Îmbogăţirea fără just temei

În doctrina de drept şi în jurisprudenţă există principiul (ne)îmbogăţirii fără justă cauză, care impune ca niciun patrimoniu să nu se mărească pe seama micşorării altui patrimoniu, fără JUST titlu. Adică, şi mai simplu, nimeni să nu se îmbogăţească din sărăcirea altuia şi nici să nu facă averi din despăgubiri sau din captivitatea altuia.

Cred că ar fi câte ceva de învăţat din acest principiu secular de filosofie juridică.

Pentru economişti - îmbogăţirea fără sărăcirea altora ar trebui să fie pilonul fundamental al capitalismului high road, în care creşterea economică şi democratizarea consumului profită tuturor; un astfel de principiu este chiar antidotul capitalismului low road care a infectat lumea democratică şi la care a condus cinica teorie neo-liberală a maximizării profitului cu orice preţ; această teorie (în care "vârfurile" ştiinţei economice şi ale administraţiei româneşti sunt blocate de peste 30 de ani) este infecţia, coronavirusul care a transformat întreprinderea Big Finance, Big Pharma, Big Tech şi mai toate celelalte mari corporaţii în arme de însărăcire în masă (prin privatizarea profiturilor şi socializarea pierderilor) şi de supunere docilă a populaţiei (prin supra-îndatorare). Economia de piaţă nu mai funcţionează dacă populaţia nu mai are încredere în viitor - încrederea este liantul societăţii, condiţia sine qua non a comerţului, dar este cel mai evanescent lucru. Încrederea se evaporă instant, deşi se construieşte în ani de zile.

Aşa că patronii şi acţionarii de super-market-uri, de platforme on line, de "soluţii" de digitalizare a mai tot ceea ce este important şi real în viaţă, pot fi mulţumiţi pe moment de impactul teoriilor diletanţilor teoreticieni români ai neo-liberalismului, de efortul gratuit al idioţilor utili care le propagă* şi de comportamentul legislativ şi administrativ al năimiţilor lor din politică şi administraţie.

Dar nu durează mult până când cei sărăciţi pentru a putea să se îmbogăţească rapid neo-feudalii economiei îşi vor retrage încrederea. Nu există nimic care să fie prea mare pentru a falimenta, din lipsa încrederii (credibilităţii). Faptul că statul securist este acum, peste tot în lume, mână în mână cu capitaliştii de supraveghere (îi numesc aşa în special pe bancheri, pe patronii industriei farma şi pe mogulii IT), nu înseamnă mai nimic, întrucât totul, absolut totul, este încredere în acest joc economic planetar. Chiar şi banii. Când încrederea se evaporă, nu mai poţi repara nimic, cu toţi banii din lume pe care îi deţii sau îi fabrici.

Pentru tehnocraţi - îmbogăţirea prin sărăcirea de idei a celorlalţi, prin transformarea teoriilor oficiale în credinţe cvasi-religioase care nu suportă critici şi îndoieli, prin transformarea societăţii într-o armată de soldaţi docili smurdificaţi, supuşi imperativului salvării de la toate urgenţele care pot fi inventate, nu face decât să dilueze şi să bagatelizeze mesajul ştiinţei. Ca şi încrederea în viitor, şi încrederea în ştiinţă şi tehnologie se poate pierde, mai ales când omul de rând vede că sărăceşte în numele unor teorii oficiale contestabile, dar foarte violent susţinute de influenceri si de "onegheuri", cu poliţia, jandarmii şi armata în stradă.

Notă specială pentru birocraţii medicali pandemici - îmbogăţirea din front running** şi din conflictele de interese pe seama panicii sau a suferinţelor oamenilor (sărăciţi suplimentar prin costurile impuse conformarea la regulile ridicole, măsurile liberticide şi procedurile ca apa de ploaie cauzate de pandemie), conduce nu numai la viitoare pedepse penale, ci şi la evitarea sistematică a spitalelor şi a medicilor sau chiar la reorientarea populaţiei către "medicina" tradiţională, medievală. În definitiv, cam asta înseamnă medicina de dezastru - nu apelezi la medic decât în caz de dezastru sau de sinistru deosebit de grav. Smurdificarea sistemului sanitar înseamnă aneantizarea sistemului sanitar. De ce ar mai plăti omul de rând contribuţii de asigurări sociale de sănătate, dacă e obligat să se descurce cum poate cu boala?

Pentru politicieni - îmbogăţirea personală din politică şi îmbogăţirea prietenilor, sponsorilor politici sau a neo-feudalilor globali, prin politici publice şi comportamente administrative sau legislative comandate de suzerani, care sărăcesc pas cu pas populaţia (minţită permanent că totul este pentru siguranţa sa şi ţinută permanent în teroare) nu poate duce, în final, DECÂT la revolte şi anarhie. Democraţia, drepturile şi libertăţile omului nu sunt cadouri generoase făcute populaţiei de tirani proşti, ci condiţia păcii sociale.

Nu vă îmbogăţiţi fără just temei.

Sărăciţii îsi vor pierde încrederea în viitor, în ştiinţă şi tehnologie şi în democraţie.

Bogăţia de orice fel, inclusiv cea legitimă, obţinută cu temei şi JUST titlu, este posibilă doar într-o societate în care există încredere şi credinţă.

Inversul încrederii înseamnă sărăcirea şi sălbăticirea tuturor.