Împotriva impozitului unic? De ce oare?

Am citit cu mult interes intervenţia domnului Pasti care susţine că această propunere ar avea un efect dezastruos asupra viitorului României. Considerentul principal este acela că statul trebuie să asigure o redistribuire a bogăţiei existente în societate către păturile mai puţin favorizate ale acesteia şi anume către cei săraci. Sînt unul dintre susţinătorii în mod necondiţionat al introducerii cotei unice şi cu toate acestea sînt de acord cu domnul Pasti în ceea ce priveşte rolul statului. Deci, sînt de acord cu ipoteza, în nici un caz nu sînt însă de acord cu concluzia. În cele ce urmează o să explic şi de ce, dar înainte aş dori să lămuresc un lucru: ambasadorul SUA nu a susţinut cota unică. Domnia sa a explicat care este rolul fiscalităţii în atragerea investitorilor şi a remarcat faptul că România are nevoie de un sistem mai simplu şi de cote mai mici. În primul rînd, domnul Pasti consideră că introducerea unui astfel de sistem fiscal ar duce la un dezastru social. Deşi nu explică motivele pentru care un astfel de dezastru s-ar produce, cred că se referă la scăderea veniturilor bugetare atît de mult încît statul nu ar mai putea finanţa programele sociale. Cînd face acest lucru, domnul Pasti pleacă de la premiza că "minoritarii" vor plăti dintr-odată impozite mai mici ceea ce va duce şi la o scădere dezastruoasă a veniturilor bugetare, "majoritarii" fiind astfel lipsiţi de sursa de a primi ajutoare sociale. Să ne uităm însă ce s-a întîmplat în ţările care au introdus acest sistem. Rusia, a introdus cota unică de 13% şi şi-a dublat veniturile bugetare. Ţările baltice au de asemenea cota unică şi o duc excelent, iar Estonia este conducătoarea plutonului de ţări care tocmai au aderat la Uniunea Europeană în ceea ce priveşte nivelul de viaţă. Slovacia a introdus cota unică anul acesta şi deja este starul Europei Centrale reuşind să devină prin atragerea de investiţii majore cel mai mare producător de autoturisme pe cap de locuitor din lume. În plus, ştim cu toţii cîţi alţi investitori se grefează pe lîngă mari producători de autoturisme. Sînt aceste ţări într-o situaţie de dezastru? Eu cred că sînt într-o situaţie de invidiat! Sîntem acuzaţi de lipsă de cunoaştere a realităţii din România. Eu zic că tocmai pentru că o cunoaştem foarte bine am decis să venim cu propuneri de îmbunătăţire a climatului economic şi social din România. Vă rog să observaţi că propunerile, cu foarte mici excepţii, vin de la oameni care nu sînt angajaţi politic. Sîntem profesionişti care ne-am săturat pur şi simplu să trăim într-o ţară care este mereu la coada listei. Şi, în plus, ne încăpăţînăm să nu emigrăm. Deci, ne-am hotărît să facem să ne fie mai bine. Este oare situaţia actuală a României una care să ne placă? Nu cred. Este oare în acest moment sistemul fiscal românesc unul de natură să stimuleze munca eficientă şi de asemenea să stimuleze corectitudinea? Dimpotrivă, oamenii care reuşesc să cîştige salarii decente sînt atît de frustraţi încît nu pregetă în nici un fel să găsească soluţii de evitare: fie că se numesc microîntreprinderi, fie off-shoruri sau sînt plătiţi din dividendele încasate de patron. Sau pur şi simplu nu declară veniturile, motiv pentru care economia subterană a ajuns să se apropie ca volum de cea oficială. Sînt astăzi foarte puţini care declară şi plătesc impozitele în mod corect. Şi nu este vorba numai de impozitul pe salarii, ci şi de impozitul pe profit, care este de asemenea foarte des evitat din acelaşi motiv: este prea mare (deşi 25% nu pare la fel de punitiv ca 40%). Oare de ce ţările din jurul nostru îşi reduc impozitele într-un ritm care ar trebui să ne pună pe gînduri? Nu cred că guvernanţii Ungariei sau Bulgariei (care apropo', are statut de economie funcţională) sînt inconştienţi atunci cînd vorbesc de 15%. Dimpotrivă, au înţeles exact ce trebuie să facă pentru ca ţările lor să prospere. Cam acelaşi lucru a înţeles şi Irlanda cu ceva timp în urmă cînd a introdus impozitul de 12,5% şi acum a depăşit media Uniunii Europene! S-a spus despre cota unică la impozitul pe venit că nu este echitabilă şi că cei bogaţi vor fi mai bogaţi iar săracii vor fi tot la fel. Să vedem de ce nu este aşa. În primul rînd, nimeni în România nu a ajuns bogat din salariu. Consecinţa logică este că oamenii bogaţi nu plătesc impozit pe salariu. Deci cota unică nu favorizează oamenii bogaţi. În al doilea rînd, oamenii bogaţi sînt bogaţi pentru că au dezvoltat o afacere care le-a adus profituri substanţiale sau care au fost vîndute pentru sume substanţiale. Deci, oamenii bogaţi plătesc impozitul pe dividende (5%) sau impozit pe cîştigul din vînzarea afacerii (1%), iar acestea NU SE GLOBALIZEAZĂ. În al treilea rînd, o mare parte din oamenii bogaţi pur şi simplu nu plătesc impozite! Concluzia logică este că o cotă unică de impozit pe venit nu favorizează clasa oamenilor bogaţi. Vor fi într-adevăr eliberaţi de o parte din povara aceia despre care toţi politicienii au spus că sînt coloana vertebrală a societăţii, oamenii din clasa medie, oameni bine pregătiţi şi serioşi care primesc salarii decente de la patronii lor. Multe s-au spus, nimic nu s-a făcut!

Revenind la impactul asupra veniturilor statului, trebuie să atrag atenţia că nicăieri reducerea impozitelor nu a fost urmată de o reducere a veniturilor bugetare. Dimpotrivă! Există şi studii bine documentate în acest sens (a se vedea curba Laffer). Avem un exemplu chiar şi în România: în 1998 reducerea impozitelor la chirii de la 40 la 15% a dus la creşterea substanţială a veniturilor la buget. Acest lucru ar părea de neînţeles într-o logică simplistă: cum adică 15 să fie mai mare decît 40? Răspunsul stă însă în comportamentul fiscal al contribuabililor. Reducerea impozitului a făcut ca valoarea chiriilor să fie declarată corect iar baza de calcul a crescut în unele cazuri şi de 20 de ori. A făcut statul ceva împotriva celor care nu au declarat corect? Nu! Toată lumea a fost însă mulţumită: contribuabilii au intrat în legalitate plătind un impozit care dintr-odată a devenit rezonabil iar statul a încasat mai mulţi bani.

Asta încercăm să facem şi noi acum: să convingem autorităţile că este nevoie de măsuri radicale şi curajoase pentru ca ţara noastră să intre în normalitate. Cota unică este doar un prim pas, iar eu cred că această propunere trebuie susţinută pentru că este pur şi simplă încîntător de simplă şi eficientă! Este şi democratică şi nu defavorizează pe nimeni! Este şi foarte simplu de implementat şi de administrat!

O astfel de măsură nu înseamnă doar reducerea impozitelor, ci mai ales schimbarea mentalităţilor. Ne va face să uităm idealul comunist cu care am fost obligaţi să creştem (să nu uităm că acesta era "de la fiecare după posibilităţi, la fiecare după nevoi!"). Va stimula munca şi ne va motiva să cîştigăm mai mult. Bineînţeles că nu vom plăti toţi aceleaşi impozite, ci proporţional cu cît cîştigăm. Cei care vor cîştiga mai mult vor plăti întotdeauna mai mult decît cei care cîştigă mai puţin. Este o consecinţă matematică a calculului procentual.

Evident că vor exista şi opinii contrare, ca cea a domnului Pasti sau ca cele exprimate anul trecut de Preşedinte şi de sindicate. Dar eu unul mi-aş dori ca argumentele oponenţilor acestei idei să nu fie de genul celui ca angajatorul să plătească costul şcolarizării. Acel cost a fost deja plătit de impozitul plătit de părinţii noştri aşa cum şi noi plătim impozite pentru ca statul să poată achita nota de plată pentru şcolile publice în care învaţă sau vor învăţa copiii noştri. Deasemenea, mi-aş dori să nu mai aud povestea cu bogaţii şi săracii, deoarece este demagogie distructivă care ne face să ne concentrăm asupra necazurilor în loc să ne concentrăm asupra soluţiilor de a deveni o naţiune prosperă. A ajutat cu ceva impozitul progresiv clasa săracă? Dacă da, de ce este aşa de numeroasă? De ce sînt atîţia oameni amărîţi?

În mod sigur cota unică nu poate fi inacceptabilă pentru populaţie, deoarece este acceptabilă pentru mine, iar eu sînt o parte din populaţie. Poate fi însă inacceptabilă pentru domnul Pasti. Poate fi de asemenea inacceptabilă şi pentru cei care nu plătesc deloc impozite. Dar în nici un caz pentru populaţie!