Împrăştierea riscului şi socializarea pierderilor

În România anilor 2006-2008, contractele de credit de retail în valută, mai ales cele în franci elveţieni (CHF), au fost concepute dinadins ca produse cu un puternic caracter aleatoriu, ceea ce le apropie mai degrabă de conceptul de instrument financiar derivat (un produs adresat clienţilor sofisticaţi, deţinători de informaţii sau cunoştinţe suficient de avansate pentru a înţelege riscurile pe care le presupun tranzacţiile cu aceste instrumente) decât de cel de credit bancar pe termen lung.

În repetate rânduri, Curtea de Jus-tiţie a Uniunii Europene (CJUE) a arătat că un credit bancar pe termen mediu sau lung este un contract comutativ, în care părţile îşi cunosc întinderea întinderea obligaţiilor asumate, precum şi amplitudinea ris-curilor pe care ar putea să le suporte în executarea contractului (1). Dreptul Uniunii Europene şi, cu precădere, soluţiile obligatorii pronunţate de CJUE în speţele Cofinoga şi Mohamed Aziz interzic (re)calificarea ca aleatoriu a contractului de credit de retail.

În relaţiile dintre consumatori şi profesionişti, transformarea unui contract comutativ într-unul aleatoriu (sau imprimarea chiar şi parţial a unui caracter aleatoriu al acestor contracte) este interzisă. De altfel, ICCJ a argumentat recent că glisarea de la formatul comutativ al contractului de credit, către un format (chiar şi parţial) aleatoriu este de natură a proba la nivelul cel mai înalt dezechilibrul prestaţiilor, făcând că acesta să fie chiar prezumat (2).

Argumentele juridice de mai sus pot fi completate cu argumente de calcul actuarial.

Pe piaţa asigurărilor, aceste calcule actuariale (în principiu, e vorba de statistici ale evenimentelor asigurate, care calculează, destul de precis, eventualitatea apariţiei acestora şi, deci, obligaţiile de plata estimate de asigurător) sunt obişnuite. În baza lor, un contract de asigurare este, întodeauna, conceput ca o parte dintr-un portofoliu de contracte, în care riscul apariţiei evenimentului asigurat (şi, deci, al obligaţiei de plată a asigurării) este "răspândit" (spread) în mai multe unităţi mici care vor fi afectate de obligaţiile de plată ale asiguratorului într-o măsură mică, acceptabilă faţă de costul estimat al asigurării. Este vorba de o "insularizare" a riscului, menită a reduce impactul acestuia asupra asiguratorului, insularizare care se realizează pe costul asiguraţilor. În temeiul acestor contracte preformulate (denumite, de regulă, poliţe de asigurare) un număr foarte mare de asiguraţi plătesc prime pentru că un număr redus al acestora să poată fi despăgubiţi în caz de apariţie a evenimentului asigurat. Nivelul primei de asigurare se stabileşte în baza calculelor actuariale, care măsoară, statistic, probabilitatea apariţiei evenimentului asigurat şi, deci, nivelul statistic al plăţilor de efectuat de către asigurător asiguraţilor. Cu cât frecvenţa evenimentelor asigurate (rezultatul poate fi cunoscut în baza acestor calcule actuariale) este mai mare, cu atât prima de asigurare este mai mare sau, după caz, fransiza e mai mare. Cei ce au RCA ştiu că, după un accident, primele lor de asigurare pe următorii câţiva ani cresc exponenţial. Dar, generic, când se înmulţesc accidentele, când apar evenimente imprevizibile care măresc riscul de plata a sumelor asigurate, când intră în faliment un asigurător, creşte prima de asigurare a tuturor. Aşadar, un accident sau un eveniment imprevizibil este plătit de toată lumea care se asigura, indiferent dacă cei în cauza îşi dau seama sau nu de asta.

Din păcate, exact pe acest tip de răspândire a riscului şi a costurilor impreviziunii la toată lumea s-au bazat şi contractele de credit de retail încheiate începând cu 2006 în sistemul bancar românesc. Şi este vorba de toate creditele de reatail, nu numai de cele în CHF.

Încă de la începutul începuturilor, în costul creditului au fost incluse: aşa - numitul eveniment de risc de credit (credit default event), riscul de ţară (credit default risc - riscul de faliment al României), costul cu riscul e lichiditate, comisionul de risc, comisionul de administrare şi comisionul de monitorizare a riscului, toate aceste formule şi denumiri alchimice fiind introduse în contract cu scopul voit, dar insidios, de a ne face pe noi responsabili pentru tot ceea ce este imprevizibil pentru bănci. Am plătit toţi şi încă mai plătim fracţiuni din ratele de credit sub aceste denumiri greu de înţeles de oamenii obsinuiti.

Aşadar, iată o "veste bună" pentru cei ce sunt buni platnici în contractele de credit de retail: atât costul crizei economice, cât şi costul contractelor de credit de retail aflate în suferinţă (credite neperformante) au tot fost plătite şi, în mod paradoxal, vor mai fi plătite multă vreme de acum încolo, de cei care îşi respectă datoriile, nefiind hazard moral pentru şefimea BNR şi lobby-ul bancar. Doar că lumea nu este conştientă de asta.

Toate aceste costuri ascunse ale creditului sunt elemente aleatorii, exterioare contractului şi fără absolut nicio legătură cu comportamentul contractual al consumatorului. Ele se achită fie că e vorba de un rău platnic, fie că e vorba de un bun platnic, aceştia din urmă plătind cu atât mai mult cu cât ceilalţi se înmulţesc - şi se înmulţesc nu pentru că e criză, ci pentru că acele credite, începând din anul 2006, au fost totalmente iresponsabil acordate.

Din acest punct de vedere, este evident că toate contractale de credit au glisat către zona contractelor alea-torii, când, de fapt, ar fi trebuit să rămână "în zona" contractelor comutative.

Cu atât mai mult sunt periculoase contractele de credit de retail în CHF, în cazul cărora absolut niciun debitor nu este acoperit natural faţă de riscul valutar. A continua astfel de contracte în formula lor iniţială înseamnă a pune toată lumea, inclusiv debitorii bun-platnici, în postura iritantă de a plăti pentru incompetenţa, lăcomia şi iresponsabilitatea celor care le-au acordat în anii 2006 - 2008. Nu putem permite aşa ceva!

În orice caz, a susţine, în acelaşi timp, că nimeni şi, deci, nici băncile, nu putea să prevadă evoluţia CHF, dar consumatorii, pentru că au semnat "în cunoştinţă de cauza" un contract - tip, preformulat, fără posibilitate reală de negociere, trebuie să îşi asume această evoluţie imprevizibilă, este cel puţin deranjant din punctul de vedere al logicii şi coerenţei (dacă nu cumva e schizofrenic).

În final, e bine să observăm că, prin Directiva 2014/17/CE privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunurile mobile rezidenţiale, Comisia Europeană a constatat acest comportament iresponsabil al băncilor (a se vedea, în special, pct.4 din Preambul). Riscul valutar era ascuns consumatorilor cu obstinaţie, iar această înseamnă o practică înşelătoare a băncilor care au vândut credite într-o valută faţă de care consumatorii nu aveau acoperire naturală la riscul valutar. Aşa-zisa "umanizare a pieţei creditelor" pe care, în opinia recitată ca o poezie a blogger-ilor BNR, o intenţionează Directiva 2014/15/CE înseamnă, în primul rând, o înlăturare a efectelor acestei practici înşelătoare. Autorităţile administrative şi judiciare române au această obligaţie, de mult scadenţă. Debitorii care îşi plătesc datoriile, neştiind că ei, de fapt, plătesc şi pentru criză, şi pentru greşeli de management, şi pentru iresposabilitatea băncilor, ar trebui să fie primii care să le ceară acestor autorităţi să intervină pentru a înlătura aceste practice generatoare de sărăcie în buzunarele şi conturile proprii.

Note:

1 Este important de reamintit că, în conformitate cu art. 5 din Directiva 87/102, în vigoare la data la care s-au încheiat contractele de credit ale anilor 2006-2008, "clauzele contractului sunt prezentate consumatorului în scris, într-un limbaj clar şi inteligibil; în cazul în care există îndoieli cu privire la sensul unei clauze, prevalează interpretarea cea mai favorabilă consumatorului". Directiva 2008/48/CE (care a abrogat Directiva 87/102, aducând îmbunătăţiri legislaţiei protecţiei consumatorului, îmbunătăţiri favorabile acestuia) prevede obligaţia generală în sarcina creditorului de a-i indica consumatorului, în etapa precontractuală, precum şi în contractul de credit, anumite informaţii, printre care şi dobânda anuală efectivă. Conform art. 4 din Directiva 87/102 a creditelor de consum, contractele de credit se încheie în scris. Ele cuprind, în mod obligatoriu : indicarea ratei anuale a dobânzii precum şi indicarea condiţiilor în care se poate modifica rata anuală a dobânzii, declararea valorii, a numărului şi a frecvenţei sau a datelor plăţilor pe care trebuie să le efectueze consumatorul pentru a rambursa creditul, precum şi a plăţii dobânzilor şi a celorlalte taxe. Un comision exprimat într-un limbaj care nu este uşor inteligibil echivalează cu un comision (cost, taxă) care nu este exprimat în contract. O dobândă care, deşi fixă, poate fi modificată în funcţie de modul în care interpretează banca criza economică sau alte situaţii de risc, nu este exprimată în contract. O dobândă care este supusă modificării, fără un motiv întemeiat şi explicitat în contract nu este o dobândă "indicată" în contract, în sensul normei din Directivă. În mod evident, nici comisionul de risc nu respectă aceste cerinţe precise : a spune că un comision este plătibil lunar, fără altă indicaţie, fără o valoare, număr şi frecvenţă/dată a plăţii "declarată" este, evident, artificial şi în afara noţiunii de "indicare" în contract. Conform art. 1 alin.1 lit. a) din aceeaşi Directivă 87/102 rata anuală procentuală este echivalentă, în fiecare an, cu valoarea actualizată a tuturor obligaţiilor, prezente şi viitoare, convenite de creditor şi debitor (comisionul de risc sau dobândă modificată după voinţa băncii nu sunt obligaţii convenite cu debitorul, ci stabilite unilateral), iar art. 1 alin.4 lit.a) din aceeaşi Directivă 87/102 dispune că rata procentuală anuală se calculează în momentul încheierii contractului de credit. Este o normă care confirmă caracterul determinat sau determinabil al obligaţiilor consumatorului, adică faptul că un contract de credit de consum este comutativ, şi nu aleatoriu. Conform art. 3 din aceeaşi directivă 87/102, consumatorul este informat cu privire la costul global al creditului. Această informare a consumatorului asupra costului global al creditului, încă din etapa publicităţii, are o importanţă esenţială, aşa cum s-a statuat în speţa Cofinoga (cauza C - 264/02), întrucât aceasta contribuie la transparenţa contractului, în sensul că permite consumatorului să compare ofertele de creditare, iar pe de altă parte, permite consumatorului să aprecieze întinderea obligaţiei sale. Soluţia este reluată şi în Cauza C-415/11 [Mohamed Aziz împotriva Caixa d'Estalvis de Catalunya, Tarragona i Manresa (Catalunyacaixa)], la considerentul 69 : " este important de verificat dacă vânzătorul sau furnizorul, acţionând în mod corect şi echitabil faţă de consumator, se putea aştepta în mod rezonabil ca acesta din urmă să accepte o asemenea clauză în urma unei negocieri individuale". Este evident că banca nu se putea aştepta ca un consumator neinformat şi neavizat să accepte modificarea costurilor contractului în funcţie de un eveniment imprevizibil şi care nu este explicitat în mod clar şi intelegibil în contract. O altă soluţie, aceea a posibilităţii determinării costului în funcţie de modul în care interpretează banca riscurile economice ale pieţei, ar transforma clauzele respective în condiţii potestative pure, nule de drept conform dreptului comun. Şi mai este evident din aceste soluţii ale CJUE că ele impun păstrarea caracterului de contract comutativ al contractului de credit, interzicând glisarea către caracterul aleatoriu al acestui contract, adică interzicând băncii şi instanţei naţionale să stabilească întinderea obligaţiilor consumatorului în funcţie de elementele imprevizibile ale pieţei şi de modul în care banca le interpretează.

2 A se vedea decizia ICCJ în speţa G1 vs. BCR decizia civilă nr. 2123/20.10.2015, paginile 105 - 106: "Banca a calculat dobânzi ridicate chiar şi în perioada în care indicele EURIBOR a scăzut, iar imprecizia acestei clauze referitoare la dobânda variabilă, lăsată sub aspectul aplicării exclusiv la îndemâna Băncii, se poate repercuta asupra executării contractului de o manieră imprevizibilă, putând transforma un contract comutativ, în care întinderea drepturilor şi a obligaţiilor trebuie să fie cunoscută încă de la încheierea acestuia sau cel puţin determinabilă, într-un contract aleatoriu, ale cărui costuri, dacă ar fi putut fi măcar prevăzute, nu ar fi fost acceptate de către împrumutaţi"

Opinia Cititorului ( 27 )

1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 18.11.2016, 05:26)
Puscarieeeeee, jurist populist!
1. 1.1.  un imbecil. Huuuuooo (răspuns la opinia nr. 1)
  (mesaj trimis de The Brute în data de 18.11.2016, 07:19)
  Prietenul meu cel mai calm posibil, care in timpul stagiului militär a obtinit premiul intai la concursul national de tir, imi spunea cu o saptamana in urma ca i-a fost refuzata darea in Plata in instanta pe motiv ca IFNul romanesc nu mai este creditorul, creditul sau fiind cesionat in 2009.Motivul operatiunii de atunci este foarte simplu. Norma BNR din2009 numarul 5 care prevedea pentru imprumuturile garantate cu imobile o cota de 35% sa fie evidentitiata in capitalurile proprii ce vor fi ponderate la risc. Ce-au facut baietii destepti? Ce altceva mai simplu decat sa le treaca granita in Olanda.. Da cum zicea Comandantul: Noi avem Baita. Ei au Rotterdam. Cine a legalizat drogurile si prostitutia? Eu ca imbecili as spune: Cine a ajutat la eludarea Normei 5 per 2009 de modificare a Normei 17 per 2006 si a facut posibil hazardul Moral? Nu e imprumutatul Roman vama Baita si IFNul creditor vama Rotterdam? ...un exemplu de cultura financiara la coarnele plugului:-)
  1.2.  bun exemplu, domnule Beshtea... (răspuns la opinia nr. 1.1)
  (mesaj trimis de sewbastian în data de 18.11.2016, 07:23)
  Pai da, dar bancile de la Rotschi incoa' isi arogau faptul ca, fiind pe treapta cea mai de sus a lantzului trofic financiar, pot face "diverse interpretari ale legii in favoarea lor"
  1.3.  Om de nimic (răspuns la opinia nr. 1)
  (mesaj trimis de R în data de 18.11.2016, 20:59)
  Personajul acesta sinistru nu se mai satura...l-am vazut sustinand cu fervoare escrocii, naivii, lacomii sau nevinovatii care au luat credite CHF..nu pentru ca el credea in cauza sociala ci din interese personale. L-am vazut cu aceeasi vehementa agitandu-se bezmetic pentru legea darii in plata. Tot din interes. ..Nu e rau ca o face..dar o face pentru ca e misel si interesat de bani. Zilele trecute ma uitam la TVR si il vad pe acest personaj cu urechi de elefant ..injurand si hulind Programul prima Casa...si sa il vezi domnule cum acuza el acest program ca e rau si afecteaza....mintea lui, ca nu stiu ce altceva afecteaza. Deja imi este scarba de acest sinistru. A sustinut DIP si CHF care afecteaza tinerii si oamenii normali cu credite in EUR si lei...dar nu se satura golanul...acum vrea sa inchida si Prima Casa..vrea ca noi tinerii fara venituri dubioase ca el si grupurile de interese pe care le apara, .....pacat ca tinerii in prostia lor nu sunt interesati de stirile acestea si stau indobitociti cu ochii in facebook...un astfel de om ar trebui expus ca Mussolini
  1.4.  Bursa truncheaza comentariile (răspuns la opinia nr. 1.3)
  (mesaj trimis de R în data de 18.11.2016, 21:07)
  Ca deobicei, ziarul bursa truncheaza mesajele prea acide impotriva Piperea, Zamfir, DIp etc......si se pierde mesajul transmis..astfel mesajul meu e plin de "......." fara sa injur macar..pacat
  1.5.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.3)
  (mesaj trimis de anonim în data de 18.11.2016, 23:58)
  Piperea si golanul paros sef peste GCCC au fost impaiati bine cu bani de speculantii imobiliari [Fragment eliminat, conform regulamentului] sa faca tot ce le sta in putere sa blocheze vanzarile de case. Bineintes ca asa bisnitarii enumerati mai sus si-ar asigura un flux permanent de clienti in casele scoase la inchiriat.
  Piperea dadea lectii despre statul in chirie si cum si-a platit el creditul ipotecar pe o cocioaba de apartament inca din 1998. Ceea ce a uitat Piperea sa spuna e ca intre timp a contractat un alt credit de vreo 800.000 de euro pentru o vila in sectorul 4, credit la care plateste si in prezent la Piraeus Bank. De asta cand bambilicul de la Cisnadie a inceput sa injure Piraeus, Piperea i-a tras o palma peste ochi de i-a sarit mustata-n cafea si a sters imediat postarea.
2. fără titlu
(mesaj trimis de Radu în data de 18.11.2016, 11:18)
Aveti dreptate când spuneti ca creditele au fost acordate in mod iresponsabil. Iar cei care le-au luat s-au bucurat ca le-au fost acordate. Un imprumut este o afacere, o intelegere intre doua persoane. Fiecare vrea sa o "insele" pe cealalta cat de mult poate, pentru a obtine beneficii cat mai mari. contrapartea poate sa accepte afacerea sau sa o refuze. Cert este ca acele împrumuturi iresponsabile au fost acordate in mod legal. Daca legea in acel moment a acceptat ca fiind legale acele împrumuturi, pe care si eu cred ca bancile nu ar fi trebuit sa le acorde, inseamna ca totul a fost in regula. Asta mai ales ca nici dupa o buna perioada, cei imprumutati nu au spus ca este ceva in neregula. Au spus-o doar când a crescut cursul francului. Dar daca ar fi scazut? Ar mai fi spus ceva cei imprumutati? Evident ca nu. Si probabil ca nici parlamentul nu ar fi considerat bancile ca defavorizate si nu ar fi votat o astfel de lege.
Doar ca bancile stiau ca francul nu va scadea. Pentru ca sunt mai bine pregatite. Romania nu este sau nu ar trebui sa fie o tara socialista, ci putin mai de dreapta decat SUA. Cei care au luat împrumuturi ar fi putut apela la firme specializate care sa le ofera consultanta cu privire la creditare daca s-ar fi considerat nestiutori in domeniul financiar. Dar nu au facut-o.
1. 2.1.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de anonim în data de 18.11.2016, 11:45)
  Bancile te trimiteau la evaluatori agreati. De ce n-ar fi facut la fel si in privinta consultantilor. Aici este vorba de tunuri de miliarde de euro, bancile ar fi putut controla orice misca in domeniul asta asa cum au si facut, de la presa pana la BNR.
  2.2.  Dragos (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de anonim în data de 18.11.2016, 13:11)
  Baza oricarei afaceri este buna credinta, scopul este obtinerea de profit dar nu obtinut prin inselaciune. Priceput?
  Profesionistul, in acest caz banca are obligatia sa te informeze despre toate riscurile pe care le poti intampina pe parcursul derularii creditului. Problema nu este doar CHf - ul culmea tot in acele contracte se regasesc si numeroase clauze abuzive referitor la dobanda..
  2.3.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.2)
  (mesaj trimis de anonim în data de 18.11.2016, 13:37)
  Tu nu esti in stare sa intelegi, oricat te-ar informa oricine. Nu te ajuta capul, pur si simplu, si esti si lacom. Priceput?
  2.4.  interesanta mentalitate ai (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de nimeni în data de 18.11.2016, 15:07)
  Adica, totul porneste de la cine pe cine insala mai tare, si se opreste cand?
  Nu era vorba ca BANII sunt o marfa ca oricare alta? Atunci cand ai in exces un produs nu te duci cu el la vanzare/schimb pt ca ai nevoie de un alt produs? ca mergand pe idea de inselat si coroborat si cu realitatea concreta a creditatilor, bancile au vandut o Marfa pe care nici nu o aveau (adica da, inselatorie-au vandut Marfa LEI impachetata in forma de CHF) si au gandit cu buna stiinta inselatoria/pretul cerut: retinere commission de acordare, ca s-a ostenit sa-ti dea Marfa+restituire total Marfa+dobanda/marfa+garantie min. 125% + c.valoare a variatiilor de curs valutar.
  Ce nevinovat te intrebi de ce dupa o buna perioada, cei imprumutati nu au spus ca este ceva in neregula! Poate ca marea majoritate a celor care s-au imprumutat habar nu aveau ce nu este in regula; pt marea majoritate nu exista notiunile de speculatie financiara cu care esti obistuit tu si bancile. Doar cand sistemul s-a "canibalizat" (asa cum mi-a raspuns un prieten) au inceput sa strige. Este ca in povestea lui Cristofor Columb, care ajunge cu navele lui in lumea noua, dar bastinasii din triburile americane nu s-au aparat caci nu au vazut navele. De ce? Pt ca nu exista niciun precedent pt aceasta experienta si mintea lor nu putea asocia aceasta informatie vizuala cu nimic. Concluzie: ai perfecta dreptate, dar doar in privinta bancilor-acestea au pornit de la bun inceput creditarea cu scopul de a insela cat mai multi, cu cat mai mult, pe o perioada mare de timp. Si sa vezi ce? Daca oferi consultanta, asa iti confiigurezi oferta? cu scopul de a insela?
  
  2.5.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.3)
  (mesaj trimis de Dragos în data de 18.11.2016, 15:50)
  Anonimule nu pot pricepe de ce ataci la persoana si nu pricep de ce sustii inselaciunea in orice contract.....era vorba de contracte in general , de afaceri nu doar de relatia banci-clienti. Nu te cunosc, nu ma cunosti.....citeste despre buna credinta in relatia contractuala in general.....o sa fi un pic mai informat.
  te salut!
  2.6.  ghici ce (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de anonim în data de 18.11.2016, 19:13)
  Daca nu cunosti toate imprejurarile in care s-au accesat credite in chf nu ar trebui sa-ti dai cu parea. De exemplu in cazul meu eu am apelat la un broker de credite pt a refinanta un credit in euro luat de la bcr care avea dobinda interna a bancii. Sper ca totusi incercati sa va puneti in locul nostru si sa realizati ca multi printre care si eu am avut PC abia prin 2005-2006. iar internetul era cum era si aveam incredere in institutiile statului. Aveam....
  2.7.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.5)
  (mesaj trimis de anonim în data de 21.11.2016, 20:03)
  Buna credinta se prezuma; de aici pana la realitate te impiedici de clauzele contractuale.....
3. Auziti ce spune Piperea
(mesaj trimis de Bedergiu în data de 18.11.2016, 12:09)
"Aşadar, iată o "veste bună" pentru cei ce sunt buni platnici în contractele de credit de retail: atât costul crizei economice, cât şi costul contractelor de credit de retail aflate în suferinţă (credite neperformante) au tot fost plătite şi, în mod paradoxal, vor mai fi plătite multă vreme de acum încolo, de cei care îşi respectă datoriile..."
Cu alte cuvinte Piperea recunoaste ca tot ceea ce cersesc pirandele GCCC prin Parlament cu puradeii legati de gat, e platit de cei care isi respecta datoriile. Deci, Gavroche Spagara, Fonfu' din Berceni, Gura Paroasa impreuna cu Tanase Ceacaru' ar cam trebui sa lase morala si isi ceara scuze de la aia pe care ii injurau pentru ca le spuneau acelasi lucru.
1. 3.1.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de anonim în data de 18.11.2016, 12:39)
  Cu LDP debitorii nu mai pot fi abuzati de banci.
  Bancile nu mai pot arunca toate pierderile in spatele debitorilor, exact ce spunea cei care au sustinut legea de la bun inceput, impotriva parazitilor.
  3.2.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de anonim în data de 18.11.2016, 13:00)
  Marius Tanasa, încetați va rog cu denigrarile.
  Este miezul zilei și faceți asta în timpul programului de lucru.Deci pe banii celor care plătesc taxa radio tv.
  Putina decentă nu strică.
  3.3.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.2)
  (mesaj trimis de anonim în data de 18.11.2016, 13:41)
  Ar trebui sa-l reclamam si sa-l bombardam cu mesaje ca pe Guran si pe vaca aia de Birchall!!! Sa vada cu cine s-a pus, HAI SUS!!!
  3.4.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.2)
  (mesaj trimis de Bedergiu în data de 18.11.2016, 19:56)
  Asta cu "Marius Tanasa" e un cont cam cum sunt "Dan Dacul" sau "Nicu NIchifor". Imi place insa ca cleiosul intretinut de nevasta si postacii GCCC au muscat momeala. N-o sa afle rudarul paros cine sunt si cat de aproape sunt de el orice ar face si oricat s-ar stradui. Asta dintr-un singur motiv: chiar daca se crede mare miez nu e in realitate decat un talamb caruia ii merge pitpalacul indeajuns incat sa fraiereasca si sa insele diversi creduli sa ii vireze banet ca sa "lupte pentru ei" sau sa le aduca "mantuirea si salvarea inainte de ultima chemare" :)))))))))))
  3.5.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.4)
  (mesaj trimis de anonim în data de 18.11.2016, 22:12)
  "Marius Tanase" prietenul disparutului prematur "Nicu Nichifor" coleg cu robul glumelor "Visinescu" :-))))))))
  Postacii CHF se pregatesc de parnaieeeeeeeeeeeee.....
4. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 18.11.2016, 12:55)
Domnule Piperea, da-ne si noua, celor interesati de credite, o veste buna: ca vei infiinta o banca ideala pentru cei care doresc credite pentru achizitia de locuinte (banca la care co-actionari sa fie si dl Daniel Zamfir si toti parlamentarii care nu sunt de acord cu practicile actualelor banci din Romania). La o asemenea banca ne vom duce toti romanii, cu credinta ca nu vom fi inselati, asa ca, la asa multi clienti, si profitul dvs va fi foarte mare. Oameni cu bani mai putini ca dvs si dl Zamfir au infiintat, cu ani in urma, bancile Transilvania si Carpatica, asa ca puteti si dvs! Doar sa vreti (dar ma tem ca nu vreti, castigati mai bine din avocatura, iar dl Zamfir va avea pensie de parlamentar si va putea dormi fara griji). Daca nu infiintati o banca, lasati-ne cu goana dvs, dupa clienti prin ziarul BURSA!
1. 4.1.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 4)
  (mesaj trimis de anonim în data de 18.11.2016, 13:25)
  cu astfel de postare esti de toata mila.
  4.2.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.1)
  (mesaj trimis de anonim în data de 18.11.2016, 13:43)
  Anonimule de la 4.1, esti cumva dl Piperea? sau dl Daniel Zamfir? sau poate vreun creditat in CHF? Altfel, nu vad de ce nu ti-ai dori si tu o banca in Romania care sa raspunda tuturor cerintelor dlui Piperea. Nu cred ca un alt investitor, in afara de Piperea, D. Zamfir si criticii ca ei (sau ca tine), ar investi intr-o asemenea banca.
  4.3.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.1)
  (mesaj trimis de anonim în data de 18.11.2016, 14:46)
  Ăsta e nivelul.
  Eu mă bucur ca e așa.
  4.4.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.2)
  (mesaj trimis de Nici unul nici altul în data de 18.11.2016, 15:54)
  spuse un alt anonim.....
  4.5.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 4)
  (mesaj trimis de R în data de 18.11.2016, 21:02)
  Felicit autorul mesajului:" Domnule Piperea, da-ne si noua, celor interesati de credite, o veste buna: ca vei infiinta o banca ideala pentru cei care doresc credite pentru achizitia de locuinte (banca la care co-actionari sa fie si dl Daniel Zamfir si toti parlamentarii care nu sunt de acord cu practicile actualelor banci din Romania). La o asemenea banca ne vom duce toti romanii, cu credinta ca nu vom fi inselati, asa ca, la asa multi clienti, si profitul dvs va fi foarte mare. Oameni cu bani mai putini ca dvs si dl Zamfir au infiintat, cu ani in urma, bancile Transilvania si Carpatica, asa ca puteti si dvs! Doar sa vreti (dar ma tem ca nu vreti, castigati mai bine din avocatura, iar dl Zamfir va avea pensie de parlamentar si va putea dormi fara griji). Daca nu infiintati o banca, lasati-ne cu goana dvs, dupa clienti prin ziarul BURSA! "
  Felicitari!!!
5. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 18.11.2016, 16:25)
In plus, asiguratorii pot sa castige sau sa piarda, ca asa-i in contractele aleatorii, o parte pierde, una castiga (a se vedea cum au stat asiguratorii in 2014-2015), dar Bancile nu pierd niciodata, intodeauna castiga. Deci chiar in situatia in care s-ar admite posibilitatea cumularii caracterului cumulativ cu cel aleatoriu a unui contract de credit, acesta nici macar aleatoriu nu ar fi pentru ambele parti, deoarece bancile castiga intodeauna.