Impresii electorale

Au trecut numai cîteva zile de la deschiderea oficială a anului electoral 2004 şi lucrurile încep deja să se aşeze. Tensiunea a fost mare în primele zile dinaintea campaniei, cînd calculele erau contestate, iar partidele făceau în grabă schimbări neaşteptate de candidaţi - precum desemnarea lui Mircea Geoană şi a lui Ioan Rus drept candidaţi PSD la primăriile Bucureştiului, respectiv a Clujului. Confuzia era, la rîndul său, destul de mare, stimulată de vînzoleala de candidaţi şi susţinători la lansările regizate cu pompă sau doar improvizate de candidaţi, peste care se suprapuneau scandalurile "naţionale" tradiţionale, cele legate de corupţie şi de presiunile internaţionale contradictorii asupra României.

Acum însă, după ce au trecut primele zile, imaginea de ansamblu asupra alegerilor tinde să capete contururi mai clare. Partidele şi candidaţii - iar odată cu ei şi mass-media - încep să se concentreze asupra problemelor locale, iar problemele politicii naţionale nu mai capătă nici atîta audienţă, nici atîta importanţă. Speranţele încep să devină calcule şi un val de realism pare a se aşeza treptat peste alegerile locale. Cu atît mai mult cu cît, transformaţi, prin intermediul televiziunilor, din vedete în oameni obişnuiţi, candidaţii îşi dezvăluie treptat şi calităţile şi slăbiciunile.

Primul lucru care poate fi remarcat după aceste prime zile de campanie este că, spre surpriza unora dintre candidaţi şi a unor conducători de campanie, publicul românesc se dovedeşte extrem de pretenţios. Candidaţii, ieşiţi pe străzi pentru a răspunde cerinţei electorale de a fi cît mai "populari", au descoperit că, transformaţi din procente ale sondajelor, în oameni obişnuiţi, alegătorii sunt critici, cercetători, informaţi şi dificil de convins. Se înghesuie în jurul vedetei politice care mimează un interes stîngaci faţă de tarabele din piaţă, se străduiesc să pună întrebări incomode, fac comentarii acide, au amintiri neplăcute despre candidaţi şi nu se lasă deloc uşor convinşi. De altfel, sondajele de opinie confirmă că, la începutul campaniei electorale, pe întreaga ţară, mai puţin de jumătate dintre alegători erau deja hotărîţi cu ce candidat sau partid să voteze. Majoritatea alegătorilor aşteaptă campania pentru a lua o decizie şi par hotărîţi să-i facă pe candidaţi să transpire serios în efortul de a le cîştiga votul.

În comparaţie cu dificultăţile de a face faţă electoratului, emisiunile electorale televizate devin, pentru mulţi candidaţi, perioada de destindere a campaniei electorale. Televiziunile s-au străduit din răsputeri să le facă viaţa grea candidaţilor, dar au reuşit mult mai puţin decît electoratul însuşi. Este evident că "profesioniştii" televiziunilor naţionale s-au pregătit mai puţin pentru campanie şi, mai ales, cunosc mai puţin viaţa reală a localităţilor, decît alegătorii. Dacă încearcă să pună întrebări, jurnaliştii se scufundă fie în statistici incerte şi absurde - de tipul "cît luciu de apă are, pe locuitor, localitatea dvs?" - fie plutesc în probleme generale - de tipul, "ce îmbunătăţiri veţi aduce localităţii?".

Campania care, fără îndoială, domină interesul public şi al mass-mediei în actualele alegeri locale este campania pentru Bucureşti. Pînă de curînd, bucureştenii păreau resemnaţi să-l realeagă pe Traian Băsescu şi, în acelaşi timp, să dea un vot contradictoriu, în favoarea PSD în Consiliul General al Capitalei şi în cazul primarilor de sectoare. Intrarea în cursa pentru Bucureşti a lui Mircea Geoană a transformat confruntarea pentru primăria capitalei într-o confruntare la nivel naţional, în care omul numărul 2 al Alianţei PNL-PD se confruntă cu omul numărul 2 al PSD (preşedintele Ion Iliescu este considerat neutru), anticipînd confruntarea din toamnă dintre numărul 1 al fiecăreia dintre cele două tabere, adică între Adrian Năstase şi Theodor Stolojan. Rezultatul acestei confruntări va influenţa, neobişnuit, rezultatele alegerilor din toamnă.

Este o mişcare îndrăzneaţă şi riscantă a PSD care acceptă să intre într-o cursă cu handicap. Bucureştiul este cel mai complicat oraş din ţară, are o populaţie extrem de variată şi, tradiţional, neprietenoasă faţă de PSD. Mai înstărit, mai modern, mai bine informat, mai speculativ, mai eterogen şi mai intelectual decît în orice alt oraş al ţării (în Bucureşti, un om din patru are studii superioare), electoratul bucureştean a primit cu interes ridicarea mizei alegerilor şi a devenit, brusc, mai pretenţios.

În faţa acestor pretenţii ale bucureştenilor, partidele sunt în dificultate. Traian Băsescu, care îşi închipuia campania ca pe un simplu marş triumfal care îl readuce în fotoliul de primar, a descoperit că trebuie să lupte cu un adversar pe care îl cunoaşte prea puţin şi în faţa căruia armele sale tradiţionale - temeritatea şi agresivitatea - au puţine şanse de succes. Echipa sa de campanie nu a găsit, împotriva lui Mircea Geoană, alte argumente decît cele care subliniază că Geoană nu seamănă cu Băsescu, în tradiţia celebrei afirmaţii că "iarna nu este ca vara", ceea ce este prea puţin. Nici Mircea Geoană nu pare, însă, mai bine pregătit pentru a înfrunta o realitate atît de variată ca cea a publicului bucureştean, care se întinde de la mici şi bere în Herăstrău, străzile lipsite de canalizare ale cartierelor şi blocajele auto şi pînă la sofisticata industrie financiară din "city".

În prezent, meciul dintre cei doi candidaţi care domină scena alegerilor locale, dintre Traian Băsescu şi Mircea Geoană se desfăşoară în jurul unei teme care nu are nici o legătură cu pieţele, cu străzile şi cu presiunea apei în conducte. Căci fiecare dintre ei reprezintă, chiar dacă nu sunt pe deplin conştienţi de asta, un alt mod de a concepe rolul unui primar al capitalei.

Traian Băsescu ilustrează primarul tradiţional, "bunul gospodar" care consideră că prosperitatea unui oraş constă în competenţa şi energia cu care acesta se apleacă asupra problemelor oraşului. Are de partea sa avantajul că cei mai mulţi alegători asta cer de la un primar. Are, împotriva sa, argumentul că după 15 ani în care a avut drept primari doar buni gospodari, Bucureştii arată jalnic.

Mircea Geoană propune bucureştenilor primarul - om politic, şi promite să integreze capitala în Uniunea Europeană încă înainte ca România să fie oficial admisă. Avantajul său este că, pînă la urmă, bucureştenii ştiu că prosperitatea vine de la investiţiile străine, din cooperarea internaţională şi din reţeaua de contacte cu lumea exterioară. Împotriva sa este argumentul că aşa ceva nu a mai încercat nimeni pînă acum.

Dar, dacă actuala campanie electorală reuşeşte să impună un nou set de cerinţe faţă de primari şi administraţia locală - cum pare a rezulta din confruntarea pentru Bucureşti - România are de cîştigat, indiferent cine cîştigă primăria capitalei.