ÎN ANUL 2017, BUGETUL MINISTERULUI APĂRĂRII VA DEPĂŞI 2% DIN PIB Vulturi, cocoşi şi vrăbiuţe vor să se înfrupte din miliardele de euro

Ani la rând, prea mulţi ani, Armata a fost aproape ignorată în construcţiile bugetare. Echipamente vechi, multe produse în fie iertata Uniune Sovietică, au făcut ca armata noas-tră să se integreze în NATO mai degrabă prin vitejia oştenilor, decât prin tehnica sa militară. Cu certitudine, investiţii semnificative sunt necesare pentru reducerea handicapului. A trebuit ca Putin, anexând Crimeea, să reaminteas-că lumii că Rusia se învecinează cu cine vrea ea, pentru ca ai noştri să înţeleagă pericolul.

• Programul

În luna mai a anului trecut, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAŢ) a aprobat Programul privind transformarea, dezvoltarea şi înzestrarea Armatei României până în anul 2026 şi în perspectivă. Preşedintele Klaus Johannis a declarat atunci că "Scopul Programului este de a asigura capabilităţile necesare Armatei României pentru promovarea intereselor naţionale şi protejarea acestora în faţa riscurilor şi ameninţărilor curente, în dezvoltare şi în perspectivă, precum şi îndeplinirea angajamentelor internaţionale în planul securităţii şi al apărării".

Programul vizează achiziţii de sisteme de armament şi echipamente de sprijin, în beneficiul statelor majore ale celor trei de categorii de forţe (terestre, aeriene şi navale) şi al Comandamentului Logistic Întrunit.

Consecutiv, în ciuda unei tentative dragnisto-grindene de afirmare a personalităţii, alocaţia bugetară pentru anul 2017 prevede, în sfârşit, ceva mai mulţi bani decât strictul necesar supravieţuirii pentru oastea Ţării. Ştim că reînarmarea României cu avioane, elicoptere, nave de luptă, rachete, transportoare blindate moderne va costa multe miliarde de euro/dolari. Dar asta este cam tot ce ştim.

Programul nu este public şi ne spune CE, dar nu şi CUM. Deşi Programul este pe 10 ani, nu s-a făcut o planificare bugetară multianuală şi nu se ştie dacă CSAŢ s-a gândit şi la industria autohtonă de apărare, pe care o strategie de apărare naţională nu are voie să o ignore! Unul dintre pilonii de bază ai siguranţei naţionale este reducerea dependenţei de import în domeniul tehnicii militare. România are o expertiză valoroasă, ţinută până acum "la foc mic" de sărăcia bugetară. Numai holdingul deţinut stat, CN ROMARM, cuprinde 22 de companii producătoare de armament, iar lor li se adaugă cam tot atâtea private.

• O lege bună, dar prea puţin aplicată: cea a offsetului

Sigur că nu producem avioane de luptă şi nici elicoptere ultimul răcnet, dar avem o legislaţie, conform căreia orice persoană juridică străină care vinde armament în România are obligaţia de compensare (offset) a cel puţin 80% din valoarea contractului de achiziţie. Obligaţia de compensare se aplică contractelor a căror valoare depăşeşte trei milioane de euro. Pentru achiziţia unui echipament militar, offsetul poate reprezenta transferarea unei părţi din producţia componentelor echipamentului în ţara cumpărătoare. Este cel mai mic procent legiferat în oricare dintre statele Uniunii Europene, care pretind între 100% şi 120%.

Legea este bună, dar ai noştri se dovedesc maeştri în eludarea ei.

Primul şmecher a fost Adrian Năs-tase, care - în ianuarie 2003 - a semnat contractele de achiziţie a două fregate britanice foarte obosite, exact înainte de intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă pe care chiar el a adoptat-o! La fel a fost şi cu avioanele de transport Hercules C-130, cu vechiturile olandeze (8 sis-teme de rachete HAWK PIP III si 78 de vehicule DAF YA-5442) sau cu contractul cu EADS, pentru securizarea frontierelor României.

Până acum, nu există nici o informare oficială cu privire la executarea vreunui program de offset. Până acum! Dar de acum înainte, credeţi că se va schimba ceva?

Nici vorbă!

• Avioane

România îşi schimbă avioanele militare, înlocuind MIG-urile fabricate în Uniunea Sovietică între anii 1962-1982, cu avioane americane, de tipul F-16, produse în anii 1981-1983; pasul final urmând a fi cumpărarea de avioane F-35. Costurile primei etape sunt de 650 milioane $, iar totalul va depăşi 1,3 miliarde $.

Vorba lor: OK! Drumul - de la antichităţi la vechituri recondiţionate, cu terminus la ultimul tip, F-35 - trebuie străbătut. Dar de ce se ocoleşte legea offsetului?!?

Deşi revitalizarea aparatelor va fi făcută de o companie privată, Lockheed Martin, Ministerul Apărării Naţionale spune că legea nu acoperă contractele interguvernamentale, iar avioanele F-16 sunt cumpărate de la guvernele portughez, respectiv american (care le scoseseră din uz). Fiind vorba despre aproape un miliard şi jumătate de dolari, nu am fi putut să amendăm mai întâi legea?

Alţii pot. Spre deosebire de România, Polonia a aplicat cu succes regula offset în cazul cumpărării a 48 de avioane F-16. Anul trecut, Polonia a anunţat că programul offset a fost finalizat de către firma Lockheed Martin, care şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, prin implementarea a 140 de programe bilaterale, cu o valoare de şase miliarde euro.

Transportoare blindate

În noiembrie 2016, premierul Dacian Cioloş a declarat că: "Este într-o fază foarte avansată un parteneriat al unei companii româneşti (Automecanica Moreni) cu firma Rheinmetal, care va construi în România un transportor blindat. Va folosi tehnologia Rheinmetall, resurse din România, va crea locuri de muncă în România. Se va crea o societate mixtă româno-germană, care apoi va avea contractul cu MApN pentru transportorul blindat".

• Nave de luptă

Aproape simultan, acelaşi guvern a emis o Hotărâre de Guvern (HG) pentru ca România să achiziţioneze patru corvete noi, pentru Forţele sale Navale. Contractul, în valoare de 3,6 miliarde lei (aproximativ 800 de milioane de euro) ar urma să se deruleze în următorii patru ani şi a fost atribuit fără licitaţie firmei olandeze Damen Shipyards Group, care deţine şantierul naval Damen Galaţi, unde vor fi fabricate cele 4 corvete. Lucrările de mentenanţă vor fi făcute în România, pe toată durata de viaţă a corvetelor. Tot în cadrul programului de offset, guvernul cere firmei olandeze să includă şi modernizarea fregatelor de tip T-22, deja existente în dotarea Forţelor Navale.

Hotărârea guvernului a fost trimisă parlamentului, spre aprobare, dar au venit alegerile, la Bucureşti s-au schimbat decidenţii, iar într-una dintre zilele trecute, atotputernicul Dragnea a hotărât că totul trebuie anulat, pentru că "s-a procedat ilegal"! Probabil pentru că, în sfârşit, se ţinuse cont şi de interesul industriei autohtone.

Este improbabil ca povestea corvetelor să se oprească definitiv, aşa că rămâne de văzut spre cine va cârmi contractul şi, mai ales, în ce condiţii...

• Elicoptere în lohn

Tot în toamna lui 2016, în prezenţa preşedintelui Franţei, la Ghimbav, s-a inaugurat o hală goală, dar frumos iluminată, în care ar urma să se fabrice elicoptere SUPER PUMA. Lansarea producţiei depinde însă de comenzile statului român şi de îndeplinirea cerinţei de schimbare a legii offsetului. Este uşor să ne imaginăm în ce sens, pentru că nici o companie românească din industria de profil nu a fost contactată pentru vreun reper. Concluzia se impune cu limpezime: elicopterele vor fi asamblate din componente importate.

După două decenii, de la haine, România va produce în regim de lohn şi elicoptere.

Bravos naţiune! Halal să-ţi fie!

• În loc de concluzie

În următorii zece ani, România va cheltui 15-20 miliarde euro pentru achiziţii militare. Fonduri uriaşe, dar foamea-i mare, iar interesele-s multe, interne şi externe, deopotrivă. Va fi interesant de văzut în ce măsură banii aceştia vor consolida şi industria românească de profil sau vor ajunge toţi la producători din Franţa, Germania ori SUA.

Atitudinea decidenţilor politici români dovedeşte dezinteres. În timp ce ministerele apărării din statele europene susţin şi colaborează intens cu propriile industrii de apărare, prin promovare directă, delegaţii comerciale, ataşaţi militari, expoziţii, etc, ai noştri, dimpotrivă! Ministerul Apărării din România preferă importurile chiar şi atunci când industria naţională de apărare oferă produse similare, la majoritatea licitaţiilor cere ofertanţilor să aibă cifra de afaceri mai mare decât a oricărei companii româneşti, iar firmelor străine le acordă condiţii de contractare net superioare: plăţi în avans, deschidere de acreditiv bancar, etc.

Consolidarea industriei naţionale de apărare trebuie să fie un obiectiv strategic, urmărit cu consecvenţă.