În genunchi mă-ntorc la tine

Electoratul a făcut praştie "clasa politică". Niciodată politicienii nu au fost mai tîrnosiţi ca în această perioadă de extraordinară volatilitate a preferinţelor electorale. Dacă ar fi să dăm crezare institutelor de sondare sociologică, atunci, imediat după alegerile locale, opoziţia - Alianţa D.A. - a urcat vertiginos în preferinţe deasupra PSD, pentru ca ulterior s-o ia la vale la fel de repede.

Dar, abaterile sondajelor faţă de rezultatele în alegerile locale au compromis institutele sociologice, lipsindu-ne de măsurători credibile. Sîntem în beznă, ne conducem după "feeling". Iar "feeling"-ul ne spune că PSD şi D.A. se află într-un echilibru fragil, cînd orice este posibil, de la o săptămînă, la alta (dacă asta ar fi adevărat, atunci cît de dramatică trebuie să fie situaţia institutelor de sondare care, după ce că nu sînt credibile, mai trebuie să se confrunte şi cu o realitate atît de instabilă, încît, cu necesitate - chiar dacă ar fi corecte - rezultatele cercetărilor lor ar fi contradictorii).

În acest întuneric, vă propun să adoptăm două premise, drept ipoteze de lucru:

1. că "feeling"-ul nostru ar fi corect - adică, da, este o perioadă de extremă volatilitate în preferinţele electoratului (de altfel, masa de indecişi este enormă);

2. că institutele de sondare ar fi corecte şi că nu ne-ar furniza rezultate manipulate politic.

În acest caz, ascensiunea D.A. după alegerile locale (ilustrată de sondajul IMAS, din iulie) s-ar explica prin efectul de antrenare al înfrîngerii PSD, în masa de indecişi. Iar răsturnarea situaţiei (ilustrată în sondajele INSOMAR şi CURS) de la începutul lunii august, s-ar explica prin măsurile de restructurare internă a PSD. Adică, împotriva scepticismului cu care le-am privit, măsurile vor fi avut efect.

Să zăbovim puţin aici. Sînt analişti care susţin că îndepărtîndu-şi rivalii din PSD - capii centrelor de putere precum Miron Mitrea, Viorel Hrebenciuc, Dan Ioan Popescu, Doru Ioan Tărăcilă, etc. - Adrian Năstase ar fi recuperat imaginea de monolit a PSD. Într-adevăr, deşi publicul este fascinat de scandalurile la vîrf, totuşi schismele în guvern îl neliniştesc. Dacă este să recunoaştem o realizare a guvernării PSD, atunci aceea nu este nici vizele SCHENGEN, nici NATO, nici UE şi nici creşterea economică ori stoparea inflaţiei, ci... pacea socială. Convulsiile sociale ne costă usturător.

Chiar dacă nu a restructurat economia, PSD a îmbunătăţit mediul economic stopînd costurile generate de convulsiile sociale - tehnică pe care a aplicat-o şi Văcăroiu, ca prim ministru. "Schimbarea regilor, bucuria nebunilor" - publicul a asociat instabilitatea socială din regimul Constantinescu la nesfîrşitele scandaluri interne ale CDR.

Faptul că baronii, ducii şi arhiducii PSD au renunţat fără suspin la putere în favoarea lui Adrian Năstase - spun analiştii - trebuie că i-a recuperat pe anxioşi.

La momentul operaţiunilor de epurare în PSD, am susţinut că ele au fost iniţiate, de fapt, de Ion Iliescu - singurul în faţa căruia nici unul dintre membrii acestui partid n-ar îndrăzni să conteste mutări de asemenea amplitudine (pentru că, de altfel, ştiu că bătrînul o face spre binele lor). Scrisoarea recentă prin care Congresul PSD îl invită să se "retragă" la conducerea partidului după ce pleacă de la Cotroceni, îmi sprijină opinia că Iliescu este stăpînul absolut acolo, iar nu Năstase, cum vor ei să pară. La rîndul său, Iliescu ştie, de pe cînd era membru PCR, că putregaiul devenit notoriu - iar alegerile locale, asta au dovedit - reclamă sancţiuni publice (fie ele şi doar formale), ca să nu pierzi controlul asupra maselor. Ceea ce este interesant aici, e că o măsură de esenţă comunistă, autocrată, s-a pliat pe o operaţiune cu tentă de democraţie occidentală - o aşa-zisă restructurare a partidului, conform votului electoratului. Adică, facem ca în Occident, dar, de fapt, numai noi ştim ce facem...

Oricum, indiferent de resorturile interne ale schimbărilor din PSD, întreaga întîmplare este îmbucurătoare: cu 2.500 de ani în urmă, Democrit ne învăţa să ne imităm idolii pentru că, în timp, vom deveni ca ei. Tot aşa, mimînd mecanismele democraţiei occidentale, Iliescu supune PSD "pericolului" să devină un partid occidental democratic (glumesc).

Am zăbovit asupra acestui moment ca să arăt că, în condiţii de echilibru fragil între forţele politice rivale, orice mişcare cît de cît semnificativă, poate să-l rupă (şi cît de semnificativă electoratului îi poate fi o restructurare internă de partid, fără nici un efect în societate sau economie?!).

Dacă acceptăm ipotezele de lucru, atunci raportul de forţe dintre PSD şi D.A. trebuie să fi fluctuat violent în cuprinsul lunii august. Căci abia după perioada cercetată de INSOMAR şi CURS a început corespondenţa aceea ciudată dintre Năstase şi Stolojan, în care Adrian se plîngea că Stolo îl persecută. Ca şi cînd Năstase ar fi fost deja în opoziţie, iar Stolojan la guvernare.

Dar, deşi ideea acestei corespondenţe a fost o gafă politică, ea a avut darul să îl compromită pe Stolojan. Ca politician, Stolojan nu face prea multe parale - el nu l-a luat pe Năstase în serios şi i-a răspuns dispreţuitor şi ironic (de altfel, Stolojan afişează permanent o superioritate faţă de Năstase, invocînd mereu că actualul premier i-a fost subordonat ca ministru în Guvernul pe care el l-a condus în 1991-1992, o pretenţie cu acoperire precară). Stolojan nu şi-a gestionat bine capitalul de simpatie cîştigat în timpul guvernării sale. Pînă să intre în politică, Stolojan fusese singurul premier care dăduse speranţe de demnitate României. Fusese un om serios, muncitor şi priceput. Pînă astăzi, încă mai răsună cuvintele sale scrîşnite în confruntarea din Parlament cu Miron Cozma - "Am muncit 3 zile şi trei nopţi la documente şi nu accept să-ţi baţi joc de munca mea!" A spus asta cu bîtele minerilor în jurul lui. Absenţa din ţară în cei cinci ani de stagiu la FMI i-a conferit aura de "prinţ pe cal alb" care ar putea să ne salveze. Dar răspunsurile pe care i le-a dat lui Năstase ilustrează un miştocar, iar nu acel tehnician demn care nu acceptă să-şi bată joc de munca lui. Săptămîna aceasta, emisiunea TV a lui Robert Turcescu l-a făcut praf, demonstrînd că se contrazice şi că nu-i sincer.

Pe de altă parte, Adrian Năstase a călcat din nou în străchini, cu aberaţia poliţiei pieţelor, eliminînd (precum Vladimir Ilici Lenin) negustorii de legume şi fructe.

Ţăranii suduie PSD-ul. Pretenţia că producătorul trebuie să-şi vîndă singur pătrunjelul, iar nu prin intermediar, le fură ţăranilor timpul de lucru la cîmp, fără să dobîndească cîştiguri suplimentare. Pentru mulţi, vînzarea a devenit imposibilă, ori necesită sacrificii mari - unii înnoptează în tejghelele din piaţă. Întreaga birocraţie introdusă cu ocazia asta îi înspăimîntă - de ce vrea PSD să completăm formularele astea complicate cu previziuni asupra recoltei şi cu certificate de producători - nu cumva pentru impozite?! Păi, ce are PSD cu noi, ăştia micii?! I s-au terminat hoţii mari din propriul partid?!

Mai subtil, Dan Mircea Popescu - un ministru din vechea gardă - a anunţat că agricultura se află în criză şi că, la anul, vor apărea 3-4 milioane de şomeri în mediul rural. Ţăranul nu e prost şi a înţeles şmecheria: astea 3-4 milioane de oameni fără slujbă există şi acum - în agricultură se află numai vreo trei sute de mii de locuri de muncă salarizate - doar că astea 3-4 milioane nu intră la "şomeri"; "şomerii" din mediul rural vor putea apărea numai prin încadrarea într-o nouă legislaţie a muncii (ceea ce a şi promis Dan Mircea Popescu). Asta înseamnă că, într-o formă sofisticată, dar foarte inteligibilă ţăranilor, ministrul le-a promis bani ca ajutor de şomaj, dacă votează PSD-ul.

După ce am parcurs aceste evenimente ale lunii august, cine credeţi că, în prezent, este preferatul electoratului, PSD sau D.A.? Ce spune "feeling"-ul dumneavoastră?

Eu unul, n-aş şti să răspund. În schimb, trăiesc satisfacţia să văd "clasa politică", în întregimea ei, tîrîndu-se în faţa electoratului, gudurîndu-se şi cerşindu-i simpatia. Este un film intitulat "În genunchi mă-ntorc la tine". Şi nu contează făţărnicia politicienilor.