În învăţământ, bătaie de joc. Totală

Nu ştiu alţii cum sunt. De pildă dumneavoastră, stimaţi cititori. Presupun că, într-o perioadă în care data alegerilor se apropie cu paşi mari, sunteţi atenţi la aspecte precum deficitul bugetar uriaş, arestările efectuate de DNA, sau scandalul (simulat) dintre PNL şi PSD. În ce mă priveşte, abia mai arunc o privire peste titluri. Sunt pe deplin lămurit cu privire la aceşti indivizi care ne guvernează.

Mărturisesc însă că am o mică obsesie. Urmăresc atent ce face Ligia Deca, actuala ministră a Educaţiei. Situaţia este extrem de curioasă. Practic nimeni nu o doreşte pe Ligia Deca. Nu am văzut un cuvânt de susţinere nici măcar din tabăra propriului partid, PNL. Ligia Deca este şi lector la SNSPA. Nu am auzit pe absolut nimeni, fie de la SNSPA sau de la altă instituţie de învăţământ superior, să enunţe vreodată măcar un atom pozitiv cu privire la ce face Ligia Deca.

Mai grav, dezastrul este total. Avem, proporţional, cel mai mic buget pentru Educaţie din istoria României. Nu este zi în care, în şcoli, vreo elevă să nu fie agresată, un profesor înjunghiat sau un elev să nu consume droguri. Salariile profesorilor sunt blocate la nivel de mizerie. În fiecare săptămână aflăm despre un demnitar prins cu plagiatul sau că şi-a falsificat CV-ul.

Observaţi problema? Într-o ţară care este în pragul alegerilor, există un cost pentru asta. Ligia Deca de mult ar fi fost zburată din fotoliul de ministru. Însă nici un politican nu este preocupat. Asta spune ceva important despre sistemul nostru politic mai mult decât despre Ligia Deca.

Spune, printre altele, că actuala clasă politică a abandonat complet Educaţia. Erau ani în care Educaţia scotea capul, cât de cât, dintre temele alegerilor. Partidele promiteau şi apoi uitau, dar cel puţin spuneau "Avem soluţii!". Citiţi acum declaraţiile principalilor candidaţi. Absolut nimic. Dar ce mă mir? Pentru unii dintre ei anii de şcoală par să fi lăsat doar o amintire urâtă.

S-a ajuns în punctul în care din Educaţie nu se mai poate fura mare lucru. Acum douăzeci de ani situaţia era diferită. Baronii Educaţiei făceau bani la rotativă. Cumulau funcţii, erau în spatele unor firme care câştigau contracte, deveneau autori de manuale, etc. Acum, cu un buget care abia acoperă salariile şi cu un dezinteres total pentru investiţii, alte sectoare decât Educaţia au devenit atractive pentru cleptocraţi.

Se mai întâmplă aşa şi pentru că asistăm la un declin cultural fără precedent, cred, în istoria recentă. Până şi pe vremea paşoptiştilor, când cei mai mulţi români umblau în opinci, exista ideea că trebuie făcute şcoli la sate dacă este să avem, ca popor, un viitor. După căderea lui Ceauşescu, părinţii stăteau cu sufletul la gură să vadă dacă copiii lor au luat examenul de admitere la facultăţile recent înfiinţate. Acum aproape nimeni nu mai sesiează că la liceu nu se mai face, efectiv, şcoală. O treime dintre români, spune un studiu recent, nu a citit niciodată o carte. Altă treime nu a citit nici măcar o carte în ultimul an.

Mai este ceva. Ligia Deca este ţinută în funcţie de Klaus Iohannis. Este exact imaginea mandatului său: maximă incompetenţă, maximum de nepăsare. Şi exact ca în "politica mare", partidele nu au găsit un răspuns adecvat. PNL şi PSD mai ales, pentru că formează majoritatea. Ştiu că în interiorul acestor partide Klaus Iohannis este la fel de popular precum pandemia de Covid-19. Însă nimeni nu îşi asumă riscul să facă primul pas şi să îi spună acestui om să ne lase în pace. Ceea ce, iarăşi, spune multe despre cum funcţionează "statul paralel".

Lipsa aceasta a mecanismelor de reglaj, esenţială într-o democraţie, a generat monştri. Ligia Deca este - o spun calm şi măsurat - cel mai dezastruos ministru al Educaţiei numit vreodată în România. De pe vremea Principetelor încoace. Pe lângă ea, şi Suzana Gâdea pare o lumină.

Nu credeţi? Parcurgeţi textul unuia dintre puţinele interviuri pe care le-a dat Ligia Deca şi cutremuraţi-vă. Spune ministra Deca: "Însănătoşirea sistemului universitar cred că s-a întâmplat deja de ani buni". Cineva trăieşte pe altă planetă şi nu sunt eu acela. Toţi care lucrăm în universităţi ştim că sistemul este mort şi îngropat. Avem clădiri cu o placă la intrare, unde scrie "Universitatea din Cutare-Oraş", dominate de rectori aleşi pe viaţă. Universităţile au încetat să mai fie funcţionale. Diplomele nu mai înceamnă nimic. Profesorii care, din masochism, doresc să facă parte din comisiile de licenţă, ies devastaţi. Absolut nici una dintre universităţile româneşti nu mai apare măcar în topurile primelor 1000 de universităţi din lume. Unde găsim, totuşi, universităţi din Belarus sau din Africa.

Mai spune Ligia Deca: "Avem prea puţini tineri care termină o facultate". Dar toţi cei care lucrăm în universităţi ştim că sistemul procesează un număr imens de studenţi. Sălile de curs sunt mai pline, la începutul anului universitar, decât staţia de metrou Unirii la 8 dimineaţa. Dacă Ligia Deca ar face un efort să discute cu profesorii, ar vedea că problema nu e numărul celor înscrişi. Nici a numărului absolvenţilor. Ci faptul că, în medie, doar o treime dintre asbolvenţi termină. Chiar şi această cifră este mult "pompată" artificial, pentru ca programele de master să nu se desfiinţeze. Cauzele? Multe, dar una e simplu de înţeles. Nivelul extraordinar de scăzut al absolvenţilor de liceu, care capotează rapid în faţa cerinţelor examenelor universitare.

Actuala majoritate, moşită de Klaus Iohannis pentru a-şi asigura liniştea şi confortul, acţionează după principiul "După noi, potopul!". Însă în şcoli şi universităţi, potopul deja a venit.