ÎN MATERIE DE ENERGIE Solidaritatea europeană are un înţeles la Berlin şi altul la Bucureşti

După ce a anunţat, în septembrie, un plan de 200 de miliarde euro pentru susţinerea companiilor şi populaţiei, Germania a anunţat primele măsuri concrete, în vreme ce corul criticilor la Bruxelles creşte, iniţiativa Berlinului fiind considerată anticoncurenţială. România în schimb, cu o industrie trecută pe linie moartă, se teme să revină pe cont propriu la preţurile reglementate în întreaga economie, fie pentru a nu-şi recunoaşte greşelile din momentul liberalizării, fie pentru a nu afecta interconectarea pieţelor europene.

Ceea ce îi îngrijorează pe liderii europeni mai mult decât detaliile fondului pentru subvenţionarea consumului de gaze din Germania este tendinţa din ce în ce mai mare a celui mai mare jucător economic al continentului de a aborda individual probleme cheie economice şi de securitate, despre care se tem că vor eroda coeziunea europeană, scrie Politico.

Scholz a apărat planurile Berlinului, spunând că alte ţări din Europa urmează paşi similari, deşi niciunul dintre aceste programe nu se apropie de amploarea propunerii germane.

Prim-ministrul polonez Mateusz Morawiecki l-a acuzat chiar pe Cancelarul Scholz de "egotism" şi de "distrugerea" pieţei unice, fiind preocupat că subvenţiile germane vor oferi producătorilor locali un avantaj nedrept faţă de industria din alte ţări UE.

"Cea mai bogată ţară, cea mai puternică ţară din UE încearcă să folosească această criză pentru a obţine un avantaj competitiv pentru afacerile lor pe piaţa unică. Nu este corect, nu aşa ar trebui să funcţioneze piaţa unică", spunea vineri Morawiecki la o întâlnire informală UE de la Praga.

"Trebuie să găsim o soluţie comună, altfel ţările cu mai multă flexibilitate bugetară vor avea un avantaj faţă de celelalte", era de părere şi premierul estonian Kaja Kallas

Între timp, autorităţile germane au anunţat un plan de subvenţionare integrală a facturilor în luna decembrie pentru IMM-uri şi populaţie, în valoare de 96 miliarde euro, plan care va fi urmat de o schemă de subvenţii diferenţiate în primăvară, menită să plafoneze facturile, dar şi să-i stimuleze pe consumatori să economisească energie.

Potrivit cursdeguvernare.ro, din martie 2023 şi până la sfârşitul lui aprilie 2024, gospodăriile vor plăti 0,12 euro per kilowatt/oră pentru un volum de 80% din gazele folosite în anul precedent. Ajutoare pe baza acestei scheme vor primi şi companiile din industrie, care vor plăti, de la 1 ianuarie 2023 şi până în aprilie 2024, un preţ de 0,07 euro per kilowatt-oră pentru volumul de 70% din gazul utilizat în anul precedent.

În România se menţin actualele plafoane, de 0,31 lei/kWh (0,062 euro) pentru consumatorii casnici şi de 0,37 lei/kWh (0,074 euro) pentru consumatorii noncasnicii, al căror consum anual de gaze naturale realizat în anul 2021 este de cel mult 50.000 MWh, precum şi în cazul producătorilor de energie termică. Ceilalţi consumatori plătesc preţul pieţei.

După cum se vede, companiile din industria germană vor avea un preţ subvenţionat la gaze egal cu cel al IMM-urilor din România, în vreme ce IMM-urile din Germania nu plătesc nimic în decembrie pentru ce consumă.

Şi, chiar dacă germanul de rând va avea un plafon de preţ dublu raportat la consumatorii casnici autohtoni, să nu uităm că diferenţa dintre puterea de cumpărare din România şi Germania este mai mare, iar România are resurse interne, spre deosebire de Germania.

Cum se descurcă companiile mai mari din România?

"Ce vedem la Baumgarten (Bursă de gaze de la Viena) este o porcărie, acelea nu sunt preţuri normale. Piaţa gazului, cu regulile ei de funcţionare, a fost făcută pentru timpuri normale, nu pentru ce vedem acum. Această piaţă pur şi simplu nu mai funcţionează. Dar statele au puterea de a reglementa lucrurile", declara, la începutul săptămânii, pentru un cotidian financiar Harri Kiiski, fostul director general al Azomureş, cel mai mare consumator de gaze naturale din România, care este închis de un an din cauza preţurilor mari ale gazelor.

Jack Cutisteanu, directorul general al Petprod, ne-a spus:"România nu trece la preţul reglementat în domeniul gazelor pentru că asta ar însemna că s-a greşit în momentul liberalizării pieţei. O liberalizare care s-a făcut haotic, fără pregătire în prealabil, iar consecinţele sunt cele pe care le vedem azi. Noi am avea resurse să susţinem consumul intern, dar din păcate nimeni nu se mobilizează în direcţia asta - şi nu vorbesc doar de gazul din mare, mă refer şi la zăcământul din Caragele, de exploatarea căruia nu se mai pomeneşte nimic".

Analistul economic Ilie Şerbănescu consideră: "Din incompetenţă şi prostie, România a transformat o problemă de preţuri într-una de producţie. Şi nu ştiu ce se mai poate face. Dacă nu redevenim singurii care dictează în materie de resurse, riscăm să rămânem fără economie, în ciuda apartenenţei la UE. Să nu uităm că şi în lipsa conflictului din Ucraina, politica UE de a forţa decarbonificarea în paralel cu liberalizarea preţurilor ar fi dus la criză. Cum să pui pe acelaşi palier energia hidro cu cea nucleară, cu cea generată din cărbune? Fiecare are rolul ei, trebuia lăsat fiecare să producă şi aveam apoi un preţ mediu în economie, nu deficitul de energie de acum".