În parc cu ciomagul

Presa a scris deja despre o escrocherie a autorităţilor locale: angajarea de moşnegi pe post de "agenţi de pază" în parcuri şi grădini publice. De la o vreme însă, observ o schimbare în unele sectoare ale Capitalei. Zilele trecute am dat peste un asemenea agent privat ce păzea un spaţiu verde. Era mai înarmat decât agenţii de securitate din faţa ambasadei americane din Bagdad. Ieri, la marginea altui parc, o maşină "tot-teren" a aceleiaşi firme. Model militar. În jurul ei, armament cât pentru un asalt asupra Waziristanului.

Ceva nu e în regulă aici. Acestea sunt grădini publice, unde te duci să te relaxezi, să te joci cu copiii de 5 ani sau să îţi plimbi pudelul. Nu să întâleşti indivizi cu spray-uri paralizante, pistoale Mauser şi staţii radio. Autorităţile locale chiar şi-au pierdut minţile?

Cititorii care îmi cunosc opiniile libertariene se vor mira. Nu asta am dorit? Nu susţin privatizarea funcţiei de siguranţă publică?

Nu chiar. Adică nu astfel. Imaginea omului cu ciomag şi ecuson de firmă rătăcind prin grădinile Bucureştilor îmi dă ocazia unor precizări despre mersul Justiţiei din această ţară.

Cu toţii vedem că nu merge. Sigur, fiecare are punctul său de vedere. Dacă stai să-i asculţi pe magistraţi, le lipsesc salariile uriaşe şi privilegiile. Dacă îi citeşti pe ziarişti, problema e corupţia judecătorilor. Iar Executivul arată spre rapoartele Comisiei Europene.

Dar s-a gândit cineva că sistemul este aşezat fundamental strâmb? Ştim foarte bine că un proces, în ziua de azi, durează. Uneori trece termenul de prescripţie până când Doamna Justiţie se dă jos din pat.

De ce se întâmplă aşa? Pe undeva, pentru că avem de-a face cu un delir al procedurilor. Totul e organizat ca în Procesul lui Kafka. Cu un avocat bun, scapi sau amâni procesul la nesfârşit pe "chestiuni de procedură".

Efectul pervers al acestei situaţii este că infracţiunile mărunte şi contravenţiile ajung să fie ignorate. Mai întâi, de agenţii de Poliţie, care ştiu că rapoartele lor vor fi rătăcite prin dosare. Apoi de ofiţerii de la Judiciar, care ştiu că trebuie să facă un vraf de acte ce vor fi demontate "pe procedură" de orice avocat începător. De judecători, care acceptă că "fapta nu prezintă pericol social", fie şi pentru că trebuie să se întoarcă la zecile de dosare "grele" care zac pe masă. În fine, de reclamanţi, care ştiu că trebuie să-şi piardă ani din viaţă până ce vreun golan primeşte o amendă care e echivalentul unei mese la restaurant.

Repet: de ce se petrec aceste lucruri? Iată un răspuns: pentru că Justiţia este organizată doar în scopul reprimării delictelor grave, care ameninţă Statul. Nicidecum pentru reprimarea infracţiunilor mărunte. Iată de ce procedurile sale, care au sens atunci când e vorba de un bandit internaţional, devin absurde şi ineficiente atunci când e vorba de fapte care otrăvesc, cotidian, viaţa cetăţenilor obişnuiţi.

Problema are originea profundă în gândirea cu privire la rolul Statului. Aceasta este văzut mai degrabă ca o entitate ce are ca scop propria perpetuare decât protejarea individului. Exerciţiul liber, "ne-autorizat", al drepturilor cetăţeneşti, auto-organizarea societăţii sunt, în această optică, suspecte.

Opusul acestei situaţii este un regim în care individul participă activ la impunerea ordinii. Iată de ce în majoritatea statelor civilizate doar marile infracţiuni sunt judecate în tribunale naţionale, cu pompă şi cu alai de avocaţi. Micile "găinării" cum ar fi "tulburarea liniştii" sau disputele în familie sunt tratate rapid de "judecătorii de pace". Aceştia sunt oameni simpli, cunoscuţi ca având o reputaţie bună. Ei nu au o calificare juridică formală şi sunt numiţi de Executiv (spre exemplu, în Anglia ei sunt numiţi, în prezent, de Lordul Cancelar, după avizul autorităţilor locale) sau de membrii locali ai Parlamentului (sunt totuşi asistaţi în exerciţiul funcţiei de funcţionari cu calificare legală). De regulă nici măcar nu sunt plătiţi, ci sunt voluntari.

Este nevoie de acest nivel, popular, al Justiţiei, pentru că marea majoritate a încălcărilor legii sunt mărunte. Atât de mărunte încât par lipsite de importanţă văzute de la înălţimea Curţii Supreme. Dar ele arată cu totul altfel văzute de la nivelul străzii. Noi acolo trăim de obicei, nu în lumea terorismului internaţional şi a marilor fraude bancare. Iată de ce Justiţia trebuie să fie, în acest context, reprezentativă pentru cetăţeanul obişnuit.

Suntem cu toţii, magistraţi sau simpli cetăţeni, nemulţumiţi că lucrurile merg lent în Justiţie. Dar cum ar putea să fie altfel atâta vreme cât refuzăm să acceptăm participarea cetăţenilor la actul juridic? Când abandonăm întreaga Justiţie la îndemâna unei caste?

Echipele cu ecuson şi ciomag din parcuri nu sunt triumful iniţiativei private. De fapt, sunt expresia aceleiaşi mentalităţi: "Autorităţile ştiu mai bine!". Şi a neputinţei de a întemeia o Justiţie cu adevărat reprezentativă, la care participă oameni normali şi care rezolvă problemele de fiecare zi.

Notă: Domnul Cătălin Avramescu este consilier prezidenţial.

Opinia Cititorului ( 18 )

1. Tirania literei legii
(mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 08.09.2009, 08:58)
Aşa este. Nu e firesc ca paza unui parc să fie militarizată, aşa cum nu e firesc ca aleile unui parc să fie asfaltate. Pentru că de asfalt ne refugiem în parc. În general, descurajarea prin plantoane şi gărzi înarmate e costisitoare şi ameninţătoare. Într-o ţară în care societatea nu este segregată, descurajarea se face prin patrule. Patrule cetăţeneşti, patrule de poliţişti pe biciclete, patrule mixte. Se mai face prin afişarea la loc vizibil cum că "obiectivul" se află sub observaţie, şi că trec patrule pe acolo. Într-un parc, loc de socializare, sunt afişate mai degrabă îndemnuri la bune relaţii. Cum ar fi: "dînd bineţe celuilalt, vă deschideţi inima", sau "să cooperăm pentru prevenirea violenţei". (scuzaţi calitatea proastă a traducerii). Într-un parc nu veţi vedea apocalipticul: "nu călcaţi pe iarbă. amendă ..." Locurile ce favorizează infracţiunile sunt marcate vizibil cu avertismente, ce specifică şi categoria de infracţiuni ce au avut loc acolo. Uneori, locul se marchează şi cu obstacole fizice, ca de pildă un set de şicane la capetele unui pod de pietoni, în aşa fel, încît, hoţul motorizat să nu poată pătrunde călare pe motocicletă, iar dacă pătrunde, să nu poată fugi oricît de tare. Şi intrările în unele parcuri sunt şicanate, în aşa fel, încît, maşinile să nu pătrundă, iar bicicliştii să nu iasă în viteză direct în stradă, în calea maşinilor. În zonele centrale, în care fumatul este interzis, înştiinţarea se face prin pictograme pe trotuar. Patrule de pensionari purtînd un steag inscripţionat, anunţă acelaşi lucru. Fumatul nu este propriu-zis interzis, ci doar fumatul în mers. Pentru fumat, sunt puse scrumiere în vecinătatea trecerilor de pietoni. Sunt acţiuni simple, ce scutesc multe cheltuieli. Scopul nu este amenda, ci convieţuirea normală. Prin contrast, în România, mercantilizarea şi militarizarea acţiunilor de prevenire a infracţiunilor/ contravenţiilor, perverteşte multiplu convieţuirea. Despre tirania literei, şi cum veştejeşte ea spiritul civic, poate într-o postare ulterioară.
2. Pledoarie pentru putere abuziva ?
(mesaj trimis de Moftangiu în data de 08.09.2009, 09:30)
Eu am opinie complet opusa in ce priveste omul si procedurile.
In comunism omul fara proceduri, activistul, a fost la baza societatii si a devenit un mic despot local.
Baronii actuali isi au originea in acesti oameni neingraditi de proceduri.

In tarile democrate procedurile sunt cele care asigura democratia pentru ca limiteaza arbitrariu.
Pana si in armata occidentala un subordonat in situatile prevazute de lege poate refuza executarea ordinului, pe cand in tarile socialiste regulamentele nu prevad asemenea exceptii, de unde si posibilitate generalilor de a ordona ce le trece lor prin minte, inclusiv foc asupra civililor.
Cine i-ar permite unui soldat sa refuze ordinul ? Numai regulamentul ar putea asigura acest drept.
In Europa in care tari sunt mai stricte proceduile, in cele nordice sau in cele sudice?
In care tari procedurile sunt completate mai sever de educatie si de atitudinea civica, in cele nordice sau in cele din sud?
In Romania nu avem societatea civila atat de constienta, implicata si asezata ca in tarile cu tradiite democratica. La noi cetatenii se comporta ca orientalii asteapta ca statul sa faca totul, ei doar contribuie cu impozite si taxe si voluntariatul e null. Societatea nu e stratificata functie de prestigiu. Demnitatea si legalitatea sunt considerate o "bariera" de care se impiedica "boii", pesta care sar "dulaii" si pe sub care trec "cateii".
Cand valorile morale si constinta civica o sa fie la nivelul tarilor nordice putem vorbii de restrangerea procedurilor.
3. O procedura si efectele ei.
(mesaj trimis de Moftangiu în data de 08.09.2009, 09:41)
Avem multi indivizi care iau bani "taind frunza la caini", tocmai pentru ca lipseste o procedura elementara care sa motiveze cetatenii sa fie activi social.
Ex.
Daca un cetatean care produce o proba, o fotografie sau o secventa video o preda la primarie, si pe baza ei autoritatile ii da amenda celui care incalca legea, si cetateanul primeste o cota parte substantiala din amenda, atunci nu ar fi nevoie de angajati ai primariei sau de firme de paza, pentru ca 18 mil. de cetateni ar apara ordinea si linistea publica.
O mica procedura ar faca sa nu mia fie necesara armata de "bagatori de seama".
1. 3.1. @Moftangiu (la ora 09:41) (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de anonim în data de 08.09.2009, 19:43)
  "(...)...si cetateanul primeste o cota parte substantiala din amenda, atunci nu ar fi nevoie de...(...)"
  
  Nici asta nu e calea. Probarea recompensată material nu face decît să amplifice mercantilismul, venalitatea de care suferă românii. Ar deschide şi o piaţă a mobilurilor de şantaj şi recompense. Ar otrăvi mai mult relaţiile interumane. Cînd ne vom debarasa de viziunea (mai exact de lipsa ei) a lui: "ce-mi dai dacă-ţi dau?", vom descoperi abjecţia unuia ca SRS, de pildă. Ca cetăţean, nu poţi fi în acelaşi timp şi voluntar, şi recompensat material. Sigur, în cazurile într-adevăr grave, cînd s-a lăsat cu morţi şi răniţi, iar făptaşul e de negăsit, da. Sunt situaţii de excepţie, în care pericolul social reprezentat de fugar, ar fi mult mai mare decît prejudiciul moral indus de recompensă.
  
  Lipsa de cooperare a cetăţeanului mai are o cauză majoră. Preamultele cîrlige prin care un cetăţean paşnic poate fi agăţat, îi induc o stare de teamă. Nu e nimic anormal să-ţi fie teamă de poliţist de pildă. Depinde de... ce altceva însoţeşte teama. Cînd ştii că te poate agăţa pentru că nu ai buletinul la tine (marota mea :) ) teama e însoţită mai degrabă de ură. Cînd nu ai buletinul la tine, devine mai prudent să bagi capul între umeri cînd vezi un poliţist, chiar dacă l-ai vedea în nevoie. Şi chiar dacă ai avea buletinul la tine, şi curajul de a interveni pentru combaterea unei găinării în spaţiul public, fiind o luptă al cărei rezultat e greu să-l prevezi, iar ai o tîrşală ca nu cumva, în zbuciumul inevitabil, buletinul tău să intre pe mîna găinarului. Dacă-ţi ia şi cheile, ai două motive în plus să nu intervi. Şi iată cum, o obligaţie menită să asigure o ordine, ne veştejeşte spiritul civic. Eliminarea obligaţiei de a purta bueltin, în numai o generaţie, ar face ca teama de poliţist să fie însoţită de respect.
  3.2. Declaraţie de paternitate (ref. ora 19:43) (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 08.09.2009, 19:46)
  Scuzaţi! Mesajul de la 19:43 este al meu.
4. Protestul judecatorilor
(mesaj trimis de Mircea Popa în data de 08.09.2009, 09:42)
Domnule Avramescu, va rog sa scrieti un articol cu privire la protestul magistratilor, din perspectiva teoriei statului si dreptului. Va multumesc!
1. 4.1. @Mircea Popa (răspuns la opinia nr. 4)
  (mesaj trimis de Catalin Avramescu în data de 08.09.2009, 10:48)
  Va multumesc pentru sugestie. Am sa fac acest lucru, poate chiar inainte de saptamina viitoare (caz in care am sa postez textul pe blog, la Radio Avramescu)
5. Cum scăpăm de manele în miez de noapte
(mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 08.09.2009, 09:55)
Iată o problemă pe care nici poliţia, nici justiţia nu o poate rezolva definitiv. Însă noi, cetăţenii, putem forţa contravenientul să-şi dea difuzoarele mai încet, fără intervenţia poliţiei. Iată cum: plecăm de la ideea că zgomotosul este om şi are aceleaşi nevoi primare ca şi noi, minus nevoia de linişte. Mai citim şi legi, şi constatăm că producătorul unui bun sau serviciu, poate refuza livrarea lui, dacă clientul îl cumpără în scopuri antisociale, sau nu e în dreptul legal de a-l consuma. Aşa se explică interdicţia de a vinde ţigări minorului, sau de a urca la volan în stare de ebrietate. Studiind un contract de închiriere a unui apartament, am constatat că chiriaşului îi este interzis să consume substanţe interzise în el, şi că, încălcarea interdicţiei duce la evacuarea chiriaşului. Cum facem însă linişte? Îl evacuăm? Nu. Poate e proprietar. Ar însemna să-i încălcăm un drept fundamental. Dar ne putem uita la maşinăria de zgomot, şi constatăm că se alimentează la 220V. Putem cere companiei de livrare a energiei electrice să-i taie curentul zgomotosului. În acelaşi timp, compania poate notifica doar, poliţia, de decizia luată. A beneficia de energie electrică nu este un drept fundamental. Este un privilegiu cumpărat. El poate fi refuzat, dacă uzul contravine normelor de convieţuire. Trei reclamaţii la compania de elctricitate, evental sprijinite de probe, pot determina compania să taie şi să sigileze circuitul electric. Simplu, nu? Mai trebuie doar o lege, dacă nu cumva există deja, pe baza căreia să putem forţa noi înşine aplicarea normelor de convieţuire socială.
6. tu nu esti demn nici de ciomag!
(mesaj trimis de stan în data de 08.09.2009, 11:23)
bai baiete, ori esti prost, ori esti foarte prost! semeni atat de tare cu jupanul tau ca nota de final care incerca sa te scoata din anonimat se impune de la sine! roaga-i pe editori s-o caligrafieze cu majuscule! nu de alta, da' poate n-o observa MI ca am auzit ca vrea sa-ti completeze cartea de identitate!
7. Salata Pavloviana
(mesaj trimis de Natafletz în data de 08.09.2009, 13:48)
Nici nu stiu cu ce sa'necep. Incep cu doua trei hohote de ras la fraza "Cititorii care îmi cunosc opiniile libertariene se vor mira. Nu asta am dorit? Nu susţin privatizarea funcţiei de siguranţă publică?" care se vrea un raspuns penibil la "ciomagele" luate'n cap data trecuta. NU DRAGUTZA. CEL PUTZIN UNUL DIN CITITORII TAI FIDELI NU SE MIRA!
A doua bomboana de ras e faza de la comentarii> Vine dl Popa si'i "cere" dlui Avramescu un articol despre protestul judecatorilor si dl Avramescu "la cererea cetatenilor indignati" va scrie un articol de infierare. Ha, ha, ha, mooor de ras. De parca nu de asta e scris articolul, sa dai in "casta" judecatorilor...Noroc ca ai ceva adeptzi ca sa'tzi imbuibi orgoliul c'ai fi inteligent
Bun si acuma ceva serios despre articol, ... E o varza articolul. Bagi aia cu "opiniile libertariene" si cu "triumful privatizarii" dupa care, din toata analiza rezulta clar ca problema provine, si aici itzi dau dreptate, din reflexele etatiste gen "Autoritatile stiu mai bine"... Da asa e, si mai tzine cont ca argument ca toate firmele astea de paza sunt "capuse" adica desprinse si ele pe modelul falimentarii industriei din marile structuri de sigurantza ale STATULUI. Toate au patroni fosti SAU ACTUALI securisti (SPP, SRI si alte de'astea) ...asa ca plange'te tot de prea mult stat, ceea ce faci intr'un fel...dar plange'te STAPANULUI DUMITALE, ca dumnealui iubeste aceste structuri si e tatucul "institutiilor statului"... La noi, NU liberalismul a creat acesti monstri, ci STATUL MAFIOT care a inteles ca poti fi si comunist si cu bani capitalisti in buzunar ... Deci ai dreptate dar esti beat...
Iar in ce priveste extractia concluziei, ca de obicei ne iei de prosti. Adica traduc "pt cititorii care te cred libertarian" zici matale ca unii si'au luat'o'n cap din cauza ca judecatorii is prea "elitizatzi" intr'o casta... e CAM EXAGERAT, ca
sa nu spun ABERANT, nu crezi?
1. 7.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 7)
  (mesaj trimis de Mircea Popa în data de 08.09.2009, 16:13)
  Stimate domn,
  Va rog sa ma scuzati ca apreciez opiniile domnului Avramescu. Promit sa nu mai fac.
  7.2. Nu, scuza'ma dumneta pe mine (răspuns la opinia nr. 7)
  (mesaj trimis de Natafletz în data de 08.09.2009, 17:20)
  Si eu apreciez opiniile lu Nea Pandele...o sa'l rog sa'mi scrie un articol despre ce vreau sa aud...sau sa vad.
8. Despre inutilitatea magistraţilor în cauze minore
(mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 08.09.2009, 13:50)
Vă propun să intrăm niţel în fondul problemei. Acum vreo 30 de ani am fost în situaţia de a plăti o amendă, la CFR. Am urcat în tren, fără bilet. Am plătit amenda în termenul legal, iar după cîteva luni, am fost citat la tribunal, unde mă păştea închisoarea contravenţională, din cauză că CFR a făcut eroarea de a mă trece pe lista nepotrivită. Procesul a durat 3 minute, şi a constat în arătarea chitanţei. Caz rezolvat. Nu ştiu nici acum de ce a fost nevoie ca CFR să consume 3 minute din viaţa unui judecător, 10 minute din cea a unui grefier şi 3 ore din viaţa unui cetăţean ce se achitase de obligaţie. Totul s-ar fi rezolvat mult mai repede, şi mai ieftin, dacă ar fi existat tribunalele de cauze uşoare, (scuzaţi traducerea precară). Iar dacă însuşi CFR ar fi plecat de la prezumţia de bună credinţă, ar fi amenajat propriul teritoriu în aşa fel, încît, contravenţia să nu fie posibilă. Iată un exemplu: Toate companiile feroviare de călători din Japonia, au împrejmuit spaţiul de acces la, şi de la, tren. Atît la intrare cît şi la ieşire, e necesar un bilet emis de companie. Achitarea costului călătoriei poate fi făcută în orice loc. La casa de bilete, în tren, şi la ieşire. Veţi vedea mai jos de ce ŞI, iar nu SAU. Poţi intra pe peron cu cel mai ieftin bilet. N-are importanţă încotro o iei. În tren, poţi achita diferenţa de tarif pînă la destinaţie, atenţie!, fără suprataxe. Nu toate trenurile sunt cu naş. De aceea, diferenţa se poate achita şi la ieşire. Avantajele sunt evidente. Călătorul poate liniştit adormi, fără teama de a depăşi staţia de destinaţie. Dacă o depăşeşte, se poate întoarce fără cheltuieli suplimentare. Altul: plata strict pentru distanţa dintre intrarea şi ieşirea din spaţiul administrat de companie lasă libertatea călătorului să se răzgîndească, să se relaxeze, să plătească atunci cînd doreşte, să coboare pentru destindere, nevoi fiziologice ş.a., apoi să urce în următorul tren. Dispare dimensiunea contravenţională legată de plata serviciului. În felul acesta, numărul contravenţiilor veritabile este extrem de mic. Şi chiar dacă ar exista o amendă contravenţională neachitată la timp, ea nu s-ar rezolva la un tribunal cu magistraţi.
1. 8.1.  Despre buna credinta si mizele dlui Avramescu (răspuns la opinia nr. 8)
  (mesaj trimis de Natafletz în data de 08.09.2009, 16:13)
  Japonezule te salut si ma'nclin. Deopotriva iti apreciez postarile pline de informatii si judecati elaborate si riguroase. Si, cum tz'am spus si data trecuta, nu vreau sa te stric cu dl Avramescu. Dar imi permit totusi sa te trag putzin de maneca pt o oarecare naivitate. Nu te supara pt ca nu e o acuza. Tzi se trage de la bun simtz, d'aia nu e nimic condamnabil. Dumneata, fiind totusi departe, iei abordarile dlui Avramescu ca atare CUM SCRIE. In realitate, domnia sa are niste MIZE. Crede'ma pe cuvant si, daca nu ma crezi pe cuvant, ia arhiva editorialelor dumisale si incearca s'o corelezi cu evenimentele din politica romaneasca. Stai linistit ca nu mosulica imbracat in Robocop prin parc e problema dlui Avramescu. Si fii convins ca e o exagerare povestea cu militarizarea parcurilor. Problemele dlui Avramescu sunt cele de pe agenda dlui Basescu. Mai exact, in spetza de fatza JUDECATORII. De asta si'a amintit acu dl Avramescu de "justitia pt probleme usoare". Are dreptate, dar nu asta il doare, asa ca nu are sens sa'i tot dam pe argumente. Tot asa, sa te uiti in arhiva, exact prin preajma perioadei cand familia Regala l'a sarit de pe lista la o sindrofie pe presedintele mojic, dl Avramescu constata ca monarhia n'a facut nimic bun in Romania, sau cand Basescu era in razboi cu Parlamentul, tema predilecta a dlui Avramescu era "republica prezidentiala" si curgea garla de articole care povesteau ce bine o duc unele tari fara parlament sau cu parlamentul priponit de presedinte. Pot sa'ti mai dau multe exemple de teme "nevinovate" in care de fapt ni se bagau sule'n coaste la adversarii dlui Basescu, dar cred ca e suficient si, repet, dovezile sunt pe acest site. Repet, dumneata, de departe n'ai cum sa vezi aceste conexiuni pt ca nu vezi la tv toata ziua lupta de gherila din politichia romaneasca si atunci iei subiectele ca atare, ca o dezbatere de idei inofensiva. Iata de ce eu nu pot fi ca dumneata, eu recunosc ca'l judec prin prisma a ceea ce este si cui slujeste, pt ca pur si simplu NU POT AVEA INCREDERE IN NEUTRALITATEA SI OBIECTIVITATEA UNUI OM IMPLICAT POLITIC. La urma urmei, Avramescu este oarecum mai cinstit decat altzi valetzi ai presedintelui pt ca are bunul simtz sa'si incheie articolele cu nota "Domnul Cătălin Avramescu este consilier prezidenţial." Altzii ca el care sufla'n panze aceluiasi marinar, vin si'mi arboreaza intai drapelul societatii civile sau se autoproclama "intelectualitatea de dreapta"... ceea ce este o marshavie...
  Nu voiam si nu eram dator sa'mi deconspir atitudinea... o fac pt dumneata pt ca ma intereseaza ce parere itzi faci despre mine... Dar daca tot am facut'o, n'ar fi rau sa citeasca si Avramescu, poate o sa'si mai verse din preaplinul de orgoliu si o sa cada cu nasul la nivelul de'o sa'i ajunga mirosul de hazna la nari ...poate se trezeste...ca oricata scoala ai avea, de acolo tot putzi cand iesi...
  8.2.  Cu bască, fără bască (răspuns la opinia nr. 8)
  (mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 08.09.2009, 17:32)
  Interesant! Deunăzi, (alt)cineva îi reproşa domnului Avramescu lipsa de reacţie la "agenda zilei". Adică, exact contrariul. Acuma, chiar dacă ar fi aşa cum brânzoveneşte ai afirmat, nu văd nimic rău. Există teme actuale, şi există teme atemporale. Libertatea de a alege unul sau celălalt fel, pentru mine, e mai puţin important. Chiar irelevant. Nu văd nici pretinsa "incoerenţă ideologică", nici "derapajele totalitare", nici "mizele". Nu zic că n-ar fi nicio miză. De pildă, a arăta o strîmbătate, are ca miză chiar îndreptarea ei. Orgoliul la care faci referire, presupunînd că el chiar ar avea dimensiunile pe care le acreditezi, tot n-ar fi un păcat. Blamabilă ar fi vanitatea. De la orgoliu la vanitate e cale lungă, cu semafoare multe. Nu e cazul. La urma urmei, oricine poate renunţa la o idee ca să îmbrăţişeze o alta. E o ţară liberă, ce recunoaşte chiar şi istoricitatea ideilor.
  
  Continuu să cred că-ţi faci un mare păcat, acuzînd pe cineva de impuritate. Iar reacţiile-ţi viscerale spun mult despre tine, şi nimic despre editorialist. În general, detractorii vorbesc numai despre ei înşişi. Dacă aş fi în locul tău, aş fi mai cu băgare de seamă, să nu mă fac de rîs.
  8.3.  un ochi plange un ochi rade (răspuns la opinia nr. 8)
  (mesaj trimis de Natafletz în data de 08.09.2009, 18:47)
  Cam greu sa'ti raspund pe puncte. Totusi incerc
  Cum tz'am zis, nu mi'am propus sa te trag de partea mea sau sa te conving de coningerile mele... Apoi, eu doar m'am simtzit dator cu o explicatie comparativa fata de dumneata, daca dumneata vezi aici detractiune e...pacat.
  In legatura cu "agenda zilei", faci o confuzie... nu e nimic contradictoriu. Eu acum m'am referit la agenda stapanului, nu la agenda zilei. Este o MARE diferenta....De fapt de aici se trage si drama Romaniei, ca aceste agende nu coincid. De cinci ani de zile traim in scandaluri fara niciun progres. TE CRED ca pt dumneata e mai putin important, te'as crede si daca ai spune ca nu te intereseaza deloc. Nici pe mine nu m'ar interesa lupta politica de la x mii de km de mine. Ba si fiind doar temporar plecat din tzara, recunosc ca m'am rupt chiar peste asteptarile mele de aceasta lupta. Si in precedentul post am precizat clar ca nu te condamn cu nimic.
  N'am negat libertatea nimanui de a scrie, spune si face ce vrea. Dar din astea cred ca libertatea mea de a replica cum vreau e implicita (am tratat subjectul data trecuta...si reteaua e libera)
  So, si in fine, chestia cu "facutul de ras", m'a facut sa rad"...
  P.S. Un singur regret. Chiar am vrut sa spun vanitate in loc de orgoliu ca era mai potrivit...dar am gresit.
  8.4.  Am uitat un punct (răspuns la opinia nr. 8)
  (mesaj trimis de Natafletz în data de 09.09.2009, 09:39)
  ...nu existentza mizelor era problema, dar mizele sunt legitime cand sunt "pe fatza"... si cand sunt scutite de dubla masura...adica nu spun ca monarhia e proasta fink vreau sa spun "m'a jignit Regele Mihai" si nu cer "republica prezidentiala" cand Basescu e presedinte si "control parlamentar" cand e Iliescu
9. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 09.09.2009, 00:14)
Maestre, aveti dreptate : satul si institutiile sale; in speta justitia, au mai degraba grija autoconservarii (perpetuarii in expresia dvs.) decat grija problemelor cetateanului ; bine a spus presedintele Basescu SISTEMUL TICALOSIT ! grija doar a salarilor si a privilegilor! Si cum sa-ti asiguri acestea decat blocand, blocand......? Si de aici, buna si ideea cu necesitatea noilor "asesori populari" acestia chiar daca sunt ignoranti in a manui haturile procedurale, provenind din randul celor batjocoriti fara jena de potipendada numita magistrati, i-ar mai puteab trage de maneca si aduce cu picioarele pe pamant. Acuma intrebarea la remarca buna pe care o faceti in articol: cum s-a abandonat intreaga justitie (cu j mic, maestre!) la mana unei caste sau mai bine spus cum a fost posibila nasterea acestei caste ?? cu salarii si sporuri intr-o luna cat venitul unui cetatean mediu, pe an !! ce a facut clasa politica ? cred ca greseala mare a fost ca s-a permis ca prin proceduri administrative (tot greseala politicului) sa -si fixeze casta salariile. Concluzia mea este ca justitia a speculat slabiciunea politicului sau - baieti destepti, au santajat politicul, deoarece primii care au sfidat bunul simt prin ceea ce si-au asigurat pe spinarea celor care i-au ales, au fost chiar alesii;adica politicienii- parlamentarii.
Iar acum acesti "magistrati" isi permit sa sanajeze inca o data prin amenintarea cu blocajul justitiei.
Justitie care este blocata de multa, multa vreme, dar pe bani multi, multi........din buzunarele noastre.