În pat cu duşmanul

Va să zică, PNL-ul lui Iohannis face guvern cu PSD-ul lui...! Chiar aşa, al cui o fi PSD-ul ăsta tip "Ciolacu"? Te pomeneşti că tot al lui Iohannis!? Nu contează. Important este că se profilează o nouă coaliţie de guvernare. Teoretic, cu majoritate parlamentară îndestulătoare şi stabilă. Modelul nu mai este cel al coerenţei ideologice, "Coaliţia de Dreapta", ci se supune principiului stabilităţii maxime, "Coaliţia Principalilor Rivali". Cu capul plecat în faţa evidenţei, model ghiocel, speriaţi de alegerile anticipate mai ceva ca dracu de tămîie, cu gîndul, vorba lui Caţavencu, doar la "ţărişoara mea... la România... la fericirea ei... la viitorul ei!"... că... de, fără gargară în exces nu te mai votează nici ultimul cetăţean turmentat, cele două pietre de moară ale politicii noastre şi-au dat mîna peste muntele de ură care le-a pus pînă acum să se macine fără milă, una în contra celeilalte, pentru a "sluji boborul", pentru a scoate ţara din nevoi, da... ce zic eu, pentru a salva de pe marginea prăpastiei în ceasul al doisprezecelea, nu-i aşa, pitoreasca noastră Românie. "Ei! să vă fie de bine şi ceasul ăl bun să-l dea Pronia", cum bine zis-a Dumitrache. Jupînul, de!

Vorbiţi serios? Chiar aşa, model Caragiale bucăţică tăiată: pupaţi toţi Piaţa Independenţei? Da, chiar aşa!!! Păi... Nici un păi! Aşa grăit-a Zarathustra- Cotroceni, aşa se execută! Adio şi n-am cuvinte! Cum s-a ajuns aici în nici doi ani de euforie şi "succesuri" ale "guvernului meu" nu mai este cazul să recapitulăm, ştie toată suflarea: inegalabila, proverbiala şi infailibila dibăcie politică iohannesciană, combinată cu "inflexibilitatea morală" a acestui caracter de fier ce ne slujeşte de model în viaţă şi de Preşedinte la Cotroceni au generat lanţul reacţiilor toxice. Este adevărat, bîlbîielile, bîjbîielile, aroganţa, pafarismul profesionist şi rezistenţa fără breşe la realitate de care au dat dovadă Cîţu şi gaşca lui au funcţionat ca un excelent catalizator, grăbind şi înlesnind apariţia rezultatului final: criza de guvernare. Nu... nu... lăsaţi-le pe celelalte... criza economică, criza medico-sanitară, criza administrativă... De astea, guvernarea liberalo-useristă nici măcar nu s-a atins, necum să se precupe de ele.

Lucrurile au mers de la sine şi anume, conform principiului lui Murphy, din rău în mai rău. Pînă într-acolo încît premierul Cîţu ajunsese să ne anunţe cam de două ori pe zi mega succesele mondiale ale economiei româneşti, datorate, nici nu se putea altfel, marilor reforme cu care geniul său liberal ne-a procopsit. Acum vin alte reforme, ale PSD-ului, combinate desigur cu cele rămase pe ţeavă de la încropita fostă coaliţie. Dacă nu aveaţi o reprezentare pentru expresia talmeş-balmeş, acum nu mai duceţi lipsă. E ceea ce o să vedeţi, cu ochiul liber, în faţa dumneavoastră!

În acest moment critic al derulării halimalei de la Bucureşti, suflarea analisto-proorocistă este cutreierată şi cutremurată de trei întrebări capitale. Prima: pe cine va desemna Iohannis să formeze noul guvern şi în consecinţă să devină primul ministru al noii corcituri miciurinisto-politice? Omul PNL-ului sau al PSD-ului? "Logica" ne spune că, fie şi numai pentru a salva aparenţele, în scaunul şoferului ar trebui să stea un purtător al tricoului galben, chiar dacă-i doar proaspăt vopsit şi nu are nici o legătură tagmele liberale. Cel mai probabil tot Ciucă, nu de alta, dar tot e el cu arma la picior. Altminteri ne trezim cu Ciolacu la Palatul Victoria şi, sincer vorbind, chiar şi la gradul de incoerenţă al lui Iohannis, de aşa ceva nu-l cred în stare!!! Mă rog, cu excepţia cazurilor în care se dovedeşte că este totuşi în stare!!! A doua întrebare cheie: sunt momîile Cîţu-Ciolacu capabile să producă o soluţie de guvern "tip USL" şi să mobilizeze suficiente voturi ale parlamentarilor loiali, astfel încît să obţină investitura? Chestia cu loialitatea nu e chiar o bagatelă. În PNL, grupul rebelilor este sigur mai mare decît numărul celor care şi-au dat demisia pînă acum din grupul parlamentar şi este vorba nu doar de cei care s-au dezis de gaşca Cîţu, ci şi de cei care vor o reîntoarcere la alianţa cu USR, mult mai mult decît o guvernare cu PSD. Nici la PSD loialităţile nu sunt toate acasă. "Mirosul de sînge" scurs din rănile coaliţiei de dreapta şi ale "guvernului meu" au aţîţat mulţi doritori de revanşă, iar numele ei nu este guvern de coaliţie cu PNL, ci alegeri anticipate!!! Vrabia din mînă pare acum mai degrabă soluţia urnelor, decît compromisul de guvernare contra-naturii, cu PNL. De ce să o dai pe cioara de pe gard?! Rezonabil vorbind, în afară de chioara gargară patriotardă a lui Ciolacu despre "responsabilitate şi asumare", PSD nu are motive întemeiate să nu trimită actuala criză spre singurul deznodămînt care îi dă satisfacţie şi cîştig de cauză, alegerile anticipate. A treia întrebare cheie este, desigur: cît va dura şandramaua PNL-PSD, dacă este totuşi pusă pe roate şi primeşte voturile de investitură necesare, în Parlament? Aici nu contează numărul de ore, zile, săptămîni sau luni, ci diferenţa dintre puţin, suficient şi mult. Iar această diferenţă este una subiectivă şi se va face la nivelul percepţiei diferitelor categorii de electorat. Dacă "mariajul de nevoie" se rupe repede, atunci PSD-ul se încarcă cu un minus important la capitolul credibilitate unde, în ciuda expectaţiilor electorale din sondajele de casă, nu stă deloc prea bine. Cu alte cuvinte, s-a suit pe cracă, doar ca să şi-o taie singur cu joagărul pus la dispoziţie cu generozitate şi eleganţă de PNL şi Iohannis. Dacă stau suficient şi reuşesc să creeze măcar impresia că ne-au trecut puntea suspinelor, pînă în primăvară, vară, atunci PSD-ul va prelua cea mai mare parte a potenţialelor beneficii electorale. În sfîrşit, dacă stau împreună pînă la capătul mandatului, ceea ce acum pare greu, dacă nu imposibil de crezut, atunci atît PNL-ul cît şi PSD-ul vor împărţi, frăţeşte, bilele albe şi bilele negre ale electoratului. Cel mai probabil, din postura de pierzători, pentru că următorul vot la urne va purta marca, altfel tradiţională la noi, a "votului de penalizare". Cîştigători vor fi outsiderii de azi, AUR şi USR-Plus, dacă nu cumva cad amîndouă, ca din întîmplare, în maşina de tocat a laboratoarelor noastre politice. Subterane.

Aşadar, aşezaţi-vă bine în fotolii şi legaţi-vă centurile de siguranţă, urmează proiecţia palpitantului film de groază şi amor "În pat cu duşmanul", varianta de Dîmboviţa, în regia încă pe nedrept nepremiatului la Cannes, ori Los Angeles, Iohannis. Klaus... Iohannis, vezi bine! Interzis copiilor sub 18 ani şi celor suferinzi de boli cronice de inimă, ficaţi, plămîni sau rinichi!!! Cei loviţi de năpasta covidului îl pot urmări doar dacă au certificat verde ori recomandarea scrisă a medicului de familie şi numai cît îi ţine oxigenul!