În sectoarele industriale energo-intensive ale Germaniei se opresc focurile şi se stinge lumina

Întunericul şi disperarea se extind asupra sectorului industrial al Germaniei, a scris recent Financial Times. Dincolo de şocul energetic şi de cel de la nivelul lanţurilor de aprovizionare, industria Germaniei se confruntă şi cu probleme structurale mari, cum ar fi deficitul forţei de muncă, creşterea birocraţiei, dar şi cu lipsa investiţiilor în infrastructura de transport, în educaţie şi în infrastructura digitală.

Un producător de maşini industriale a declarat pentru FT că a scăzut foarte mult calitatea celor care intră în programele de ucenicie, aceasta fiind "cu mult sub ceea ce aveam în urmă cu 10 ani".

Toţi aceşti factori, dar mai ales preţurile energiei, au determinat multe companii să facă investiţiile noi doar la nivelul subsidiarelor din străinătate.

Un producător de aluminiu cu o istorie de peste două secole a subliniat pentru FT că majoritatea investiţiilor se fac în fabrica din Cehia, unde "şi forţa de muncă este grozavă".

Financial Times aminteşte că BASF, cea mai mare companie chimică la nivel global, construieşte un complex petrochimic de 10 miliarde de euro în China. BASF îşi construieşte în China cele mai noi capacităţi de producţie nu doar pentru accesul direct la o piaţă uriaşă, ci şi pentru accesul la gazul rusesc ieftin. Oare va interzice Germania şi UE importul produselor BASF din China?

Un studiu recent al Biroului Federal de Statistică (Destatis) prezintă date referitoare la impactul devastator al creşterii preţurilor energiei mai ales asupra sectorului energo-intensiv.

În condiţiile în care sectorul industrial este cel mai mare consumator de energie din Germania, cu o cotă de 29% din total, urmat de gospodăriile populaţiei cu 28%, consumul de energie al sectoarele industriale energo-intensive reprezintă peste trei sferturi din consumul total din industrie.

Cel mai mare consum energetic se înregistrează în industria chimică, urmată de industria metalurgică şi de prelucrare a metalelor, fabricarea cocsului şi a produselor petroliere rafinate, fabricarea sticlei şi a produselor din sticlă, a ceramicii şi a pietrei şi în sectorul de fabricare a hârtiei şi produselor din hârtie.

Pe fondul creşterii accelerate a preţurilor energiei, producţia din sectoarele energo-intensive s-a prăbuşit (vezi graficul).

Destatis subliniază că în primele cinci sectoare energo-intensive valoarea adăugată brută a reprezentat doar 17% din totalul sectorului industrial în 2021, pe fondul unui consum total de energie de 77% din totalul sectorului industrial. Aceste cinci sectoare au avut aproape 1 milion de angajaţi în 2021, care îşi desfăşurau activitatea în aproape 7.000 de firme.

Cea mai importantă sursă de energie din industria Germaniei este reprezentată de gazul natural, circa 30% din totalul consumului, care este utilizat atât ca materie primă cât şi ca sursă de căldură sau pentru producere de electricitate.

După industria chimică, cu o pondere de 36,7% în consumul total de gaze naturale din industrie, al doilea consumator major este sectorul industriei alimentare şi al producătorilor de furaje, cu 11% din totalul consumului industrial, după cum se mai arată în analiza de la Destatis.

În condiţiile în care procesul de "externalizare" a sectorului industrial german pare să se accelereze a fost inevitabilă apariţia acuzaţiilor de concurenţă neloială din partea Berlinului, atât la adresa partenerilor comerciali din UE, cât şi din alte regiuni ale lumii.

Se pare că autorităţile germane îi acuză pe alţii de scăderea competitivităţii propriului sector industrial, considerând, probabil, că toată lumea, dar în special "partenerii europeni", ar trebui să-şi închidă centralele atomice şi alte centrale producătoare de energie electrică şi să forţeze creşterea preţurilor energiei, astfel încât să se amorseze o "sinergie" distructivă la nivel continental.

Un exemplu în acest sens îl reprezintă tensiunile din relaţiile economice cu Franţa. Cotidianul Les Echos a scris recent că Bruno Le Maire, ministrul francez al economiei şi finanţelor, a fost într-o "misiune de deminare a situaţiei" la Berlin, în condiţiile în care divergenţa tot mai mare între preţurile electricităţii din Franţa şi Germania a condus la acuzaţii de concurenţă neloială din partea "partenerilor" germani.

Conform datelor de la Camera de Comerţ şi Industrie a Germaniei preluate de Les Echos, IMM-urile germane plăteau în medie de două ori mai mult pentru electricitate decât concurenţii lor francezi înainte de criza energetică, în timp ce astăzi plătesc de patru ori mai mult.

"Germania priveşte Franţa cu suspiciune, iar în această perioadă în care Germania este cuprinsă de frica de relocare a industriei, comunicarea se dovedeşte indispensabilă pentru Paris", mai subliniază cotidianul francez.

Probabil că Germania priveşte cu suspiciune pe toţi ceilalţi "parteneri" europeni şi presiunile vor creşte pentru aplicarea unor măsuri care să restabilească "un mediu concurenţial corect", care, după cum arată politicile economice şi industriale ale guvernului de la Berlin, nu pot însemna decât declinul accelerat al competitivităţii la nivelul întregii Uniuni Europene şi accentuarea pauperizării.

O ştire recentă de la Bloomberg arată că nu se stinge lumina doar în sectoarele energo-intensive clasice, ci şi în cele considerate de viitor, cum ar fi sectorul auto electric.

Conform unei informaţii din Automobilwoche preluate de Bloomberg, Volkswagen va opri producţia la fabrica sa din Dresda, unde anul trecut a fost produs modelul electric ID.3. Cu doar câteva zile înainte, compania a anunţat reducerea numărului de lucrători temporari la uzina din Zwickau, principala fabrică de vehicule electrice din Germania, pe fondul scăderii semnificative a cererii pentru automobile electrice de pe piaţa internă, odată cu eliminarea subvenţiei guvernamentale.

Economistul britanic Philip Pilkington scria în urmă cu un an, în revista The Spectator, că preţurile mari ale energiei vor face industria europeană necompetitivă, iar autorităţile vor apela tot mai mult la măsuri protecţioniste.

Preţurile ridicate ale energiei vor face producţia europeană necompetitivă. Producătorii europeni vor fi obligaţi să treacă prin costurile mai mari ale energiei sub forma unor preţuri mai mari, iar consumatorilor le va fi mai ieftin să cumpere produse din ţări cu preţuri normale la energie.

"Singurul răspuns logic european la ameninţarea dezindustrializării pe scară largă este creşterea tarifelor", scrie economistul britanic, deoarece "este singurul mod de a egaliza preţurile între mărfurile europene mai scumpe şi mărfurile străine mai ieftine, sprijinind astfel în mod artificial producţia europeană".

Din păcate, "această strategie va scădea nivelul de trai, privând europenii de bunuri mai ieftine, dar cel puţin va păstra unele locuri de muncă în producţie".

"Sabotajul Nord Stream ar putea fi punctul în care viitorii istorici marchează sfârşitul dominaţiei vestice", subliniază economistul britanic în finalul articolului său din revista The Spectator.

Ale "noastre" autorităţi ar trebui să le spună celor de la Berlin ca România nu doreşte şi nu are nicio intenţie să se sinucidă la îndemnurile lor, ci va aştepta sorocul dat de alte legi şi datini.

Putem spera aşa ceva de la actuala clasă politică, care acum este tot mai acaparată de arivişti incompetenţi şi analfabeţi mai tineri?

Sau clasa politică cu care a fost blestemată ţara noastră nu se va opri de la nimic, va sta în continuare plecată în faţa incompetenţilor şi analfabeţilor de afară şi va duce până la capăt misiunea de distrugere completă a României?