ÎN TIMP CE PENTRU OFICIALII BCE TEAMA DE INFLAŢIE ESTE EXAGERATĂ... În inima UE este gata să înceapă un război nemilos împotriva preţurilor

"Guvernul este gata să pornească războiul contra preţurilor ridicate", scria săptămâna trecută cotidianul belgian Le Soir. Cotidianul De Standaard exprimă mai plastic iniţiativa guvernamentală, amintindu-ne de o expresie utilizată în legătură cu operaţiunile monetare ale Federal Reserve: "Bazooka împotriva preţurilor".

Subiectul articolelor a pornit de la un proiect legislativ, aflat foarte aproape de aprobare în Parlamentul Belgiei, care va permite funcţionarilor din Ministerul Economiei "să treacă la acţiuni corective pentru a nu permite creşterea preţurilor", după cum arată Le Soir. Măsurile temporare permise de lege includ şi îngheţarea preţurilor pe o perioadă de până la şase luni.

Dar de unde vine graba autorităţilor belgiene? Preţurile de consum şi-au temperat creşterea anuală în septembrie 2012 până la 2,8%, de la 2,9% în luna precedentă, pe fondul unei creşteri lunare de 0,2%, rata inflaţiei aflându-se destul de aproape de limita superioară a BCE, de 2%.

La prima vedere, nimic nu justifică noua iniţiativă legislativă. Dincolo de aceasta, însă, presiunile inflaţioniste se acumulează la nivelul produselor alimentare şi energiei. Datele oficiale arată că preţurile energiei au crescut cu aproape 50% de la începutul anului 2006, ale alimentelor cu circa 22%, în timp ce indicele general al preţurilor a crescut cu 17,5%, iar salariul mediu cu 13%.

Comunicatul de presă referitor la evoluţia preţurilor din septembrie 2012 arată că preţurile gazelor naturale şi ale electricităţii au fost deja îngheţate temporar începând cu 1 aprilie 2012.

Pentru Dominique Michel, directorul general al Comeos (n.a. Federaţia patronatelor din comerţ şi servicii din Belgia), legea "nu face nimic pentru abordarea cauzelor structurale ale preţurilor ridicate, cum ar fi indexarea automată a salariilor".

Prin declaraţia sa, Michel nu face, din păcate, decât să-şi arate ignoranţa cu privire la adevăratele cauze ale inflaţiei. Oare indexarea automată a salariilor nu a fost inclusă în legislaţie tocmai pentru ca puterea de cumpărare a populaţiei să ţină pasul cu inflaţia monetară?

Pe lângă declaraţiile din presă ale directorului Dominique Michel, Federaţia Comeos a publicat şi un comunicat pe propriul site, în care se întreabă dacă "guvernul îi va obliga pe comercianţi să vândă în pierdere", în condiţiile în care această practică este interzisă în Belgia.

Pentru Michel este "inacceptabil" ca un grup de funcţionari, indiferent de motiv, să poată impune o îngheţare a preţurilor, mai ales pe fondul unei creşteri puternice a preţurilor materiilor prime.

Mai credeţi, stimaţi cititori, că absurdul economic a atins perfecţiunea la noi? Nici pe departe, mai ales că autorităţile din majoritatea ţărilor europene sunt ferm angajate în cursa pentru atingerea acestui ideal.

Comentariile de pe marginea articolului din Le Soir sunt aproape unanime în descrierea noii legi drept o măsură cu un caracter pur electoral, iar majoritatea cititorilor se întreabă de ce guvernul nu ia măsuri asemănătoare împotriva taxelor. "Tupeul politicienilor noştri este nelimitat", a fost concluzia la care au ajuns cititorii Le Soir.

Membrii Comeos arată că efectele noii legi vor fi dezastruoase pentru toate părţile implicate, inclusiv pentru consumatori, care vor fi nevoiţi să plătească mai mult pentru produsele ale căror preţuri nu au fost îngheţate. Apoi ce va urma? O îngheţare în lanţ a preţurilor? Consecinţele sunt, oricum, previzibile: preţuri accesibile, îmblânzite şi "libere" să zburde printre rafturile goale.

Oare funcţionarii belgieni au analizat suficient efectele secundare ale îngheţării preţurilor, mai ales că există nenumărate precedente istorice privind efectul extrem de negativ al acestora?

Şi cum se împacă lansarea unor misiuni de comando împotriva preţurilor cu misiunea ministerului? "Într-un context internaţional aflat în plină schimbare, misiunea Ministerului Economiei este de a crea condiţiile pentru funcţionarea competitivă, durabilă şi echilibrată a pieţei bunurilor şi serviciilor din Belgia", se arată pe site-ul instituţiei. Curat competitivă, durabilă şi echilibrată!

În timp ce autorităţile belgiene îşi îndreaptă privirile către măsuri demne de lumea a treia pentru a controla preţurile, perspectiva este mult mai optimistă la nivelul Băncii Centrale Europene. Jörg Asmussen, membru al conducerii executive a BCE, a denunţat recent "teama exagerată faţă de inflaţie", deoarece "băncile acumulează numerarul, iar acesta nu intră în circulaţie", după cum scrie Handelsblatt.

Unul dintre argumentele principale utilizate de către băncile centrale pentru a ne convinge de caracterul benign al dinamicii inflaţioniste din prezent este deficitul de cerere.

Dar cum este posibil ca în Grecia, de exemplu, o ţară aflată într-o depresiune economică fără precedent, să crească preţurile producătorilor cu o rată anuală de 6,5% în august 2012, după un avans de 3,8% în luna precedentă?

Distrugerea capitalului şi noul val al creşterii preţurilor materiilor prime face inevitabilă transmiterea acestor creşteri şi către consumatori. În ultimii ani ai crizei economice globale, marjele de profit ale producătorilor au fost puternic afectate, pe fondul reducerii cererii şi a strategiilor de menţinere a cotelor de piaţă.

Acum au ajuns în momentul în care nu mai pot absorbi costurile suplimentare ale materiilor prime pentru a-şi menţine pieţele. În curând, efectele politicilor monetare ultrarelaxate se vor manifesta cu forţă şi la nivelul consumatorilor.

Situaţia de pe piaţa noastră este similară. Preţurile dau semne de "nervozitate" şi nu mai vor să urmeze scenariul teoretic al Băncii Naţionale.

În buletinele de conjunctură ale BNR din august şi septembrie 2012 se arată că industria se confruntă, în continuare, cu o cerere insuficientă, iar majoritatea participanţilor la sondaj au indicat "variaţii uşor pozitive ale preţurilor din industrie".

Datele de la INS arată, însă, că avansul preţurilor industriale din august a fost departe de a fi marginal. Creşterea lunară cu 1,3% a dus la accelerarea creşterii anuale până la 7,2%, de la 5,7% în luna precedentă, în condiţiile unei creşteri anuale de 7,5% a preţurilor din industria prelucrătoare.

Persistenţa deficitului de cerere este pe primul loc în cadrul factorilor determinanţi ai inflaţiei anuale de la nivelul consumatorilor, conform raportului asupra inflaţiei din august 2012 de la BNR. Se manifestă deficitul de cerere, ca factor de reducere a presiunilor inflaţioniste, doar la nivelul consumatorilor, dar nu şi la nivelul producătorilor industriali?

Din păcate, aceste "incongruenţe" între explicaţiile BNR şi realitatea din teren au un singur scop: evitarea asumării responsabilităţii pentru inflaţia monetară, ale cărei efecte se vor manifesta tot mai puternic şi la nivelul preţurilor din economie.

Băncilor centrale nu le-a mai rămas acum decât să ne convingă de beneficiile economice ale unei inflaţii scăzute. O analiză recentă din Wall Street Journal arată că, dimpotrivă, "politica banilor ieftini pedepseşte clasa de mijloc", deoarece "o inflaţie scăzută, dar persis-tentă, anesteziază salariaţii în faţa fenomenului de scădere a salariilor reale".

Fenomenul iluziei monetare rămâne deocamdată un aliat fidel al băncilor centrale, pe fondul unui nivel insuficient al educaţiei financiare a populaţiei. În acest context, oare cât de onestă este o declaraţie recentă a preşedintelui Federal Reserve, în care arată că "încurajăm educaţia financiară şi economică"?

Probabil la fel de onestă ca şi interpretarea stabilităţii preţurilor. În cadrul aceluiaşi discurs, în faţa membrilor Clubului Economic din Indiana, Ben Bernanke a amintit că obiectivele Federal Reserve - un nivel minim al şomajului şi stabilitatea preţurilor - sunt stabilite de către Congres. Partea interesantă vine când Bernanke ne explică semnificaţia obiectivelor: "aceste obiective înseamnă că dorim să vedem locuri de muncă pentru cât mai mulţi americani şi dorim să menţinem rata de creştere a preţurilor de consum scăzută şi stabilă".

Oare să nu ştie Ben Bernanke diferenţa dintre stabilitate şi creştere, indiferent cât de redusă este rata acesteia? Sau preşedintele Federal Reserve interpretează după bunul plac statutul băncii centrale americane, tocmai pe fondul gradului redus de educaţie financiară?

Evoluţia preţurilor la nivel global din ultimele luni, dar mai ales perspectivele de creştere accelerată în perioada următoare, vor determina şi alte autorităţi "responsabile" să urmeze exemplul celor din Belgia.

Rezultatele nu sunt greu de ghicit. Cu toate acestea, băncile centrale vor continua să menţină condiţiile monetare actuale, deoarece criza datoriilor nu poate fi rezolvată decât prin hiperinflaţie sau default.

Din palatele lui Montezuma, până la ţărmurile din Tripoli şi malurile Mainului, hai la lupta cea mare împotriva preţurilor rebele! Manneken Pis a pornit deja.

-----------------

Notă: Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea şi nu reprezintă recomandare de investiţie.