ÎN VEDEREA ACHIZIŢIONĂRII EXCLUSIVE DE CĂTRE STAT "Un program pentru companiile listate de emitere de obligaţiuni - soluţie de susţinere a mediului de afaceri"

Reporter: Cum vedeţi situaţia economică actuală?

Dan Schwartz: Dacă întrebarea se referă la România, atunci tot ceea ce pot spune este că, în momentul de faţă, nu dispunem de date suficiente pentru a face o analiză exactă a economiei româneşti şi a situaţiei economice actuale, în contextul crizei Covid 19. Nu putem vorbi de date precise şi, în lipsa acestora, cred că este riscant să tragem concluzii pripite şi definitive.

Ceea ce este cert este faptul că decizia României de a aplica măsuri de izolare socială şi personală relativ dure nu are cum să fie o decizie care să fie benefică economiei. A opri total sau parţial activitatea economică şi chiar socială reprezintă măsuri menite să ducă la diminuarea ritmului de creştere, care vor avea drept prime şi rapide consecinţe:

- scăderea producţiei şi chiar intrarea în proceduri de reorganizare, insolvenţă şi faliment a unor întreprinderi care activează în domeniile cele mai afectate (industria hotelieră, alimentaţie publică de toate categoriile, turismul, industria serviciilor personale de igienă şi înfrumuseţare, organizarea de jocuri de noroc, transport internaţional de persoane, rutier, feroviar şi mai ales aerian etc.);

- în cazul în care reorganizarea, insolvenţa şi falimentul vor putea fi evitate, vom asista la scăderea volumului activităţii aproape la nivelul tuturor categoriilor de întreprinderi, dar în special la nivelul întreprinderilor mici şi mijlocii care activează în industriile a căror activitate a fost complet oprită sau doar limitată;

- şomajul tehnic, reducerea numărului de ore lucrate şi alte forme de şomaj vor duce la scăderea capacităţii de cumpărare a populaţiei, generată de micşorarea veniturilor individuale, cu consecinţe imediate în scăderea consumului individual - este bine-cunoscut faptul că încurajarea consumului a fost un factor de stimulare a creşterii economiei româneşti în ultimii ani;

- creşterea numărului de şomeri şi persoane aflate în şomaj tehnic;

- creşterea nivelului de risc de îndatorare a Statului, generată de nevoia imediată de resurse care să poată finanţa ajutoarele de şomaj şi alte ajutoare cu caracter social, măsurile de sprijinire a mediului de afaceri şi nu în ultimul rînd sistemul sanitar în general şi în special cel de protecţie şi combatere a efectelor medicale ale pandemiei;

- creşterea nivelului de risc social şi economic generată de apariţia unor aşa-numiţi "profitori" ai momentelor de criză, persoane care identifică şi folosesc slăbiciunile umane şi cele ale sistemului legislativ, politic şi guvernamental în interes personal, fără a ţine seama de efectele negative suplimentare pe care atitudinea şi acţiunile lor le pot avea asupra vieţii economice şi sociale.

- în contextul economiei digitale, înmulţirea tentativelor de fraudă electronică şi bancară şi intensificarea acţiunii hacker-ilor de tot felul.

Consecinţele acestea nu au caracter exhaustiv, ci sunt mai degrabă o prezentare succintă a celor mai vizibile efecte negative pe care starea de urgenţă însoţită de oprirea sau încetinirea activităţii economice o poate avea atît asupra populaţiei, cît şi asupra mediului de afaceri.

Vreau să cred că riscurile şi efectele negative identificate aici au fost cunoscute, atent cîntărite şi asumate de autorităţile române atunci cînd au luat decizia de a impune prin decret prezidenţial şi ordonanţe militare starea de urgenţă şi alte măsuri adiacente acesteia.

Decizia politică a fost cu siguranţă una extrem de dificilă, politicienii aflaţi în prezent la guvernare fiind expuşi unor posibile - ba chiar probabile - consecinţe negative.

La nivel umanitar, s-ar părea că cel puţin pentru moment şi într-o primă fază, măsurile dure de izolare socială şi suspendare a unor activităţi economice au avut un efect relativ pozitiv, România numărîndu-se la data prezentului interviu printre ţările UE cu un număr relativ scăzut de decese sau de complicaţii medicale provocate de Covid-19.

La nivel economic este prea devreme pentru a face altceva decît identificări de posibile riscuri şi consecinţe negative, concretizate în supoziţii, estimări şi, în cel mai bun caz, judecăţi în termeni de probabilitate. Nu pot, totuşi, să nu menţionez convingerea mea profundă că astfel de crize economice şi sociale reprezintă, dincolo de toate neajunsurile lor, stimulente puternice pentru cei care dau dovadă de capacitate antreprenorială, inventivitate, inovare şi flexibilitate în gîndire şi îşi folosesc aceste calităţi într-un cadru strict legal şi moral pentru a identifica oportunităţi şi a le transforma în realităţi palpabile.

În general, şi istoria ne arată asta, oamenii au fost mai inventivi exact atunci cînd condiţiile economice şi sociale au fost mai dificile, prin urmare cred că şi în situaţia actuală vom asista la companii şi persoane fizice care vor trece peste relele momentului, le vor depăşi şi vor ieşi din criză chiar mai puternici decît erau înainte ca ea să survină.

Reporter: Cum apreciaţi faptul că angajaţii celor mai multe dintre companii îşi desfăşoară activitatea în număr redus şi de la domiciliu? Care sunt efectele acestei măsuri asupra rezultatelor financiare ale firmelor?

Dan Schwartz: În condiţiile date, acesta este modul de a activa în sistem "de avarie". Scăderea numărului de angajaţi a fost impusă de scăderea rapidă a activităţii, iar "lucrul de acasă" a devenit necesar în condiţiile în care izolarea şi separarea socială au devenit obligatorii.

Diminuarea numărului de angajaţi activi impusă de scăderea/oprirea activităţii şi trimiterii lor forţate în şomaj tehnic contribuie cu siguranţă la diminuarea rezultatelor economice ale companiilor. Angajaţii activi împreună cu managementul şi acţionariatul companiilor sunt cei care generează venituri care permit continuarea activităţii. Atunci cînd activitatea scade că volum, iar personalul este fie concediat, fie trimis în şomaj tehnic, în mod implicit scad veniturile obţinute şi, în consecinţă, rezultatele economice sunt afectate negativ.

În ceea ce priveşte activitatea desfăşurată de la domiciliu, aceasta poate contribui, în funcţie de nivelul de adaptare şi digitalizare al fiecărei întreprinderi, fie la scăderea rezultatelor economice ale întreprinderii, fie la rezultate economice pozitive.

A lucra în izolare este ceva relativ nou pentru majoritatea oamenilor, iar lipsa de obişnuinţă combinată cu rapiditatea schimbării impusă de măsurile anti-pandemie pot duce, cel puţin în primă instanţă, la apariţia unor dificultăţi în ceea ce priveşte managementul timpului şi capacitatea fiecăruia de a separa timpul de lucru efectiv de cel necesar repausului, recreării şi rezolvării problemelor casnice curente (aprovizionare, îngrijirea copiilor, curăţenie etc.), ceea ce, implicit, poate duce la scăderea eficienţei activităţii.

Pe de altă parte, inter-relaţionarea la nivel personal este esenţială pentru tot ceea ce înseamnă activitate umană şi cu atît mai mult activitate economică eficientă. Chiar în condiţiile revoluţiei informaţionale şi digitalizarii, atunci cînd din ce în ce mai mult oamenii au început să îşi petreacă timpul de lucru sau chiar cel de recreere în singurătate şi în faţa computerului sau a terminalelor mobile, nevoia de a relaţiona la nivel social s-a manifestat puternic. Cu atît mai mult acum, cînd nu stăm şi nu lucrăm exclusiv "de acasă" din plăcere, ci din obligaţie, lipsa de relaţionare personală poate genera ineficienţă şi frustrări.

Multe studii arată că izolarea indivizilor poate avea consecinţe psihice şi psihologige negative, cu influenţe similare imediate în tot ce înseamnă activitate economică.

Din toate aceste motive, nu sunt un adept al izolării pe termen indefinit, ba dimpotrivă, cred că, cu cît mai repede revenim la o viaţă socială cel puţin la fel de variată şi bogată că aceea de dinaintea crizei Covid 19, cu atît ne va fi mai bine, nu numai din punct de vedere economic şi social, dar chiar şi din punct de vedere... medical!

În ciuda tuturor dificultăţilor şi pe măsură ce oamenii se adaptează la noile condiţii, acolo unde antreprenorii sau managerii vor identifica oportunităţi noi de business concretizate în noi produse sau servicii şi/sau într-o mai bună organizare şi digitalizare a activităţii, este posibil, probabil chiar, să asistăm la fenomenul invers, adică la creşterea veniturilor şi profiturilor începînd chiar din timpul crizei. În orice caz, cred că firmele care se vor adapta cel mai rapid la noile condiţii de lucru şi de business, care vor da dovadă de flexibilitate organizaţională maximă şi care înţeleg în mai mare măsură avantajele digitalizarii, vor fi cele care nu numai că vor ieşi cu bine din criză, dar vor prezenta şi după depăşirea acesteia rezultate favorabile.

Reporter: Ce domeniu economic este cel mai afectat, acum, de criza produsă de Covid 19?

Dan Schwartz: Nu se poate vorbi despre un singur domeniu, trebuie să avem în vedere întreaga activitate economică. Totuşi, în mod imediat şi cu putere au fost afectate industriile HoReCa, transporturi aeriene, turism intern şi internaţional, activitatea de organizare de jocuri de noroc, industria spectacolului şi a evenimentelor sportive, industria producătoare de automomobile (întro oarecare măsură şi în strînsă legătură cu încetinirea activităţii economice la nivel mondial şi european), industria de retail, iar pe termen mediu şi lung s-ar putea să identificăm efecte negative semnificative în industria serviciilor financiare şi bancare.

Reporter: Ce strategie consideraţi că ar trebui să adopte societăţile comerciale, pentru a supravieţui acestei crize?

Dan Schwartz: Este foarte dificil să vorbim despre o strategie general valabilă şi aplicabilă. Cred că fiecare companie trebuie, în astfel de momente, să se adapteze cît mai rapid la noile restricţii ale sistemului şi să găsească soluţii proprii pentru a le face faţă.

Sunt companii care se gîndesc să apeleze la credite bancare sau la finanţări intra-grup sau venite de la acţionari şi/sau investiitori privaţi sau chiar de la clienţi. Sunt companii care îşi revizuiesc politicile de personal şi salarizare. Alte companii caută să identifice noi produse şi servicii cu care să vină în întîmpinarea pieţei şi care să poată fi obţinute cu costuri cît mai mici în condiţiile actuale. Alţii au mers pînă acolo încît şi-au schimbat rapid, cel puţin cu titlu temporar, obiectul de activitate.

În fine, cred că ar fi şi multe alte idei care ar putea fi înglobate într-o astfel de strategie globală, dar pînă la identificarea lor, dacă vorbim de strategie, trebuie să avem în vedere două idei principale: limitarea efectelor negative generate de pandemia Covid 19 şi de răspunsul autorităţior publice la aceasta trebuie să fie făcută prin tactici de adaptare la economia digitală. Apoi, pe de altă parte, la aceste tactici trebuie să se adauge identificarea de oportunităţi de business care vor putea fi folosite atît pe parcursul crizei, cît şi după ce ieşim din ea, iar renunţarea, definitivă sau temporară, la salariaţi trebuie să aibă caracter temporar şi limitat.

Referitor la această din urmă idee, aş dori să dau un exemplu concret despre ce înseamnă identificarea unor oportunităţi în mijlocul unei disperări şi/sau apatii aproape generale:

Unul dintre clienţii noştri din industria HoReCa, văzîndu-şi activitatea suspendată de starea de urgenţă, nu a început să se lamenteze şi nu şi-a concediat salariaţii, ci i-a convins să accepte o diminuare de salariu temporară, iar pentru un număr limitat de persoane a apelat la şomajul tehnic. În acelaşi timp, chiar în prima săptămînă a stării de urgenţă a idetificat o oportunitate de business pe care a prezentat-o unei alte companii de comercializare în retail de produse alinemtare şi nealimentare şi a reuşit să o convingă să intre într-un parteneriat care funcţionează deja şi va funcţiona pe termen nelimitat. După alte două săptămîni, a răspuns pozitiv unei solicitări venite din partea unei firme specializate în vînzări online de a-şi folosi împreună resursele disponibile pentru a crea un sistem de livrare la distanţă a unor produse masiv solicitate în această perioadă (produse alimentare de primă necesitate: făină, ulei, zahăr etc.). Cele două noi activităţi suplimentare în care clientul nostru s-a implicat îl ajută să îşi deruleze şi administreze business-ul în condiţii decente, şi în acelaşi timp, să îşi ţină aproape personalul calificat pe care a reuşit să îl formeze în ani de eforturi. De asemenea, îi oferă posibilitatea derulării unor afaceri profitabile şi după ieşirea din starea de urgenţă şi chiar din criză.

Reporter: Care este opinia dumneavoastră despre măsurile adoptate de Guvern pentru susţinerea mediului de afaceri?

Dan Schwartz: Vreau să cred că Guvernul este de abia la începutul activităţii sale îndreptate înspre susţinerea mediului de afaceri. Măsuri precum plata indemnizaţiilor de şomaj tehnic din fondul de şomaj sau amînarea la plată a unor datorii fiscale fără a datora dobînzi şi penalităţi de întîrziere sau crearea unui sistem incipient de ajutoare de stat constituite din garanţii pentru credite bancare şi subvenţionarea dobînzilor la creditele angajate de întreprinderile mici şi mijlocii nu sunt, după părea mea, decît un minim necesar acum, cînd ne aflăm doar la începutul dificultăţilor probabil a fi întîmpinate de mediul de afaceri.

Cred că pînă acum Guvernul a pus mai de grabă accentul pe identificarea de măsuri necesare limitării raspîndirii virusului şi susţinerii materiale şi umane a sistemului de servicii publice de sănătate. Ceea ce a întreprins pînă acum Guvernul reprezintă, după părerea mea, doar încercări timide de a limita unele dintre efectele negative ale stării de urgenţă asupra economei.

Chiar cu riscul de a fi considerat un optimist, îmi exprim speranţa că foarte repede Executivul se va adapta la realiate şi, pe măsura colectării de informaţii, va înţelege gravitatea şi dimensiunile crizei spre care este probabil să ne îndreptăm şi va lua măsuri hotărîte, în limitele posibilităţilor bineînţeles, pentru a-i sprijini pe cei care crează valoare în ţara aceasta.

Reporter: Cum apreciaţi măsurile luate de BNR şi ce implicaţii credeţi că vor avea acestea asupra sistemului bancar?

Dan Schwartz: Măsurile luate deja, precum şi cele preconizate mi se par, pentru moment, judicios dimensionate, reducerea dobînzii de politică monetară şi achiziţiile de titluri de stat pe piaţa secundară fiind menite să creeze resurse suplimentare de finanţare atît în mediul privat, cît şi la nivelul statului. Încurajarea activităţii de creditare la nivelul instituţiilor financiare mi se pare binevenită şi cred că, în plus, BNR ar trebui să joace un rol de mediator între băncile comerciale şi guvernul României atunci cînd este vorba despre acordarea de credite garantate, cu dobînzi subvenţionate, din ajutoare de stat.

Vreau să cred că BNR îşi va adapta în continuare politicile monetare la situaţia de criză economică prin care este probabil să trecem, ca urmare a efectelor negative ale pandemiei şi la perioada de revenire ulterioară şi va reuşi să asigure lichiditatea şi disciplina financiară necesare reluării procesului de creştere economică, prin încurajarea creditării, prin păstrarea controlului asupra masei monetare şi prin urmărirea respectării cu stricteţe a disciplinei financiare, în scopul evitării unei posibile crize financiare.

Reporter: Ce părere aveţi despre adoptarea unei legi de amânare a ratelor bancare şi a facturilor la utilităţi?

Dan Schwartz: Personal, nu sunt adeptul intervenţiei nejustificate şi brutale a statului în activitatea economică a unei ţări. Dacă sunt necesare măsuri de protecţie socială, atunci acestea ar trebui luate prin folosirea pîrghiilor pe care statul le are la dispoziţia sa (acordarea de ajutoare de şomaj, ajutoare sociale etc., suportate din bugetul de stat sau din credite angajate cu prudenţă şi în mod rezonabil), fără a influenţa în mod negativ echilibrele economice şi aşa fragile într-o perioadă de criză.

Dacă este necesară sprijinirea mediului de afaceri pentru ca acesta să facă faţă cu mai mare uşurinţă dificultăţilor generate de criză şi să reia rapid procesul producerii de valoare, atunci ar trebui să fie identificate măsuri care să se îndrepte mai degrabă către facilitarea accesului la creditare şi, în mod limitat, să apeleze la măsuri cu caracter fiscal.

În plus, nu trebuie uitat că amînarea la plată a ratelor de credit implică, cel puţin teoretic, şi recalcularea dobînzilor şi eventual a comisioanelor, iar împiedicarea băncilor şi a celorlalte instituţii financiare, prin măsuri administrative, de a-şi asigura veniturile şi lichiditatea necesare desfăşurării activităţii de creditare în condiţii de profitabilitate rezonabilă poate avea consecinţe negative grave asupra întregului echilibru economic, atît la nivel macro, cît şi la nivel micro economic.

Dacă se doreşte ajutorarea debitorilor afectaţi de criză şi aflaţi în dificultate financiară, astfel încît nu-şi permit rambursarea la timp a datoriilor angajate, atunci statul ar trebui să încurajeze chiar prin lege, fără a interveni direct în relaţiile comerciale instituite între persoane de drept privat, renegocierea şi reeşalonarea rambursării creditelor şi nu plata amînată/suspendarea plăţii ratelor de credit şi nerespectarea sau modificarea unilaterală a condiţiilor contractuale acceptate iniţial atît de creditor, cît şi de debitor.

Acordarea unilaterală şi nediferenţiată de avantaje debitorilor fără a identifica mecanisme de compensare a pierderilor potenţial a fi înregistrate de credtitori poate crea dezechilibre macro economice semnificative şi greu de administrat şi corectat ulterior.

Sunt convins că nimeni nu îşi doreşte o criză financiară care să o succeadă pe cea economică doar pentru că un număr relativ limitat de debitori aflaţi în dificultate produsă de criză sau care nu şi-au estimat în mod realist capacitatea de rambursare a creditelor angajate sau care sunt chiar rău platnici să fie protejaţi. În loc de a-i susţine pe aceştia, statul ar trebui să încurajeze negocierea directă între bănci, instituţii finaciare nebancare etc. şi debitorii lor şi să solicite şi faciliteze înţelegerea reciprocă a acestora bazată pe asumarea în solidar a efectelor negative ale crizei.

În ultimă instanţă, cred că, mai degrabă, BNR ar trebui să se implice în rezolvarea unor astfel de situaţii, şi nu Parlamentul sau Guvernul.

Reporter: Cum vedeţi faptul că suntem în situaţia să avem două acte legislative cu acelaşi obiect - amânarea ratelor - şi că forţele politice par să ducă o luptă pe acest subiect?

Dan Schwartz: Adoptarea OUG 37/2020, în forma publicată în Monitorul Oficial al României, după părerea mea, se înscrie într-un relativ lung şir de acte normative care fie au protejat debitorii rău platnici sau nerealişti în relaţia lor cu diversele instituţii de creditare (vezi "darea în plată"), fie debitorii rău platnici în relaţia lor cu bugetul statului (vezi diversele aşa-numite "amnistii fiscale", care au defavorizat contribuabilii corecţi).

Ordonanţa reprezintă o intervenţie brutală a statului în relaţiile comerciale instituite între persoane de drept privat şi crează un precedent pe care l-aş numi periculos. Deşi nu sunt jurist, îmi exprim îndoiala în ceea ce priveşte constituţionalitatea ei, iar ca economist exprim rezerve serioase în legătură cu eficienţa ei în contextul crizei Covid 19.

În ceea ce priveşte amendamentele aduse în Parlament pînă la momentul acesta, ele sunt chiar mai invazive decît prevederile iniţiale ale ordonanţei.

Ca principiu, cred că ambele acte normative sunt rezultatul unor dispute cu caracter politic şi electoral, au fost probabil promovate ca urmare a unor mari presiuni venite din toate zonele esicherului politic, au un puternic iz populist şi partizan (favorizează debitorii nerealişti sau rău intenţionaţi în raport cu creditorii), nu au legătură cu vreun principiu aplicabil într-o economie de piaţă şi crează potenţiale pericole pentru creditori şi dezavantaje şi frustrări pentru debitorii oneşti şi realişti.

Reporter: Ce efecte vor avea toate aceste măsuri asupra economiei, mediului de afaceri şi bugetului de stat?

Dan Schwartz: Deşi în momentul de faţă OUG 37/2020 produce efecte juridice şi economice (dificil de identificat la o analiză rapidă), cred că pentru a înţelege pe deplin implicaţiile acesteia asupra economiei şi societăţii româneşti ar trebui să aşteptăm primele încercări de aplicare a prevederilor ei în practică şi apoi să vedem cum arată varianta finală a legii aflată în dezbatere în parlament. Oricum, s-ar putea să asistăm pînă atunci chiar la declanşarea unor acţiuni în justiţie, în cazul în care solicitările debitorilor nu vor putea să fie satisfăcute din punct de vedere economic de creditori.

Reporter: Ce alte măsuri credeţi că ar fi necesare pentru ca mediul de afaceri să-şi menţină activitatea? Ce măsuri consideraţi că vor fi necesare pentru îndreptarea situaţiei, după ce va trece perioada de forţă majoră?

Dan Schwartz: Măsurile luate de Guvern pentru ca mediul de afaceri să îşi menţină activitatea trebuie să fie strîns corelate cu cele care vor fi luate pentru a stimula ieşirea din criză şi revenirea la normal a activităţii economice şi sociale. Unele dintre măsurile identificate de mine pot avea chiar caracter de continuitate - sunt valabile şi într-un context economic stabil, neviciat de criză.

Iată cîteva dintre măsurile care, în opinia mea, ar avea un impact semnificativ asupra mediului de afaceri:

- amînarea/prelungirea termenului depunerii situaţiilor financiare la autorităţile fiscale şi a pregătirii documentaţiilor de preţuri de transfer (în cazul contribuabililor mari);

- crearea posibilităţii de eşalonare a datoriilor fiscale acumulate în perioada de criză de cei a căror activitate a fost oprită, limitată sau doar încetinită de criza generată de pandemie, cu scutire de dobînzi şi penalităţi de întîrziere pe perioada eşalonării;

- menţinerea şi extinderea bonificaţiilor acordate contribuabililor care îşi plătesc datoriile fiscale la scadenţele legale;

- extinderea rambursării TVA în regim de urgenţă şi cu control ulterior;

- asigurarea necesarului de finanţare a fondului de şomaj şi plata la timp a indemnizaţiilor de şomaj tehnic şi a ajutoarelor de şomaj, în condiţiile legii;

- respectarea termenelor de plată a altor datorii ale statului faţă de contribuabili;

- extinderea ajutoarelor de stat acordate sub forma garanţiilor la credite şi a subvenţionării dobînzilor aferente, de la nivelul IMM-urilor la companiile mari aflate în dificultate;

- instituirea prin lege a unui sistem de emitere de obligaţiuni de către companiile listate pe bursă, cu capital mixt sau privat, care să fie achiziţionate exclusiv de stat, cu scopul facilitării nevoilor de finanţare ale acestora în perioada crizei şi în cea imediat următoare.

Acest tip special de obligaţiuni ar trebui să fie scutite de dobîndă pentru un an, sau să beneficieze de o perioadă de graţie de un an de la data achiziţiei, cu includerea unui drept de preempţiune pentru emitent de a le cumpăra înapoi de la stat/răscumpăra (sistem buy-back) la expirarea perioadei de graţie sau de scutire de la plata dobînzii. Dacă nu sunt răscumpărate la acel moment, atunci obligaţiunile devin purtătoare de dobîndă, calculată la nivelul dobînzii medii la creditele comerciale publicată de BNR.

Din motive de prudenţă, valoarea acestor emisiuni de obligaţiuni ar putea fi limitată prin lege la, de exemplu, cel mult 30% din valoarea totală a activelor nete ale fiecărei companii emitente, iar termenul maxim de răscumpărare ar putea fi de trei ani, inclusiv perioada de graţie. În cazul în care emitentul nu a beneficiat de dreptul de preemţiune la expirarea perioadei de graţie, statul poate înstrăina aceste obligaţiuni pe pieţele de capital reglementate.

După intrarea în circuitul financiar privat, aceste obligaţiuni ar putea să fie transformate în capital social, în condiţiile legii 31/1990, republicată şi actualizată.

Sistemul ar putea fi extins (tot printr-un act normativ care ar crea şi mecanismele tehnice necesare) şi la companiile pe acţiuni cu capital privat, nelistate pe bursă, în acest fel statul român venind în întîmpinarea nevoilor de finanţare ale tuturor companiilor mari, fără a influenţa în mod semnificativ mecanismele pieţei. Mai mult decît atît, această influenţă limitată ar putea avea un caracter benefic pentru întreaga economie, întrucît prezenţa statului pe piaţa de creditare ar obliga băncile comerciale la practicarea unor dobînzi rezonabile.

Fondurile necesare pentru susţinerea acestui sistem de creditare ar putea fi asigurate din împrumuturi de la FMI şi/sau Banca Mondială, ar trebui să beneficieze de condiţii favorabile de rambursare (perioade de graţie mai lungi de un an, dobînzi sub nivelul dobînzilor medii comerciale, perioade de rambursare suficient de lungi pentru a nu crea probleme bugetare semnificative) şi ar trebui să fie limitate prudenţial pentru a păstra un nivel rezonabil de îndatorare a României.

În fine, proiectarea şi controlul sistemelor de finanţare propuse aici ar trebui să se facă cu implicarea directă a Băncii Naţionale a României;

- în cazul companiilor de interes naţional şi/sau strategic, cu capital privat, listate la bursă şi care au nevoie de finanţări urgenţe, statul ar putea să procedeze la iniţierea de participaţii temporare în capitalul social al acestora. Aceste participaţii temporare ar trebui să se realizeze prin achiziţii de acţiuni noi emise de aceste companii, acţiuni care, odată criza trecută sau într-un termen de cel mult un an de la înregistrarea primelor semne de redresare macro-economică, ar trebui să fie oferite spre tranzacţionare pe pieţele de capital reglementate, în acest fel statul recuperîndu-şi investiţiile temporare şi avînd chiar posibilitatea de a obţine venituri din aceste investiţii (cîştiguri de capital), în cazul creşterii valorii de piaţă a acţiunilor deţinute temporar. Impunerea prin lege a unui caracter temporar este necesară pentru a evita orice interpretare negativă în sensul unei eventuale naţionalizări mascate;

- sporirea investiţiilor în infrastructura de orice fel (rutieră, feroviară, aeriană, fluvială, telecomunicaţii, transport energie electrică etc.) şi finalizarea în regim de urgenţă a obiectivelor de investiţii publice deja începute;

- încurajarea şi extinderea parteneriatelor public-private, eventual prin apelarea la fonduri europene;

- reorganizarea, redimensionarea şi digitalizarea rapidă a instituţiilor statului, în special a celor care prin specificul activităţii lor intră în contact direct cu contribuabilii; aici ANAF ar trebui să beneficieze de un regim de prioritate cu totul special;

- diminuarea birocraţiei şi a dimensiunilor aparatului funcţionăresc, însoţită de digitalizare şi informatizare, la nivelul administraţiei publice locale;

- conlucrarea cu Banca Naţională în scopul asigurării necesarului de lichiditate monetară sporit în această perioadă, în condiţiile păstrării controlului asupra inflaţiei şi a menţinerii unei discipline financiare stricte, atît la nivelul băncilor comerciale, cît şi la nivelul debitorilor privaţi şi al statului;

- consultarea permanentă cu mediul de afaceri, organizaţiile patronale şi sindicale şi cu societatea civilă pentru a obţine instaurarea unor relaţii de cooperare şi solidaritate socială absolut necesare în vremuri de criză;

- aşezarea politicilor economice şi sociale naţionale în context european şi extinderea cooperării la nivelul Uniunii Europene.

Pentru a-şi asigura resursele necesare susţinerii mediului de afaceri, atît pe perioada crizei, cît şi după aceea şi în scopul finalizării obiectivelor de investiţii deja începute, Guvernul României ar terbui să apeleze (în mod rezonabil şi bazat pe utilizarea de modele matematice şi de studii de impact) la împrumuturi interne şi externe, în special la împrumuturi angajate în relaţie cu instituţiile internaţionale de finanţare consacrate precum Banca Mondială, BERD, FMI şi să încerce să obţină cele mai favorabile condiţii de rambursare, de preferat pe perioade cît mai lungi şi cu dobînzi cît mai mici (susţin împrumuturile de la aceste instituţii datorită disciplinei macro-economice, financiare şi fiscale pe care acestea o solicită pe termen lung debitorilor care au apelat la creditări acordate de ele).

De asemenea, cred că Guvernul ar trebui să reziste tentaţiei populiste şi să nu încurajeze recurgerea la facilităţi fiscale nejustificate, unidirecţionate şi partizane, la tipărirea de monedă în exces sau la supra-îndatorare financiară, ştiut fiind faptul că, pe termen lung, astfel de măsuri guvernamentale pot crea instabilitate la nivel macro-economic şi că, în ultimă instanţă, ele nu pot fi susţinute decît pe calea creşterii ireversibile a nivelului general al impozitelor şi taxelor; atît inflaţia, cît şi fiscalitatea exagerată sunt factori de regres şi nu de încurajare a creşterii economice.

Reporter: Vă mulţumesc!