În zona euro nu se mai intră decât în genunchi şi cu plata în avans

Bulgaria şi-a depus cererea oficială pentru a intra în zona euro în urmă cu două luni. Conform unei ştiri de pe site-ul Euobserver, miniştrii de finanţe din zona euro "au salutat cererea Bulgariei, cea mai săracă ţară din UE, de aderare la Mecanismul Ratelor de Schimb (ERM II), o perioadă de doi ani care precede statutul de membru al zonei euro, şi la Uniunea Bancară până în iulie 2019", în condiţiile în care ţara îndeplineşte toate criteriile nominale pentru adoptarea monedei unice. Miniştrii de finanţe din zona euro au avertizat, însă, că "autorităţile bulgare trebuie să reformeze sistemul judiciar, să lupte împotriva corupţiei şi crimei organizate".

Vecinii noştri au înaintat cererea către autorităţile europene în ciuda unui raport al Comisiei Europene, din luna mai 2018, conform căruia Bulgaria nu îndeplineşte condiţiile necesare.

Dar Bulgaria îndeplineşte condiţiile economice şi fiscale, în ciuda problemelor majore privind corupţia şi criminalitatea organizată, inclusiv în ceea ce priveşte ERM II, pe fondul existenţei cadrului de politică monetară numit "consiliu monetar" încă din 1997.

Consiliul monetar impune restricţii deosebit de puternice nu doar asupra băncii centrale, ci şi asupra guvernului. Banca centrală nu poate emite monedă decât dacă are rezerve valutare care să susţină emisiunea monetară.

În cazul Bulgariei, cursul monedei naţionale a fost fixat iniţial la paritatea 1000 leva pentru o marcă germană în iulie 1997. După denominarea din 1999 o leva era egală cu o marcă germană, iar după lansarea euro paritatea a fost menţinută, respectiv 1,95583 leva = 1 euro.

De atunci, moneda Bulgariei a manifestat o stabilitate de invidiat faţă de euro, după cum arată datele de la Investing.com. Din 1999 până în septembrie 2018, cursul a oscilat între un minim de 1,931 BGN/EUR şi un maxim de 1,962 BGN/EUR (vezi graficul 1).

Pentru a pune în perspectivă aparenta volatilitate a monedei Bulgariei faţă de euro, este de ajuns să comparăm evoluţia sa cu rata de schimb a monedei noastre începând din iulie 2005, când România a trecut la leul nou (vezi graficul 2).

După depunerea cererii de aderare la zona euro, care oricum este obligatorie pentru o ţară care a devenit membră a Uniunii Europene, EUobserver scria că "miniştrii de finanţe din zona euro au salutat cererea Bulgariei, cea mai săracă ţară din UE, pentru intrarea în ERM II, de obicei o perioadă de doi ani premergătoare aderării, şi în uniunea bancară până iulie 2019".

Aceiaşi miniştri au solicitat, însă, implementarea rapidă a reformelor din sistemul judiciar, precum şi continuarea luptei împotriva corupţiei şi crimei organizate. În ceea ce priveşte crima organizată, oficialii europeni nu au precizat dacă este vorba despre cea din sectorul de stat sau cel privat.

"Bulgaria îndeplineşte criteriile nominale pentru adoptarea monedei unice, pe fondul unei inflaţii scăzute, a finanţelor publice sănătoase şi a monedei al cărei curs este deja fix faţă de euro", a scris Reuters despre cererea Bulgariei.

Agenţia de ştiri a mai precizat că ţările care doresc să intre în zona euro nu sunt obligate să devină şi membri ai uniunii bancare, însă "autorităţile UE au impus această condiţie astfel încât să obţină mai multe garanţii din partea Bulgariei şi să stabilească un precedent pentru viitorii membri".

Astfel, "presiunea din partea partenerilor din UE pentru acceptarea unei palete largi de condiţii ar putea să prelungească perioada de aşteptare", după cum mai arată Reuters.

Experienţa Bulgariei reprezintă mai mult decât un duş rece pentru ţările est-europene care, în mod inexplicabil, încă mai privesc cu speranţă către zona euro.

Adevărata dimensiune a obstacolelor a fost dezvăluită de Mojmír Hampl, viceguvernator al Băncii Naţionale a Cehiei din martie 2008 şi membru al Comitetului Economic şi Financiar al UE.

Acesta a publicat recent o scurtă analiză a ceea ce presupune acum intrarea Bulgariei în zona euro, sub titlul "Zona euro umileşte Bulgaria".

Articolul lui Hampl, de pe site-ul organizaţiei neguvernamentale OMFIF (Official Monetary and Financial Institutions Forum), dar preluat şi pe site-ul Băncii Naţionale a Cehiei, argumentează că "aderarea ţării la zona euro implică acum costuri prohibitive".

De ce? Pentru că "discuţiile despre aderare s-au încheiat prin acceptarea «voluntară» a unei liste de condiţii umilitoare", după cum susţine Mojmír Hampl.

Printre acestea se află asumarea unor costuri suportate de toţi membrii zonei euro, dar înainte de a se cunoaşte când sau dacă ţara va fi admisă, şi renunţarea la supravegherea internă a băncilor. "Niciun guvern care mai are măcar o fărâmă de demnitate nu poate accepta astfel de condiţii", scrie oficialul băncii centrale din Cehia.

După ce aminteşte că Bulgaria are un consiliu monetar, care înseamnă că "ţara nu are o politică monetară suverană, nici autonomie monetară şi nici nu poate lua loc la masa unde se iau deciziile", Hampl arată că "pe hârtie nu există niciun obstacol în calea aderării la zona euro", iar condiţia de intrare pentru doi ani în Mecanismul Ratelor de Schimb (ERM II) este doar formală pentru o ţară care şi-a fixat moneda faţă de euro încă de la apariţia monedei unice europene.

Care este, atunci, problema? "Mulţi tehnocraţi şi factori decizionali europeni nu doresc primirea Bulgariei în zona euro", iar "soluţia" amânării pe termen nedefinit a apărut sub forma "inventării" unor noi condiţii.

Admirabilă solidaritatea europeană, nu-i aşa?

Oficialul băncii centrale din Cehia subliniază că "Bulgariei i s-a spus de mai mult timp, în mod neoficial, că nu trebuie nici măcar să încerce să intre în anticamera euro".

Viceguvernatorul Mojmír Hampl mai constată că "toate ţările candidate trebuie să renunţe la supravegherea bancară şi să contribuie la acoperirea costurilor Mecanismului European de Stabilitate (ESM) cu mulţi ani înainte de aderarea efectivă la zona euro".

Adică nişte ţări mai sărace din Estul Europei sunt obligate să contribuie la "salvarea" unor ţări şi bănci din Vestul Europei considerate prea mari pentru a fi lăsate să se prăbuşească?

Din păcate, declaraţiile curajoase ale oficialului ceh sunt singulare în Europa. La noi, oficialii BNR nu au adoptat niciun fel de poziţie, probabil pe fondul dezintegrării rapide a "poveştii" referitoare la îndeplinirea condiţiilor de convergenţă nominală.

"Din perspectiva unei ţări precum Republica Cehă, experienţa Bulgariei arată că este greu de imaginat ca un guvern cu un respect de sine rezonabil să ia măcar în considerare aderarea la zona euro", deoarece "costurile erau deja mari, însă după această vară au devenit prohibitive", mai arată Mojmír Hampl în finalul analizei sale.

În aceste condiţii, de ce doresc, totuşi, autorităţile de la Sofia să intre în zona euro? Răspunsul îl oferă profesorul Steve Hanke, de la Johns Hopkins University, care este considerat părintele consiliului monetar din Bulgaria.

Hanke susţine de mai mulţi ani că Bulgaria nu trebuie să adopte euro. "Bulgaria nu trebuie să intre în zona euro", declara Hanke pentru postul naţional de radio de la Sofia în iulie 2015, deoarece "Bulgaria are nevoie de consiliul monetar şi de disciplină".

"Consiliul monetar a funcţionat foarte bine atât pe vreme bună, cât şi pe vreme rea", a scris recent profesorul american, care spunea în 2016 că "disciplina financiară a fost impusă astfel politicienilor din Bulgaria".

Acesta să fie motivul? Se pare că da, în condiţiile în care "politicienii bulgari susţin aderarea la zona euro pentru că nu mai doresc să poarte cămaşa de forţă a consiliului monetar", după cum arată Hanke.

În acest fel s-a găsit şi răspunsul la întrebarea lansată tot de Steve Hanke: "De ce ar dori o persoană normală să intre într-un club al cărui viitor este incert?".

Tot retoric, profesorul american mai întreabă de ce "ar dori cineva să renunţe la disciplina fiscală pentru un hazard moral care încurajează iresponsabilitatea fiscală".

Răspunsul este oferit de "fenomenul" corupţiei generalizate din Bulgaria, care explică "statutul" de cea mai săracă ţară din UE, un clasament în care România se află doar cu o treaptă mai sus, din exact acelaşi motiv.

Problema corupţiei din Bulgaria poate fi rezolvată, tot în opinia profesorului Hanke, prin "reducerea dimensiunii şi puterii statului".

Soluţia sa este perfectă şi pentru România, iar dacă autorităţile noastre vor mai veni cu planuri entuziaste de aderare la zona euro, în loc să fie promovată agresiv introducerea unui consiliu monetar, concluzia nu poate fi decât una singură: "stimaţii şi iubiţii" conducători subminează activ orice perspectivă de dezvoltare a ţării. Că este din prostie, incompetenţă sau laşitate nu mai contează.