Incidentul Ivan

Fondul Proprietatea este o gravă eroare de concepţie, întrucît reglementarea acestui Fond încalcă în mod evident Constituţia (din moment ce îi obligă pe foştii proprietari de imobile naţionalizate să se asocieze la un risc), nu întruneşte acordul potenţialilor săi acţionari (foştii proprietari, titulari de despăgubiri, care se plîng preşedintelui Băsescu, cerîndu-i să blocheze Fondul) şi nu rezolvă problema despăgubirilor (în timp ce obligaţiunea este o creanţă certă, acţiunea este o valoare volatilă, putînd fi foarte bine egală cu un leu sau cu zero).

Am atras atenţia asupra acestei grave erori nu săptămîna trecută, cînd criticile la adresa Fondului deveniseră o modă, ci încă din marte 2005, cînd ideea se afla încă în fază de proiect. În mod public, în prezenţa dnei Ministru Monica Macovei, i-am atras atenţia dlui Bogdan Olteanu asupra acestor grave erori la un seminar organizat de Fundaţia Naumann, la Sinaia, Hotel Mara. I-am propus şi soluţia alternativă a despăgubirilor prin obligaţiuni, dar eu am spus, eu am auzit. Prin amabilitatea Ziarului Bursa, în august 2005, imediat după apariţia Legii nr.247/2005 în Monitorul Oficial, am publicat aceste critici sub titlul "Fondul Proprietatea, pe înţelesul legiuitorului", atrăgîndu-le atenţia celor 3-4 autori ai proiectului Titlului VII din Legea nr.247/2005 că au creat un monstru, care se va întoarce repede împotriva lor. S-a văzut, de altfel, că proiectul a fost "scos din joben", nimeni neştiind cu exactitate ce conţine proiectul, pînă la aprobarea legii prin asumarea răspunderii guvernului, deci fără dezbateri parlamentare. Am reluat aceste critici în octombrie 2005, la o conferinţă organizată de Ziarul Bursa la Camera de Comerţ şi Industrie a României. Ziarul Bursa, pe de altă parte, a criticat şi şi-a arătat interesul şi îngrijorarea faţă de evoluţia acestui Fond de foarte multă vreme şi a făcut-o cu regularitate. Aşa că, înainte ca orice altă persoană să o fi sesizat, în Bursa a fost dezvăluită problema, în toată splendoarea ei. Povestea cu "grupurile de interese nelegitime" (ce îmbătător este aerul noului limbaj de lemn!) care urmăresc scăderea valorii Fondului este una din multiplele aberaţii recente ale conducerii Fondului.

Reglementarea Fondului Proprietatea, profund eronată aşa cum s-a văzut, este şi greşit aplicată. Deşi Fondul este calificat expres de lege ca fiind organism de plasament colectiv de valori mobiliare (OPCVM), el este înfiinţat prin hotărîre de guvern ca alt organism de plasament colectiv (AOPC). Spre ştiinţa dlui Ivan, OPCVM are trei caracteristici fundamentale pe care nu le are AOPC: plasamentele OPCVM sînt obligatoriu făcute în valori mobiliare, dintre care cel puţin 90% sînt valori mobiliare cotate; OPCVM organizat ca societate pe acţiuni trebuie el însuşi cotat la bursă, după autorizarea CNVM (autorizare care deja a fost refuzată de CNVM, întrucît Fondul Proprietatea nu îndeplineşte prima condiţie); OPCVM este un fond de investiţii cu "paşaport european", el fiind un instrument de investire pentru tot spaţiul comunitar european. Tot spre ştiinţa dlui Ivan, o hotărîre de guvern nu poate completa sau încălca o lege, iar legea despre care dl Ivan se laudă că ar fi moşit-o spune că Fondul Proprietatea este un OPCVM. Poate în Congo guvernului i se permite să modifice legea după bunul plac, dar noi sîntem - încă - în România. Că legea nu poate fi completată prin hotărîre de guvern ştie şi studentul de "clasa I" de facultate, dar dl Ivan pretinde că Fondul este un AOPC, şi nu un OPCVM, pentru că aşa spune ... hotărîrea de guvern. Halal "fundamentare ştiinţifică riguroasă"!

Conducerea Fondului, încă din faza de existenţă a sa cu Statul Român ca acţionar unic, ar fi trebuit să fie aleasă pe criteriul cunoaşterii, cît-de-cît, a Legii societăţilor comerciale şi a regulilor pieţei de capital. Dacă privim la declaraţiile dlui Ivan, observăm lesne că poziţia pe care o deţine acesta este un incident neplăcut, care îi provoacă greţuri şi îl pune într-o lumină dezavantajoasă. Să declari că valoarea unei acţiuni este garantată, ba, mai mult, că garanţia este furnizată de CNVM, asta probează o angoasă teribilă faţă de necunoscut, explicabilă la un profan, dar nu la cel ce se pretinde autorul legii şi apărătorul foştilor proprietari de imobile naţionalizate, al capitalismului românesc, al rîului şi al ramului!

Nu ştiu cine face strategia de imagine a Fondului Poprietatea, dar această strategie (dacă e o strategie şi nu un pur urechism) este greşită. De altfel, cînd văd, ascult sau citesc ceea ce emană de la Fondul Proprietatea, am o senzaţie acută de deja vu şi sesizez o incredibilă similaritate cu "proiectul" Dracula Park. Ca şi Aghaton, în cazul Dracula Park, dl Ivan vorbeşte mult şi dincolo de subiect, în pilde, digresiuni şi diversiuni şi are tendinţa de a acoperi orice preopinent cu vocea, fără să spună ceva credibil ori logic, ci doar pentru a închide gura criticilor. Ca şi Adrian Năstase în cazul Dracula Park, dl Bogdan Olteanu susţine fără rezerve Fondul şi conducerea sa. Ca şi în cazul Dracula Park, şi în cazul Fondului Proprietatea Statul Român se pretinde capitalist pe bani publici, dar îşi transformă destinatarii măsurilor sale "capitaliste" în acţionari captivi ai acţiunilor lor. Promotorii ambelor afaceri şi-au declarat illo tempore/îşi declară încrederea în capacitatea inerentă a românului de a fi investitor şi în interesul lui endemic pentru piaţa de capital, dar şi-au manifestat/îşi manifestă dispreţul profund faţă de criticile specialiştilor, considerîndu-se singurii iniţiaţi în acest gen de business. Ca şi în cazul Dracula Park, şi în cazul Fondului Proprietatea, sprijinul popular este anemic. "Tuşa" pesedistă a afacerii este una dintre cele mai enervante trăsături ale ei. Cu Dracula Park, Agathon şi Adrian Năstase ştim ce s-a întîmplat, în parte şi din cauza subsemnatului şi a Ziarului Bursa. Sper ca Fondul Proprietatea să nu aibă aceeaşi soartă. Ca să nu fie aşa, incidentul Ivan trebuie pus repede între paranteze.