ÎNCURCATELE IŢE ALE CELEI MAI MARI AFACERI DIN ROMÄNIA Fondul Proprietatea - un muşuroi de interese la Palatul Victoria

• Un grup de prieteni ai premierului, politicieni controversaţi şi specialişti în pivatizări controversate, a fost numit de Guvernul

Tăriceanu la conducerea Fondului Proprietatea, o afacere de peste 4 miliarde de euro

• Riscul este uriaş: prejudicierea a zeci de mii de oameni care aşteaptă de 16 ani ca Statul Român să le facă dreptate şi compromiterea, încă o dată, a industriei fondurilor de investiţii

Uriaşa afacere Fondul Proprietatea, soluţia noii puteri pentru despăgubirea foştilor proprietari, a încăput pe mîna unui grup de iniţiaţi, legaţi între ei prin relaţii de afaceri, politice şi de prietenie. Afacerea "Proprietatea", de peste 4 miliarde de euro, a fost proiectată de reprezentanţii unei bănci, ai unui fond de investiţii şi ai unor case de avocatură, implicate direct în două dintre privatizările controversate - "Sidex" şi "Banca Agricolă". Prietenii lor, puşi de Guvern să supravegheze Fondul Proprietatea, sînt la fel de controversaţi ca privatizările respective.

Afacerea Proprietatea urmează să fie listată la Bursă. În mod normal, Guvernul trebuia să aleagă pentru administrarea şi supravegherea ei specialişti a căror probitate să fie mai presus de orice bănuială, ştiut fiind că piaţa de capital este sensibilă la orice informaţie dubitativă. Mai ales după răsunătoarele scandaluri SAFI şi FNI, care au aruncat în prăpastie industria fondurilor mutuale.

Criteriul după care s-a ghidat Guvernul în alegerea lor pare să fie, însă, cel al prieteniilor şi al relaţiilor politice şi de afaceri.

Un melanj ameţitor cu specialişti în privatizări suspecte, avocaţi care sînt prieteni ai premierului, alţii care nu sînt avocaţi dar sînt prieteni ai premierului pur şi simplu şi urmaşi de sînge ai unor politicieni implicaţi ca fondatori în afacerea SAFI.

Un întreg mecanism politico-economic construit în jurul averii Fondului Proprietatea este pe cale să constituie în România o puternică oligarhie financiară, poate cea mai importantă de după 1990.

Să o luăm la pas.

• 1. Grupul

Guvernul Tăriceanu numeşte în aprilie 2005 un grup interministerial care să găsească soluţia optimă pentru despăgubirea foştilor proprietari ai bunurilor imobiliare confiscate sub co-mu-nism. Componenţa gru-pu-lui: preşedinte Bogdan Olteanu, ministru delegat, Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul; vicepreşedinte - Ingrid Zaarour, secretar de stat, preşedinte al Autorităţii pentru urmărirea aplicării unitare a Legii 10/2001;

vicepreşedinte - Vlad Moi-ses-cu, consilier de stat al pri-mului-ministru; membri - Szasz Attila, director, re-pre-zentant al ministrului de stat pentru coordonarea activităţilor din domeniile culturii, învăţămîntului şi integrării europene; Alexandru Cojocaru, consilier de stat al primului-ministru; Nicolae Ivan, secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice; Dragoş Neacşu - secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice; Gabriel Zbîrcea, preşedintele AVAS; Marian Eftimescu, secretar de stat la Ministerul Justiţiei; Bogdan Cătuneanu, director general al Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie.

Grupul a conceput un proiect de lege, în care, ca punct central, figura constituirea Fondului Proprietatea, drept soluţie compensatorie pentru des-păgubirea celor care nu-şi mai pot primi bunurile în natură. În iulie 2005, Guvernul îşi asuma răspunderea în faţa Parlamentului pentru proiectul grupului împachetat împreună cu legile privind reforma Justiţiei. Aşa că Fondul Proprietatea a fost aprobat fără dezbatere parlamentară.

Majoritatea membrilor din grup se regăsesc acum în Consiliul de Supraveghere şi Administraţie al Fondului Proprietatea: Vlad Moisescu, Alexandru Cojocaru, Nicolae Ivan, Ingrid Zaarour şi Bogdan Cătuneanu. Firmele a doi din cei rămaşi pe dinafară - Gabriel Zbîrcea şi Dragoş Neacşu - au fost angajate de fond pentru diferite operaţiuni.

Componenţa completă a Consiliului de Supraveghere-Administraţie al Fondului este: Nicolae Ivan, preşedinte, Ingrid Zaarour, Alexandru Cojocaru, Mihai Cătuneanu, Bogdan Huţucă, Vlad Moisescu, Nicolae Rotileanu.

• 2. Politicianul

Cel mai cunoscut dintre membrii consiliului, ales ca şi ceilalţi pînă în 2008, este Vlad Moisescu, şeful filialei PNL sector 1 şi fiul fos-tului procuror general al Ro-mâniei, Sorin Moisescu. Numele său este legat de scandalul vînzării acţiunilor deţinute de Poşta Română la compania "Mobifon", operatorul de telefonie mobilă "Connex".

Vlad Moisescu a fost pentru o scurtă perioadă, în 1999, preşedintele Poştei Române, după care, potrivit unor surse judiciare, a cumpărat acţiunile Poştei de la "Mobifon", vînzîndu-le la scurt timp către o companie off-shore din Cipru. Sursele noastre susţin că tranzacţia a făcut obiectul unei cercetări penale, procurorii considerînd că Poşta Română ar fi fost prejudiciată cu aproape 15 milioane de dolari. Despre acest dosar penal nu se mai ştie practic nimic din 2002. Poşta Română deţinea în anul 2000 aproximativ 5% din "Connex-Mobifon". Ca să înţelegem potenţialul acestei participaţii a Poştei Române trebuie să amintim că George Copos a obţinut anul trecut aproximativ 25 de milioane de dolari din vînzarea a mai puţin de 1% din acţiunile "Mobifon".

Culmea ironiei este că Fondul Proprietatea (unde Vlad Moises-cu este acum unul dintre administratori), urmează să deţină 25% din Poşta Română.

Vlad Moisescu a fost asociat în mai multe companii din grupul "Team" cu Cristian David, actualul ministru delegat pentru controlul implementării programelor cu finanţare internaţională şi urmărirea aplicării acquis-ului comunitar (care a preluat şi atribuţiile fostului Corp de Control al Guvernului), şi cu Eugen Nicolăescu, actualul ministru al sănătăţii.

• Tinere speranţe

Ingrid Zaarour - avocat şi tînără speranţă a liberalilor provine din organizaţia de tineret a PNL sector 1, fieful lui Vlad Moisescu.

O altă tînără speranţă a liberalilor este Alexandru Cojocaru, fiul cunoscutului liberal Radu Cojocaru, unul dintre fondatorii afacerii SAFI şi partener de afaceri cu Tăriceanu şi alţi lideri liberali în "Libra Bank" şi "Intervam" (casă de brokeraj pe care a condus-o şi prin care Viorel Cataramă şi-a derulat ofertele publice dubioase ale "Elvila" din toamna anului 1996).

Radu Cojocaru a mai fost şi administrator al unei companii din grupul "Rompetrol", patronat de Dinu Patriciu.

Alexandru Cojocaru a fost ales de premierul Tăriceanu în funcţia de consilier de stat, după care primul-ministru l-a promovat şef al Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, administrator special la "Electroputere" Craiova şi mem-bru în consiliul de adminis-traţie al Fondului Proprietatea.

• 3. Specialiştii

Unul dintre specialiştii din Fondul Proprietatea este Bogdan Cătuneanu, şeful Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie. Înainte să fie numit de Guvernul Tăriceanu în această funcţie, Cătuneanu a fost unul din reprezentanţii Fondului Româno- American de Investiţii (FRAI) în diverse afaceri, cea mai cunoscută fiind "Rolast" Piteşti. Bogdan Cătuneanu a mai fost asociat cu Sebastian Bodu, şeful Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), şi cu vicepreşedintele FRAI, Horia Manda, în societatea Creditul Ipotecar Româno-American.

Una dintre afacerile derulate de societatea lui Cătuneanu şi Bodu a fost recuperarea unor creanţe ale FRAI de la diverse firme din România.

Bodgan Huţucă, vicepreşedintele ANAF, este specialist în finanţe. Pînă să devină subordonatul lui Sebastian Bodu (cu care este şi concitadin), Bodgan Huţucă a fost şeful Fiscului din Constanţa şi Eforie Nord. Deşi era reprezentantul Fiscului în judeţul Constanţa, Huţucă îşi mai făcea timp să fie şi cenzorul unor societăţi private- "Holiday Club Neptun" şi "Sea Med Neptun". În prima companie, Huţucă a fost cenzorul lui Cris-tian Borcea, directorul executiv al clubului Dinamo, lui Dragoş Săvulescu şi Georgică Giurgiucanu, toţi trei prietenii primarului Radu Mazăre şi cei care au pus mîna pe fabuloasa avere a familiei Buzescu, pentru care au primit zeci de hectare în zonele bune ale Constanţei, şi nu numai. Probabil că acum cei trei aşteaptă să mai fie despăgubiţi şi de Fondul Proprietatea. Din cea de-a doua firmă, controlată de fostul director al Spitalului Municipal Constanţa - Vladimir Botnariuc, Huţucă s-a retras abia în septembrie 2005, adică la nouă luni de la promovarea sa ca vicepreşedinte al ANAF. Şi şeful său, Sebastian Bodu a avut probleme cu declaraţia de avere şi de interese, aşa că ce mai contează.

Huţucă mai este şi membru în Consiliul de administraţie al CEC, alături de Nicolae Ivan, preşedintele Fondului Proprietatea, fond care urmează să deţină 9,9% din CEC.

Nicolae Rotileanu, consilierul ministrului finanţelor Sebastian Vlădescu, este al treilea specialist al Fondului. Situaţia lui Rotileanu este simplă: a fost asociat direct cu ministrul Vlă-descu şi cu premierul Tăriceanu în firma "Leader High Tech". Împreună cu soţia sa deţine mai multe companii din grupul "Leader". Cu toate că avea aces-te afaceri, a ales să fie consilierul personal al minis-trului finanţelor, Sebastian Vlă-descu, care l-a numit pe Rotileanu în Consiliul de administraţie al Loteriei Române, la Compania Naţională Adminis-traţia Porturilor Maritime Constanţa şi în Fondul Proprietatea.

• Superspecialiştii

O categorie aparte în proiectul Fondul Proprietatea o reprezintă Nicolae Ivan şi Dragoş Neacşu, ambii numărîndu-se printre iniţiatorii afacerii. Amîndoi au ajuns secretari de stat, în aceeaşi zi, la Ministerul Finanţelor în primele luni ale Cabinetului Tăriceanu, şi sînt recunoscuţi ca specialişti pe piaţa de capital. Destinele lor s-au intersectat de-a lungul anilor. Nicoale Ivan, preşedintele Fondului Proprietatea, şi-a început, potrivit unor surse, cariera la acelaşi FRAI (pe unde au trecut şi colegii săi Bodu şi Cătuneanu), după care s-a asociat cu Victor Cionga, unul din managerii casei de brokeraj "Raiffeisen Capital & Investment".

Victor Cionga a fost asociat la rîndul său cu Dragoş Neacşu în "Raiffeisen Capital Invest-ment", amîndoi fiind şefii casei de brokeraj. Coincidenţă, tocmai această casă de brokeraj a fost selectată de Fondul Proprietatea ca să-i amenajeze listarea acţiunilor la Bursă.

"Raiffeisen Capital Investment" a intermediat şi oferta publică derulată de Ispat pentru cumpărarea acţiunilor Sidex deţinute de ceilalţi acţionari după privatizarea combinatului gălăţean. Curios este că înainte ca Raiffeisen să intermedieze oferta pentru Ispat, Victor Cionga - şeful casei de brokeraj - a fost unul dintre administratorii Sidex Galaţi.

FRAI şi Raiffeisen Bank au cumpărat Banca Agricolă de la Statul Român, în 2001, pentru 15 milioane dolari. Preţul şi modul în care s-a realizat privatizarea au stîrnit un adevărat scandal pe timpul Guvernului Năstase. Ceea ce a uimit atunci a fost faptul că Raiffeisen Bank a cumpărat Banca Agricolă împreună cu FRAI, după ce, cu doar cîteva luni în urmă, divizia de investiţii a băncii funcţionase drept consultant al FPS tocmai pentru vînzarea Băncii Agricole.

Dragoş Neacşu a fost mandatat anul trecut să negocieze recuperarea creanţelor României asupra Irakului, provenite din activitatea de comerţ exterior derulată de cele două state înainte de 1990.

Concomitent cu constituirea grupului care a proiectat Fondul Proprietatea, Guvernul Tăriceanu a aprobat un memorandum privind reglementarea datoriei Irakului. După ce Fondul Proprietatea trece de Parlament, secretarul de stat Dragoş Neacşu negociază la Aman (Iordania) stingerea datoriei Irakului faţă de România, acceptînd cu grad de recuperare de mai mic de 60% din datoria de peste 1,7 miliarde de dolari. Aparent, am renunţat, din condei, la aproape 700 de milioane de dolari, dar gurile rele spun că din clauze şi modalităţi de plată, pierderea este de un miliard. Şi că, de fapt, irakienii erau dispuşi să ne dea aproape toţi banii dacă aveam răbdare. După înţelegerea cu Irakul, Dragoş Neacşu este înlocuit degrabă din funcţia de secretar de stat.

Banii negociaţi de Neacşu cu partea irakiană pentru stingerea datoriei, cei 600-900 de milioane de dolari, vor fi vărsaţi în Fondul Proprietatea. Acelaşi Dragoş Neacşu a fost anul trecut într-o poziţie de incompatibilitate, fiind, în acelaşi timp, şi secretar de stat la Finanţe, şi membru în consiliul de adminis-traţie al Bursei de Valori Bucureşti, proaspăt transformată în societate pe acţiuni prin alocarea gratuită a acţiunilor către casele de brokeraj.

După ce informaţia a devenit publică, Neacşu a fost schimbat din consiliul de adminis-traţie al BVB.

• Avocaţii

Casa de avocatură Muşat şi Asociaţii a fost unul din consultanţii statului în controversatele privatizări ale Guvernului Năstase: Sidex şi Banca Agricolă.

Printre asociaţii casei Muşat la acel moment se regăseau Ernest Popovici, Florian Niţu, Florentin Ţucă şi Gabriel Zbîrcea.

La "Sidex", Muşat şi Asociaţii erau, în acelaşi timp şi consultanţii FPS şi membri în consiliul de administraţie ai combinatului gălăţean.

Avocaţii Gheorghe Muşat şi Florentin Ţucă erau colegi chiar cu Victor Cionga, şeful "Raiffeisen Capital Investment" în consiliul de administraţie al Sidex.

Divizia de investiţii a băncii "Raiffeisen", condusă de Cionga a fost, începînd cu 2001, consultantul LNM Ispat în mai multe privatizări: Sidex, Tepro, Siderurgica şi Petrotub, toate patru achiziţionate de magnatul indian al oţelului.

"Raiffeisen" şi casa "Muşat şi Asociaţii" au fost şi consultanţii FPS în privatizarea Băncii Agricole.

"Raiffeisen Investment" se retrage din poziţia de consultant, în 2001, iar după doar cîteva luni, Raiffeisen Bank şi FRAI cumpără Banca Agricolă pentru doar 15 milioane de dolari.

După cele două mari privatizări, Casa Muşat se sparge în mai multe firme de avocatură prin plecările avocaţilor Ernest Popovici, Florian Niţu, Florentin Ţucă şi Gabriel Zbîrcea. Apar astfel pe piaţa avocaturii firmele "Popovici şi Asociaţii" şi "Ţucă, Zbîrcea şi Asociaţii". Ambele case sînt acum consultanţii juridici ai Fondului Proprietatea.

Ernest Popovici, Florentin Niţu şi Gabriel Zbîrcea sînt asociaţii premierului Tăriceanu şi ai lui Dinu Patriciu în societatea Clubul Vinului.

Cea de-a treia casă de avocatură angajată de conducerea Fondului Proprietatea să-i reprezinte interesele este "Boştină şi Asociaţii". Nici ea nu pare să fie întîmplător în aceas-tă poziţie, căci şeful firmei de avocatură, Doru Boştină, a fost direct asociat cu ministrul finanţelor, Sebastian Vlădescu (în firma "Medist"), şi indirect cu premierul Tăriceanu şi cu Nicolae Rotileanu în "Leader High Tech".

• CEC

După privatizare, conducerea Băncii Agricole a fost înlocuită de către noul proprietar, Banca Raiffeisen. Vicepreşedintele, Vasile Ifrim, şi preşedintele băncii, Eugen Rădulescu, părăsesc pe rînd Banca Agricolă, pentru ca amîndoi să fie numiţi anul trecut la conducerea CEC, societate bancară scoasă la privatizare de Guvernul Tăriceanu. Cei doi sînt colegi în consiliul de administraţie al CEC, cu Nicolae Ivan şi Bogdan Huţucă, mem-bri în Consiliul de supraveghere al Fondului Proprietatea.

Unul dintre consultanţii în pri-vatizarea CEC este chiar Fondul Româno American de Investiţii - FRAI, iar una din băncile cu şanse reale să cumpere CEC este chiar Raiffeisen Bank.

• Miza

Toată această ţesătură ameţitoare din jurul Fondului Proprietatea, în care niciun amănunt nu este lăsat la voia sorţii, în care fiecare nume implicat este bine conectat la altul, pare să arate că întreaga afacere este proiectată să funcţioneze ceas. Miza este una uriaşă: acţiunile celei mai mari afaceri din regiune- Fondul Proprietatea.

Portofoliul iniţial al Fondului a fost fixat de Guvern la 14 miliarde de RON (aproximativ 4 miliarde euro). Această valoare a fost stabilită fără o evaluare prealabilă a acţiunilor din portofoliu. Conducerea Fondului probabil că nici nu a avut răgazul necesar să evalueze participaţiile fondului la toate cele 114 companii care îi vor intra în portofoliu, ţinînd cont că marea majoritate a acestor companii nu sînt listate pe Bursă. Legea obliga Guvernul să constituie Fondul în termen de 180 de zile de la intrarea ei în vigoare.

Problema este că pînă la listarea acestor companii pe Bursă şi, mai ales, pînă la cotarea Fondului Proprietatea, s-a constituit o piaţă informală a acţiunilor sale, tranzacţionate precum certificatele de proprietate între anii 1992-1995. Bătălia se dă pe această piaţă.

În prima etapă, foştii proprietari, care nu pot fi despăgubiţi în natură, primesc titluri nominale de la Cancelaria primului-ministru. Legea interzice tranzacţionarea acestor titluri, dar mai mulţi avocaţi susţin că sînt cel puţin patru metode să ocoleşti o astfel de interdicţie, de la contracte oculte de vînzare la împrumuturi mascate.

A doua etapă - transformarea titlurilor nominale în acţiuni la Fondul Proprietatea: spre deosebire de titlurile nominale de despăgubire, acţiunile pot fi vîndute.

Deja există informaţii că mai mulţi avocaţi oferă pînă la 40% din valoarea nominală a titlurilor deţinute de foştii proprietari. Nu ştim dacă le cumpără pentru ei sau pentru alţii, dar cîştigurile vor fi substanţiale după listarea Fondului Proprietatea. Cei care le cumpără acum le obţin cu un discount enorm, în raport cu preţul care va reieşi după evaluarea celor 114 companii din portofoliul Fondului Proprietatea. Profituri potenţiale uriaşe.

Baza de date conţinînd lista celor aproape 200.000 de oameni care urmează să fie des-păgubiţi prin împroprietărirea cu acţiuni la Fondul Proprietatea, această listă, este aur curat. Cineva bine antrenat în piaţa de capital, ar da enorm ca să obţină lista. Cu ea în mînă, cîştigă milioane. De euro. Dar, accesul direct, simplu şi gratuit la această listă îl are conducerea Fondului Proprietatea.

Cînd examinezi oamenii din conducerea Fondului Proprietatea, istoria şi legăturile lor, te cuprinde suspiciunea şi nu poţi spune "nu, este imposibil, ei n-ar face-o cu nici un chip".

Să admitem că, într-adevăr, n-ar face-o şi că nici nu au de gînd să o facă. Dar suspiciunea rămîne. Şi răsare întrebarea: de ce a ales Tăriceanu o astfel de echipă la conducerea Fondului Proprietatea, o echipă de oameni care, chiar fiind de bună credinţă şi oneşti, pot naşte suspiciunea că sînt chitiţi să devalizeze 200.000 de oameni?!

N-ar fi trebuit ca echipa unui nou fond de investiţii să fie mai presus de orice suspiciune?!

O întrebare care nelinişteşte şi mai mult...