Inevitabil... Oprescu!

Oricît ai încerca să ocoleşti subiectul, nu se poate! Nu doar din pricina exploatării mediatice intensive. Omul stătea înfipt de două mandate în scaunul care, după modelul de inspiraţie ruso-franceză, este folosit şi la noi, ca un fel de catapultă pentru funcţia de Preşedinte. Eventual, cu escala premier - vezi cazul Putin-Ciorbea! Desigur, nimeni nu ajunge în jilţul de la Cotroceni doar pentru că a fost primar! Fie el al Bucureştilor ori al Sibiului. Mai sunt necesare multe alte ingrediente, dar cîştigul de notorietate, de relaţii "cu cine şi unde contează", precum şi de fonduri, albe, gri şi negre, cu care se poate susţine o atît de costisitoare campanie prezidenţială are puţine izvoare mai darnice decît funcţia de primar al acestui Saturn al sistemului administrativ al României, care este capitala ţării. Lovirea lui Oprescu la rădăcină are, de aceea, semnificaţii care trec cu mult dincolo de peisajul corupţiei din România.

Deşi poate părea unora prematur, calculele şi mişcările pregătitoare pentru viitorul mandat de la Cotroceni sunt de mult în lucru. Măcar din prevedere, "samovarul" Oprescu trebuia oprit cînd încă mai încăpea pe masa din sufragerie şi nu crescuse suficient să devină "locomotiva" care calcă totul în picioare! În soluţia-principiu, eterizată de versurile lui Virgiliu (Eneida), puterea eficientă înseamnă: capacitatea de a impune pacea, tăria de fi mărinimos cu cei învinşi şi necruţarea de a-i distruge pe cei ce nu se pleacă (debellare superbos!). Oricît de exagerat ar putea să pară, din perspectiva "aleşilor" PSD, S. Oprescu făcea de mult parte din categoria "superbos". Năstase e trecut, Geoană e istorie, Ponta e jurnalul ştirilor de ieri, aruncat la coş, cine să preia torţa măririi şi puterii psd-iste? Liviu Dragnea? Să fim serioşi! Pălăria puterii i-a căzut de mult pe ochi, din ziua în care a părăsit terenul ferm al politicii de Vlaşca şi Teleorman. Ultimul vlăstar prezidenţiabil, viabil pînă mai ieri, rămăsese S. Oprescu. Aici, mai mult decît pe tărîmul "aprigei lupte împotriva corupţiei" purtată de Eliot Ness-ul cu fustă, al FBI de România, trebuie căutată explicaţia împlinirii, tocmai acum, a sorocului, pentru primarul Bucureştilor. Adică, ce? SRI-ul, DNA-ul, tot felul de alte cooperative "ochiul şi timpanul", care i s-au uitat în ciorbă, în izmene şi în pungă pînă astăzi lui Oprescu, nu ştiau decît de vreo două luni cum merge moara "parandărătului" în administraţia locală din România? I-a trezit Dumnezeu din somnul cel de veci, abia acum, în prag de alegeri locale şi în preludiu de alegeri generale? Cine poate crede aşa gogomănie, nu are decît!

Cealaltă semnificaţie importantă a scoaterii din joc a lui S. Oprescu este dată de reafirmarea concludentă a unui fapt care tinde să devină caracteristică structurală a politicii din România: nu partidele politice, nu alegătorii, nu societatea civilă, atîta cîtă şi cum este, hotărăsc asupra selecţiei şi dinamicii în cariera politică, la vîrf, ci puterea aparent "bicefală": DNA-SRI. Aşa stau şi aşa vor rămîne lucrurile cîtă vreme coruptibilitatea şi participarea efectivă la reţelele şi schemele de corupţie vor fi principalul mod de control "politic" folosit atît de liderii partidelor, cît şi de serviciile de informaţii, pentru a selecta şi "promova" candidaţii la funcţiile cele mai înalte de decizie din sistemul nostru politic şi de administraţie. Faptul că acesta este deja un sistem nu mai poate fi ascuns de nici un fel de discurs, ori manevră "de comunicare", în condiţiile în care majoritatea celor care ocupă funcţii la vîrful ierarhiei politice şi din admininstraţie sunt, curent, acuzaţi ori cercetaţi pentru fapte de corupţie de către DNA şi alte instituţii specializate ale Justiţei, care se sprijină, din greu, pe "cooperarea" cu SRI!! La fel de evident este şi faptul că hărnicia şi devotamentul justiţiei noastre, mai ales la nivel de organe de cercetare, nu este cîtuşi de puţin imparţială, ci se mişcă precis, mai ceva ca acul busolei, după "indicaţiile" cîmpului magnetic care domină, la un moment dat, spaţiul politic. Astăzi, ca şi altă dată, el este generat de la Cotroceni, nu pentru că actualul Preşedinte ar avea ceva special, deosebit, în raport cu predecesorii săi, ci tocmai pentru ceea ce are în comun cu ei: un control relativ, dar suficient de puternic, asupra mişcărilor şi acţiunilor întreprinse în şi de către principalele instrumente ale puterii de stat: Justiţie şi serviciile de informaţii, în special. Doar pentru cine se străduie din răsputeri să nu vadă, măsura corupţiei din sistemul nostru politic şi de administraţie publică, pe care o foloseşte DNA-ul, este aceeaşi, cînd se referă la "oamenii puterii", respectiv la cei ai "opoziţiei". Şi, tot aşa, doar cine nu vrea să înţeleagă cum stau lucrurile crede că PSD-ul se mai află încă la guvernare!!! De la starea psihologică a liderilor, pînă la statutul lor juridic şi de la abordarea problemelor guvernării, pînă la redefinirea radicală a relaţiilor cu Cotrocenii, PSD-ul etalează toate caracteristicile unui partid aflat în opoziţie, nicidecum stăpîn pe butoanele şi pîrghiile de forţă ale puterii.

În sfîrşit, cel de al treilea nivel de semnificaţie al "faptului social" pe care-l analizăm este dat de conexiunile externe ale vastelor reţele de corupţie care stăpînesc, astăzi, România. Oficial, lumea din afara graniţelor noastre, mai ales vocile politice de la Bruxelles şi Washington, cîntă din toate puterile litania luptei anticorupţie. De cînd tot ne-o cîntă şi de cînd ne tot monitorizează, de cînd îi susţin pe "incoruptibilii" locali, ai fi zis că România trebuie să semene cu un soi de Rai! Nici corupţia, nici picior de mama corupţiei n-ar fi trebuit să se mai afle pe meleagurile noastre! Ori, "realitatea" cu care ne scot ochii, minut de minut, tot rapoartele lor oficiale şi vuvuzelele lor mediatice, locale, spune cu totul altceva: suntem în cel mai rău colţişor de Iad al corupţiei!! Ceva nu se potriveşte la tighel!!! Ori soluţiile lor sunt ineficiente, ori nu sunt bine puse în practică, ori România este un loc atît de aparte, din perspectiva capacităţii de a genera corupţie la nivel înalt, încît e un soi de bolnav fără leac! Ultima ipoteză poate fi cel mai uşor decartată, pentru simplul motiv că băştinaşa noastră corupţie, comparativ, este pur şi simplu într-un stadiu de primitivitate şi chiar "naivitate" care iese la iveală, cu fiecare nou caz mediatizat. "Băieţii" ăştia destoinici, care fură pe rupte, n-au învăţat în două zeci şi ceva de ani nici măcar cum arată şi cum să te conectezi la o reţetă serioasă, solidă, de "fructificare" - operaţiune prin care prada, evident ilegală, poate fi reciclată şi pusă la adăpost pentru a fi dumicată pe îndelete, mai tîrziu, fie şi de către urmaşii urmaşilor corupţilor de astăzi!!! Adică Oprescu, asemenea lui Năstase sau Hrebenciuc, nu ştie nici acum, după 20 de ani, că în orice grup organizat de infractori, unul (din trei!) este turnător oficial la "poliţie"? Păi, dacă ar şti, cum de s-ar mai fi realizat flagrantul, care nu este flagrant! cu ditamai Primarul Bucureştilor primind o amărîtă de mită de 25.000 de dolari, cînd noi ştim de multişor vreme că un "mahăr" de calibrul ăsta nu se dă jos din pat nici măcar pentru 50.000 de dolari, necum să se ostenească noaptea prin coclauri, pentru firimituri, pe jumătate!!! În diviziunea internaţională a muncii interlope există de mult, nu de ieri- de astăzi, de peste o sută de ani, reţele specializate în "fructificare". Nimeni nu le ştie şi nici nu le poate pe toate! Unii fură, alţii sunt specialişti în a "recircula" prada, astfel încît cel care a furat să poată beneficia în siguranţă de o parte a "muncii sale". Nu mult, maxim 30%, adesea doar 20%!!! Procentele împărţirii prăzii între "operatori" şi "valorificatori" spun enorm despre un subiect care la noi nu există!!! Nici în media şi nici în investigaţiile ori comunicatele oficiale ale instituţiilor care ni se înfăţişează, zilnic, drapate în mantia marilor cavaleri ai luptei împotriva corupţiei: cine şi unde sunt "valorificatorii" jafului atît de primitiv organizat de reţelele corupţiei la nivel înalt din politica şi administraţia României??? Ele nu aparţin României, cu siguranţă, şi nici nu se află pe teritoriul României. Sunt, în schimb, cele care beneficiază de peste două treimi din valoarea pierderilor provocate acestei ţări prin activităţile de corupţie organizată la nivel înalt. Ordinul este al zecilor de miliarde de dolari!!! Ştiţi cine este cel mai adesea denunţătorul "operatorului"? "Valorificatorul"! Iar, logica este simplă: scapă de obligaţia de a mai livra şi cei 30% cuveniţi şi stabiliţi prin acordurile mutuale!!! Expunerea, aruncarea în braţele legii!, a reţelelor de operatori ai corupţiei din România este forma cea mai simplă prin care "valorificatorii" externi îşi sporesc profitul şi aşa uriaş. De aceea era inevitabil ca şi Oprescu "să cadă", după cum vor mai cădea şi ceilalţi "operatori" din politica şi administraţia României, fascinaţi, drogaţi de beţia înavuţirii tip Ali Baba, într-un mandat electoral sau mai puţin!