Indicele armonizat al preţurilor de consum (HICP) din Germania, cea mai mare economia a zonei euro, a crescut cu un ritm lunar în accelerare puternică în luna iulie, de 0,8%, împingând ritmul anual de creştere al preţurilor de consum la 8,5%, potrivit datelor publicate ieri de Destatis, oficiul german de statistică. În luna mai, rata de creştere anuală a preţurilor, pe indicele armonizat, a fost de 8,7%, nivel record pentru ultimii 40 de ani, după un avans lunar de 1,1%.
În luna iulie s-au resimţit noi efecte ale creşterilor cotaţiilor internaţionale pentru ţiţei şi ale cotaţiilor europene pentru gaze naturale şi energie electrică, materii prime care reprezintă fundaţia oricărui proces economic, printre care şi producţia de alimente, ale căror preţuri au început să crească accelerat în ultimele luni. Agresiunea militară a Rusiei asupra Ucrainei şi sancţiunile aplicate de Vest au pus presiune suplimentară pe preţurile produselor energetice având în vedere oferta deja scăzută - Rusia a redus în final de lună iulie livrările de gaze prin Nord Stream 1 la doar 20% din capacitatea conductei, preţul urcând cu 20% în doar ultimele câteva zile - la nivel global şi cererea în continuare relativ solidă.
Datele privind dinamica inflaţiei sporeşte presiunea asupra Băncii Centrale Europene (BCE) care abia a majorat recent dobânda-cheie din zona euro cu 50 de puncte de bază. Oficialii BCE au semnalat de asemenea că majorările viitoare vor depinde de datele privind dinamica economică, în prezent existând discuţii pentru o nouă majorare de 50 de puncte de bază.
Pe metodologia naţională, inflaţia din Germania a accelerat cu 0,9%, la o rată anuală de 7,5% în luna iulie, după o rată anuală de 7,9% în luna mai, cel mai ridicat nivel din ultimii 50 de ani. Per total, dinamica preţurilor de consum a fost cu mult peste aşteptările economiştilor, care continuă să subestimeze dinamica inflaţiei: inflaţia lună/lună pe indicele armonizat UE era aşteptată la 0,4%, în timp ce rata anuală era prognozată să fie de 8,1%.
De notat că ultima dată când inflaţia se afla la niveluri similare precum cel din luna mai (anii 1980), rata dobânzii de referinţă din Germania (stabilită de Bundesbank) era de peste 12%. Problema pentru BCE este că economia europeană nu doar încetineşte, ci stagnează (creştere economică aproape de 0% în zona euro, în Germania de +0,2% în T1 2022) deja de câteva trimestre, timp în care preţurile continuă să crească, erodând puterea de cumpărare a germanilor în condiţiile în care creşterea reală a veniturilor salariale (ajustate cu inflaţia) a fost negativă din nou pentru al doilea trimestru la rând.
Deşi energia continuă să fie principalul vinovat pentru inflaţie, creşterea preţurilor la alimente, servicii şi bunuri de folosinţă îndelungată a depăşit ţinta de 2% a BCE, o dovadă în plus că majorarea preţurilor este din ce în ce mai amplă, impact provenit în special din creşterea preţurilor la energie şi materii prime.
Principala sarcină a BCE este de a ţine inflaţia la o rată anuală 2%, dar o politică monetară mai puţin laxă ar putea prăbuşi cu totul economia europeană, care se resimte deja din cauza consecinţelor războiului şi a impactului persistent al pandemiei globale de COVID-19. BCE se confruntă practic cu aşa-numita dilemă a economiilor emergente, adică are de ales între a permite inflaţiei să stea ridicate şi între a provoca o recesiune.
Această situaţie economică cu inflaţie ridicată şi în creştere şi stagnare economică este denumită stagflaţie şi reprezintă cel mai negru coşmar din cărţile de economie. Perioada anilor 1969-1982 este caracterizată anterior drept perioada cea mai neagră a ciclurilor economice post-belice, iar pentru resetarea şi combaterea inflaţiei este în general nevoie de o recesiune şi de majorarea puternică a dobânzilor care să distrugă într-atât cererea de consum încât să o aducă în echilibru cu oferta. Inacţiunea BCE stimulează, de asemenea, aşteptările inflaţioniste, făcând probabil ca creşterea preţurilor să fie mai de durată.
• Declin de -0,9% pentru economia americană, în trimestrul al doilea din acest an. SUA se află în recesiune tehnică
De asemenea, date publicate ieri de statistica americană au arătat o nouă contracţie a economiei Statelor Unite. Astfel, economia americană a înregistrat un declin anualizat de -0,9% în trimestrul al doilea din acest an, faţă de primul trimestru. În primul trimestru, economia americană s-a contractat cu -1,6%, în prezent peste Ocean pornindu-se o discuţie dacă cele două trimestre de contracţie economică reprezintă sau nu o recesiune.
În general, două trimestre consecutive de contracţie economică reprezintă o recesiune tehnică. În al doilea trimestru din acest an consumul din SUA (70% din economia SUA) a încetinit la o rată de creştere de +0,7%, de la +1,8% în primul trimestru, în timp ce investiţiile private - inclusiv real-estate şi pentru stocuri - au scăzut pe linie, la fel ca cheltuielile guvernamentale federale şi locale.
Analiştii estimau un avans anualizat al PIB de +0,5% în trimestrul al doilea, în ciuda faptului că indicatorul în timp real GDPNow al Atlanta Fed a arătat un declin de -1,6% încă din finalul lunii iunie.