English
Criticul de teatru Marina Davîdova a părăsit acum câteva zile Rusia, după ce a primit ameninţări pentru "activitatea antirăzboi", conform Radio România Cultural. Ajunsă în Lituania, a publicat o postare pe pagina personală de facebook în care povesteşte cum a plecat din Rusia:
"Se pare că trebuie să povestesc ce mi s-a întâmplat în ultimele zile. Deja nu mai fac faţă să le răspund tuturor celor îngrijoraţi, dar vă mulţumesc mult că vă faceţi griji pentru mine.
Aşadar,
Pe 24 februarie la ora 14.26, am scris o petiţie în care ceream încetarea imediată a acţiunilor militare pe teritoriul Ucrainei. Abia pe urmă mi-am dat seama că am fost aproape prima persoană din lumea teatrală care s-a manifestat împotriva a ceea ce ni s-a impus să numim "operaţiune specială".
După două-trei zile am început să primesc ameninţări şi blesteme pe e-mail de la adrese necunoscute şi pe telefon de la numere necunoscute. Pentru o cât mai puternică intimidare, unele dintre ele erau scrise cu majuscule. Nu le-am acordat atenţie, pentru că mi se mai întâmplase şi înainte.
După alte câteva zile, pe uşa apartamentului meu a apărut un Z, a cărui semnificaţie nu am înţeles-o atunci până la capăt. Un singur lucru era clar: era "un semn negru" scris cu vopsea albă. Telefonul îmi era ascultat cu atâta sinceritate, încât în mod constant îmi venea să-l trimit pe "tovarăşul maior" pe urmele "navei de război ruse".
Ar fi mai bine să pleci, altfel Doamne fereşte, să nu te jefuiască sau să-ţi de-a cu ceva în cap, din pură întâmplare, pe o alee întunecată, aşa mi-au rezumat prietenii ceea ce se întâmpla.
Din anumite motive, nu le pot mulţumi oficial oamenilor care m-au ajutat să scap din noul lockdown (acum politic), dar le sunt nespus de recunoscătoare. Am plecat cu un microbuz: şoferul, o doamnă drăguţă din Lituania, fiul ei, căţelul lor şi cu mine.
În apropiere de graniţă, şoseaua a încetat să mai fie şosea şi s-a transformat într-un drum plin de gropi. Părea că fusese bombardat de curând. La bariera de la graniţă era o mulţime de oameni. Păreau muncitori care părăseau în grabă Rusia.
Le-am dat paşapoartele. Pe cele lituaniene le-au returnat imediat. Mie mi-au cerut să merg în baraca grănicerilor.
- Deci. Care este motivul plecării?
- Vedeţi că am o viză Schengen pe cinci ani.
- Acum nu mai e un motiv pentru o deplasare.
- Hmmm... Dar mai am şi o invitaţie oficială din partea unui festival din Finlanda. Şi chiar acolo mă duc, doar că merg pe acest drum ocolit din motive uşor de înţeles. Vă arăt invitaţia cu semnătură, ştampilă etc.
- Dar Festivalul din Finlanda a cerut permisiune pentru dumneavoastră de la FSB?
- Ce??
- Atunci nu avem pe ce bază să vă lăsăm să plecaţi. Dar i-am trimis deja şefului meu numele dumneavoastră (arată undeva în spatele lui). Aşteptaţi!
Au trecut circa 40 de minute chinuitoare de aşteptare. Într-un final, ne-au lăsat să trecem de barieră şi deja începusem să ne îmbrăţişăm, când, după 50 de metri, maşina a ajuns la al doilea punct de control rus. Iar ne-au luat paşapoartele, iar le-au dat imediat înapoi pe cele lituaniene.
- Dar cetăţeana rusă trebuie să aştepte! - ne-a zis o poliţistă de frontieră corpolentă.
Am aşteptat aproape o oră. Nu era deloc plăcut, iar nervii erau întinşi la maxim. Încercam să-mi imaginez cum voi scăpa din acest "in the middlе of nowhere", dacă nu mă lasă să trec. Dar dacă mă arestează? O fi existând deja vreo lege? S-o aplica retroactiv?
Se întoarce poliţista de frontieră:
- Care e domniţa noastră cetăţeană rusoaică? Veniţi cu mine!
Intrăm într-o clădire de beton, mergem pe nişte coridoare care răsună, ne oprim în faţa unei uşi întredeschise.
- Aşteptaţi aici! Veţi fi chemată.
Pleacă.
De după uşă se aud voci de bărbaţi. În jur nu e nici picior de om. Mă simt din ce în ce mai inconfortabil. Într-un final sunt chemată. În încăpere sunt trei bărbaţi îmbrăcaţi în civil şi după privirile lor curate ca lacrima mi-am dat imediat seama cine sunt. Organele! Grănicerii sunt pentru ei doar nişte copii de mingi.
- Deci, Marina Iurievna, luaţi loc. Povestiţi-ne: unde vă duceţi? Cu cine? De ce? Pentru mult timp? Ce e ăsta Festivalul NET? Şi cine îl sponsorizează? Are şi investitori străini? Dar legături cu agenţi străini? Dar la proteste aţi fost? Dar texte care discreditează puterea aţi scris? Şi ce părere aveţi despre "operaţiunea specială"? Deci, nu vă e milă de copiii din Donbas, da?
Timp de o oră şi jumătate, trei securişti, trei prieteni veseli poartă un dialog încrucişat cu un critic de teatru. Reuşesc să le povestesc despre toate, chiar şi despre teatrul postdramatic şi manierismul englezesc. Se trezeşte conferenţiara din mine, eu mân viforul.
Când am ieşit, însoţitoarea mea de drum era albă ca varul. Pe mine m-au salvat calităţile mele oratorice. Dar ea văzuse doar cum am fost dusă pe nişte coridoare fără să se ştie când mă voi întoarce.
După ce am trecut graniţa am intrat pe internet şi am înţeles că pe lângă semnul de pe uşa apartamentului meu, fusesem urmărită şi de camere de supraveghere externe. Din trei (!) unghiuri fusese înregistrată o crimă îngrozitoare: ieşirea mea din scara blocului cu geamantanul, punerea geamantanului în maşină, plecarea. Înregistrarea era postată pe canale de Telegram şi însoţită de ţipete ("Ia uite ce avem noi aici! Fuge din Rusia într-o maşină cu numere străine.") M-am simţit precum Kerenski, care "fuge din Rusia îmbrăcat în rochie de damă". Dar Kerenski era ministru în guvernul de atunci. Pe când aici, un sistem turbat consumă energie, timp şi resurse pe un critic de teatru.
Merită oare să explic că ascultă, urmăresc, pun "semne negre" pe uşi de apartamente, fac interogatorii la graniţă, au canale de Telegram anonime "sub acoperire" şi de fapt, tot acest management eficient este implementat de oameni din aceeaşi agenţie din trei litere.
Ei cred sincer că Rusia înseamnă trei litere.
Rusia mea e alta. Ea nu a început "operaţiuni speciale". Ea a organizat festivaluri, expoziţii extraordinare, i-a făcut pe străini să se îndrăgostească de ea (numai câţi altfel de rusofili pasionaţi cunosc eu personal!). Această Rusie a fost profanată, violată, declarată duşman şi arestată. Nu ştiu dacă va mai fi liberă. Sper doar că o va face. Mie îmi e foarte dor de ea."
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
