Interesele imobiliare ameninţă existenţa "Fortus" Iaşi

• "Fortus" Iaşi - vector al industrializării României şi mecanic şef al metalurgiei CAER

Printre proiectele grandioase ale perioadei comuniste, s-a numărat înfiinţarea unui Combinat de Utilaj Greu în judeţul Iaşi. Iniţial, acesta trebuia să fie construit la Paşcani, proiectul având în vedere că oraşul de pe malul Siretului este un important nod feroviar. La intervenţia primului secretar de atunci al Iaşiului, Ion Iliescu, gigantul industrial a început să fie construit la marginea municipiului Iaşi. Primele lucrări de investiţii au demarat în 1976 şi, în avântul specific perioadei, un an mai târziu era pusă în funcţiune Secţia mecano-sudură. În 1978, era elaborată prima şarjă de fontă, iar în 1981 prima şarjă de oţel. CUG Iaşi a ajuns la capacitatea maximă după 1980, având un număr de aproximativ 11.500 de angajaţi, cu un potenţial maxim de ocupare a forţei de muncă de 16.000 de persoane.

Apariţia unei investiţii de dimensiunile Combinatului de Utilaj Greu a avut efecte inclusiv în dezvoltarea Iaşiului şi în reaşezarea structurii populaţiei ocupate. Iniţiat în plină perioadă de industrializare a României, combinatul a atras un număr mare de muncitori din localităţile rurale din preajma Iaşiului. Pe lângă angajaţii proprii ai întreprinderii, care se specializau în meserii noi pentru această parte a ţării, lucrările de construcţie ale combinatului au antrenat o forţă de muncă impresionantă. Treptat, în preajma întreprinderii a început să se dezvolte un întreg cartier de locuinţe, casele bătrâneşti au făcut loc unor ansambluri imobiliare, cu apartamente modern structurate pentru acea perioadă, dar şi cu şcoli, grădiniţe, creşe. În câţiva ani, cartierul "Nicolina" s-a extins până aproape de poarta CUG, reţelele de transport în comun au fost prelungite, iar CUG Iaşi a devenit un punct de reper important nu numai în peisajul economic local sau cel naţional, piesele produse la Iaşi începând să fie cunoscute peste tot în lume.

"Fortus" a produs 90% din utilajele necesare combinatului de la Krivoirog

Construirea la Iaşi a unui astfel de combinat nu a fost deloc întâmplătoare. Situat la graniţa de nord-est a României, Iaşiul era unul dintre punctele importante ale relaţiilor comerciale dintre ţara noastră şi fosta Uniune Sovietică. Mastodontul industrial ieşean avea astfel acces facil la materia primă provenită de la marele vecin de la răsărit, în sens invers înregistrându-se frecvente livrări de produse finite realizate la CUG. Mai mult chiar, în anii "80-"90, combinatul ieşean a fost implicat în contribuţia statului român la construirea şi dotarea combinatului de îmbogăţire a minereurilor acide cu conţinut de fier de la Krivoirog, Ucraina. Circa 90% din utilajele grele cu care a fost echipat acest combinat au fost produse la "Fortus". De altfel, subiectul "Krivoirog" a constituit mult timp o temă de discuţie între conducerea societăţii ieşene şi responsabilii finanţelor româneşti, societatea ieşeană având de recuperat o garanţie de bună execuţie pentru lucrările respective de 5,6 milioane de dolari. Într-un final, această sumă s-a compensat cu restanţele de plată ale "Fortus" către buget.

Calitatea produselor executate la Iaşi a depăşit graniţele fostului bloc comunist după 1991, în portofoliul combinatului intrând comenzi primite din Europa Occidentală, America de Sud sau Asia. Întreprinderea se specializase în fabricarea şi comercializarea de utilaje tehnologice, subansamble şi piese de schimb pentru metalurgie, siderurgie, industria cimentului, transporturi navale, feroviare şi rutiere, industria energetică, minerit, industria alimentară şi altele, iar convoaiele rutiere cu piese de mari dimensiuni turnate la Iaşi deveniseră o prezenţă obişnuită pe căile rutiere către Portul Constanţa.

Evenimentele de la sfârşitul anului 1989 aveau să bulverseze şi combinatul ieşean, la fel cum s-a întâmplat cu întreaga economie românească, nevoită să adopte din mers regulile de funcţionare ale economiei de piaţă. Căderea blocului comunist a determinat pierderea unei părţi importante din piaţa de desfacere externă pentru produsele realizate la Iaşi, problemele financiare au început să se aglomereze, astfel încât, chiar dacă valoarea producţiei nu scăzuse foarte mult, combinatul a intrat în hora blocajelor financiare care făceau ravagii în economia românească la mijlocul anilor "90. Cu toate acestea, pe adresa Combinatului de Utilaj Greu, devenit între timp SC "Fortus" SA, soseau în permanenţă comenzi importante pentru echipamente industriale de la mari companii străine. Printre partenerii de afaceri importanţi ai "Fortus" din acea perioadă se numărau concernul japonez Marubeni, compania Rolls-Royce, firme din Franţa, Germania, Austria, Rusia, precum şi din Asia, din sectorul energetic, naval sau al producţiei de ciment. Lipsa capitalului de lucru făcea imposibilă onorarea a mare parte dintre aceste solicitări. În acest timp, blocajul financiar determina acumularea unor datorii imense către stat şi către furnizori, au început să apară mişcările sindicale generate de întârzierile la plata salariilor, în perioada 1990-2000 fiind disponibilizaţi circa 8.000 de angajaţi de la "Fortus", număr care reprezenta un sfert dintre şomerii Iaşiului din perioada respectivă. Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, care gestiona 73,14% din capitalul social al combinatului ieşean, a ajuns la concluzia că statul nu are resursele necesare redresării "Fortus", astfel încât a iniţiat procesul de privatizare.

"Acest combinat a fost conceput pentru a fi şi un fel de mecanic şef al unităţilor din industria metalurgică şi siderurgică a CAER. În perioada în care a fost construită, societatea a fost dotată cu utilaje de ultimă oră. Bineînţeles că este necesară modernizarea aces­tor dotări, dar echipamentele noastre nu pot fi considerate vechi nici acum", afirmă şeful departamentului Strategii al "Fortus" Iaşi, ing. Constantin Arsenie.

Avatarurile privatizării

Combinatul a fost inclus în PSAL, în grupul I - metalurgie şi construcţii de maşini, iar prin HG 1113/09.11.2000, APAPS a fost mandatat să implementeze strategia de privatizare a societăţii, fiind asistată în acest demers de un consorţiu format din SG "Conseil Pays Emergements" Paris şi BRD - Group Societe Generale.

Primul anunţ prin care se iniţia procesul de vânzare a pachetului de acţiuni deţinut de stat a fost publicat la începutul anului 2002. Investitorii interesaţi trebuiau să îndeplinească o condiţie, deşi aceasta era formulată puţin cam ambiguu: experienţă de minim 5 ani în deţinerea şi/sau conducerea unor afaceri de succes naţionale, internaţionale şi/sau firme mixte pe pieţe în dezvoltare în domeniul principal de activitate al SC "Fortus" SA Iaşi. Metoda de privatizare alea­să era cea de negociere pe baza ofertei finale. Procesul de privatizare s-a dovedit a fi unul deosebit de dificil, din cauza dimensiunilor enorme ale combinatului, a datoriilor exis­tente atât către bugetul de stat, cât şi către furnizorii de utilităţi, dar şi pentru că rentabilizarea societăţii presupunea investiţii imense pentru retehnologizare, pe care urma să le facă viitorul acţionar majoritar. Societatea încheiase anul 2001 cu o cifră de afaceri de 513 miliarde de lei vechi, avea datorii de 924 de miliarde de lei, pierderile ridicându-se la 247 de miliarde de lei. Anterior iniţierii procedurilor de privatizare, s-a realizat un studiu de fundamentare a investiţiilor minime pentru următorii ani, din care a reieşit un necesar financiar de circa 30 de milioane de dolari. Holdingul spaniol "Grupo Duro Felguera" şi-a manifestat intenţia de a sprijini retehnologizarea aces­tei societăţi cu suma respectivă, interesul manifestat de spanioli fiind urmat la scurt timp de publicarea anunţului de vânzare a acţiunilor deţinute de stat. Imediat, alte două mari companii străine, din Suedia şi Rusia, şi-au manifestat interesul de a participa la procesul de privatizare a acestei societăţi.

Toate aceste proiecte, însă, au rămas fără finalitate, APAPS fiind nevoită să reia de câteva ori anunţul de privatizare, din cauza lipsei ofertanţilor. Abia după circa un an, în scenă a intrat compania româ­nească "Metalexportimport", aceasta fiind singura firmă care a avut curajul de a depune o ofertă pentru achiziţionarea pachetului majoritar de acţiuni la "Fortus".

"Venim la Iaşi pentru a da oamenilor de lucru"

În primăvara anului 2003, când mai toţi factorii de decizie locali considerau că singura soluţie pentru privatizarea combinatului constă în divizarea şi vânzarea acestuia pe bucăţi, APAPS a început negocierile cu cunoscuta casă de comerţ "Metalexportimport". Responsabilii acestei companii declarau în luna mai 2003: "Suntem o firmă românească puternică şi vrem să facem la Iaşi o investiţie pe termen lung. Suntem o societate cu tradiţie în industria românească. Nu ne ocupăm numai cu comercializarea oţelului, a minereurilor, a cărbunelui, ci avem activitate şi în sectorul utilajelor, al pieselor de schimb pentru metalurgie şi fabricilor de ciment. Venim la Iaşi pentru a da oamenilor de lucru. Avem capacitatea de a asigura materia primă necesară, avem relaţii de afaceri cu marile combinate de profil din lume, astfel încât nu ne facem probleme din aceste puncte de vedere".

În mai 2003, o cotă de 81,3% din capitalul social al "Fortus" trecea sub controlul "Metalexportimport", contractul de privatizare având o valoare totală de 8,01 milioane de euro, sumă care includea preţul acţiunilor şi valoarea investiţiilor asumate. Noul proprietar prelua şi datoriile comerciale ale combinatului, de peste 12 milioane de euro, cele către bugetul de stat urmând a fi şterse. Anterior semnării contractului de privatizare, statul se angajase să disponibilizeze 500 de angajaţi ai societăţii, în condiţiile prevăzute de Ordonanţa 8/2003, astfel încât noul acţionar majoritar să preia combinatul cu circa 2.100 de salariaţi.

Printre obligaţiile asumate de cumpărător prin contractul de privatizare, se numără păstrarea obiectului de activitate, obţinerea unei cifre de afaceri de minim 70% din obiectul de activitate al societăţii, păstrarea numărului de salariaţi existent la data privatizării, interdicţia de a dizolva sau lichida voluntar societatea, interdicţia de a înstrăina activele care concură la realizarea obiectului de activitate al societăţii, precum şi preluarea tuturor drepturilor şi obligaţiilor privind protecţia socială.

Statul a "uitat" să ridice povara datoriilor istorice ale "Fortus"

Problemele aveau să apară în scurt timp după privatizare, în mare măsură din cauza instituţiilor statului, care, odată scăpat de colosul industrial ieşean, au "uitat" că mai aveau de onorat obligaţia scutirii combinatului de la plata datoriilor "istorice", aşa cum s-a întâmplat în cazul altor mari companii româneşti privatizate. Un an mai târziu, prin Ordinul comun al AVAS nr 89/30.04.2004 şi Ministerului Finanţelor Publice nr. 721/07.05.2004, s-au acordat societăţii ieşene înlesniri la plata obligaţiilor fiscale constând în: scutirea la plată în procent de 100% a obligaţiilor restante la 31.12.2002 la bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetul de asigurare pentru şomaj în sumă totală de 16.069.097 lei; scutirea la plată a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere a sumei menţionate, în valoare totală de 28.464.849 lei; scutirea la plată a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere aferente debitului de 16.069.097 lei, calculate la data de 25 septembrie 2003 (data transferului efectiv al dreptului de proprietate) până la emiterea Ordinului Comun - 07.05.2004, în sumă totală de 2.818.092 lei. Dar, la data emiterii Ordinului Comun, ajutorul de stat corespunzător nu era notificat şi autorizat de către Consiliul Concurenţei, conform Legii nr. 143/1999. Ca urmare, AVAS, iniţiatorul Ordinului Comun, a comunicat în aprilie 2005 că ajutorul de stat acordat prin Ordine Comune fără a fi autorizat de Consiliul Concurenţei este ajutor ilegal şi a dis­pus neînregistrarea în contabilitate a documentelor emise în asemenea condiţii. Ca efect, facilităţile acordate prin Ordinele Comune din 2004 nu au fost operate (scăzute) în evidenţa fis­cală, calculul accesoriilor continuându-se fără întrerupere şi astăzi. Notificarea ajutorului de stat a fost finalizată în 17 mai 2006, iar autorizarea acestuia de către Consiliul Concurenţei s-a realizat prin decizia nr. 122/22 mai 2006.

2005, an de foc pentru "Fortus"

Povara fiscală a îngreunat cu mult toate eforturile de redresare ale combinatului, primul efect fiind acela al lipsei posibilităţilor de constituire a capitalului de lucru necesar, ceea ce a antrenat executarea doar în mică măsură a comenzilor primite, acumularea constantă de datorii către furnizorii de utilităţi, izbucnirea de mişcări sociale motivate de întârzierile salariale, întreruperi în alimentarea cu energie electrică ş.a.

În acest context, factorii de putere politică şi administrativă locali au şi început să cânte prohodul la căpătâiul combinatului. Fostul prefect al Iaşiului, Radu Prisăcaru, cel care şi-a pierdut funcţia după ce a fost arestat pentru luare de mită, începuse să solicite cu vehemenţă rezilierea contractului de privatizare. La rândul său, deputatul ieşean Relu Fenechiu, cel care o perioadă şi-a asumat fără rezerve responsabilitatea repunerii pe linia de plutire a mai multor unităţi industriale ieşene aflate pe marginea prăpastiei, opina că în perspectiva integrării în Uniunea Europeană, "Fortus" Iaşi nu are nici o şansă de supravieţuire în actuala structură. El considera că o soluţie ar fi înfiinţarea mai multor societăţi viabile pe platforma combinatului ieşean, existând chiar investitori străini dornici să preia o parte dintre secţiile "Fortus". Pe lângă planurile de divizare a combinatului în mai multe societăţi, a fost avansată pentru prima dată şi ideea unor disponibilizări colective de amploare, care să afecteze jumătate dintre angajaţii societăţii. În paralel, deşi soluţionarea problemei datoriilor către stat era în curtea autorităţilor abilitate, Fiscul nu a ezitat să pună sub sechestru toate activele importante ale societăţii şi să iniţieze măsurile de executare silită, din cauza respectivelor datorii. În toam­na anului 2005, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi a reuşit, la a treia încercare, să vândă pavilionul administrativ al "Fortus", obţinând suma de 6,7 milioane lei. Licitaţia a fost contestată de către conducerea combinatului, care a considerat că Fiscul a încălcat legea, acuzând că la originea acestei situaţii ar putea sta interese ale unor factori de influenţă din zona politicului. Societatea se afla în faza obţinerii înlesnirilor la obligaţiile de plată, conform notificării trimise de AVAS către Consiliul Concurenţei. AVAS a făcut adrese şi către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin care solicita amânarea executării silite, până când Consiliul Concurenţei emitea o decizie în ceea ce priveşte datoriile, dar Direcţia de Finanţe Iaşi nu a ţinut cont de nimic. Licitaţia a fost ulterior anulată, dar asta numai pentru că societatea care a câştigat licitaţia nu a mai putut accesa creditul de care avea nevoie pentru a achita suma necesară cumpărării sediului combinatului.

La momentul respectiv, singurul politician care mai acorda o şansă combinatului era senatorul Varujan Vosganian. Într-o conferinţă de presă din iunie 2005, el afirma că "asupra acestei societăţi a fost exercitată pe plan local o acţiune de nimicire", obiectivul acestei conspiraţii fiind preluarea şi valorificarea activelor societăţii. "Combinatul este deosebit de tentant, având peste 150.000 de metri pătraţi de teren, astfel încât cine intră în posesia lui poate scoate imediat un profit considerabil", mai aprecia la acea dată senatorul Vosganian.

Consiliul Concurenţei a avizat ajutorul de stat pentru "Fortus"

În condiţiile în care Ordinele Comune emise în 2004 nu au putut fi puse în aplicare, conducerea "Fortus" a iniţiat demersuri pentru anularea aces­tora şi obţinerea unor noi facilităţi fiscale, în conformitate cu OUG nr. 26/2004, atât pentru obligaţiile ce făceau obiectul ordinelor respective, cât şi pentru cele constituite şi neachitate ulterior. În luna mai 2006, după avizarea şi de către organismele abilitate de la Bruxelles, Consiliul Concurenţei a autorizat acordarea unui ajutor de stat pentru restructurarea la privatizare a SC "Fortus" SA Iaşi în valoare de 119.125.582 lei.

Aplicarea programului de res­tructurare la SC "Fortus" SA Iaşi are ca scop menţinerea în mediul economic românesc a unei societăţi reprezentative în executarea de echipamente şi piese de schimb pentru industriile metalurgică, construcţii de maşini, minieră, navală, materiale de construcţii etc. Restructurarea vizează păstrarea obiectului de activitate, realizarea unui volum de minim 70% din cifra de afaceri din obiectul principal de activitate, creşterea cifrei de afaceri de la 10,407 milioane euro, la finalul anului 2004, la 28,375 milioane euro la sfârşitul anului 2008, atingerea unui nivel al exporturilor de circa 65% din total vânzări în condiţiile actuale de piaţă, realizarea de investiţii în protecţia mediului de 910.830 euro până în anul 2008, asigurarea pieţei interne cu produse din specificul de activitate al "Fortus", plata contribuţiilor la bugete, asigurări sociale şi de sănătate şi şomaj, precum şi păstrarea locurilor de muncă pentru personalul existent la data transferului dreptului de proprietate.

Pentru atingerea acestor obiective, conducerea societăţii şi-a propus creşterea producţiei de piese turnate de oţel de la 34 to/an în 2004, la 360 to/an în 2008, creşterea producţiei de piese turnate fontă de la 3.324 to/an în 2004, la 3.930 to/an în 2008, majorarea producţiei de piese forjate de la 606 to/an la 1.100 to/an în aceeaşi perioadă de referinţă, eficientizarea producţiei de utilaj tehnologic complex, prin finalizarea contractelor care au generat pierderi şi contractarea de produse şi piese de schimb cu preţuri specifice care să se apropie de cele practicate pe piaţă şi să asigure acoperirea cheltuielilor de fabricaţie, creşterea producţiei de utilaje tehnologice, subansambluri şi piese de schimb de la 3.940 tone în 2004, la 4.840 tone în 2008. De asemenea, au mai fost prevăzute obligaţii privind investiţii în dezvoltarea societăţii în valoare totală de 4.008.245 euro, într-o perioadă de cinci ani, pentru modernizarea şi reînnoirea echipamentelor şi instalaţiilor de producţie, infuzie de capital de lucru, introducerea unor noi tehnologii de producţie, proiectarea asistată pe calculator, extinderea gamei de produse, alte elemente specifice.

Costurile totale ale implementării programului de restructurare se ridică la 239,225 milioane lei, din care cota cea mai ridicată revine restructurărilor financiare, în sumă de 149,898 milioane lei. Restructurarea organizatorică reclamă costuri de 72,11 milioane lei, 14,028 milioane lei revin eforturilor de restructurare tehnologică, iar pentru investiţiile de mediu sunt prevăzute 3,188 milioane lei. Aceste costuri totale vor fi susţinute din ajutorul de stat de 119,125 milioane lei, dar implică şi participarea societăţii cu 77,017 milioane lei, precum şi a acţionarului majoritar, cu 43,082 milioane lei. Aşadar, ajutorul de stat autorizat reprezintă 49,8% din costul total al restructurării, diferenţa de 50,2% reprezentând aportul propriu al societăţii şi al acţionarului majoritar, aceste componente urmând să fie asigurate din următoarele surse: infuzie de capital a acţionarului majoritar "Metalexportimport" Bucureşti, în sumă de 43,082 milioane lei; venituri din vânzarea de active, respectiv clădiri (Hala Secţie Utilaj Tehnologic Complex Greu, Hala Sculărie, Turnătorie de Fontă, Hala Utilaj Tehnologic Complex Uşor+Debitare, Modelărie, Depozit Vopsele, Fabrica de Oxigen OM 2300, Depozit Central, Depozit Refractare, Centrala Termică etc.) şi terenuri (terenuri aferente construcţiilor enumerate anterior, precum şi terenul de sport şi terenuri libere de construcţii, aflate în proprietatea societăţii), evaluate de evaluatori autorizaţi la suma de 109,97 milioane lei; venituri din vânzarea mijloacelor fixe care nu mai sunt necesare, estimate la 1,54 milioane lei.

În absenţa Ordinului Comun, "Fortus" a acumulat pierderi suplimentare anul trecut

Din valoarea totală de 119.125.582 lei, a ajutorului de stat autorizat de către Consiliul Concurenţei, combinatul ieşean a beneficiat până în prezent de 28.827.784 lei, din care scutiri la plată în valoare de 4.768.855 lei, conversii în acţiuni de 23.898.352 lei şi eşalonări la plată de 160.577 lei. Diferenţa de 90.297.798 lei reprezintă facilităţi la plata obligaţiilor fiscale şi faţă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului de care societatea nu a beneficiat încă şi pentru care, prin notificarea AVAS s-a solicitat şi prin decizia Consiliului Concurenţei s-au autorizat ajutorul de stat în următoarea structură: Ministerul Finanţelor Publice - înlesniri totale de 71.736.566 lei, din care 59.096.207 lei scutiri la plată, iar 12.640.359 lei eşalonări la plată; AVAS - total înlesniri de acordat în sumă de 18.561.232 lei, din care 4.663.993 lei scutiri la plată, iar 13.897.239 lei eşalonări. Dacă aceste Ordine Comune ar fi fost emise la timp, pierderea de 38.418.371 lei consemnată de "Fortus" la finalul anului trecut s-ar fi diminuat cu 17.695.934 lei, această sumă reprezentând accesoriile către bugetul consolidat al statului. De asemenea, societatea ieşeană şi-ar fi lichidat datoriile către BCR dacă AVAS ar fi plătit întreaga sumă cu care banca s-a înscris la licitaţia de anul trecut privind vânzarea unui bun al "Fortus". În condiţiile în care AVAS a fost de acord cu plata a doar 67,84% din suma cu care s-a înscris BCR, nu a fost posibilă ridicarea ipotecilor şi gajurilor pe care banca le-a instituit asupra bunurilor societăţii, ceea ce ar fi permis contractarea unor credite de lucru. Mai mult, neachitarea în totalitate a datoriei a condus la creşterea pierderilor cu dobânda aferentă creditului de 3.383.084 lei rămas de achitat.

Mingea este în terenul Ministerului Economiei şi Finanţelor

Deşi a trecut aproape un an şi jumătate de când Consiliul Concurenţei a avizat acest ajutor de stat, întârzierea emiterii Ordinelor Comune a cauzat probleme însemnate combinatului ieşean de utilaj greu, în ceea ce priveşte valorificarea unor active care stau neutilizate şi contractarea creditelor necesare constituirii capitalului de lucru. La finalul lunii martie a aces­tui an, preşedintele AVAS, Teodor Atanasiu, afirma că "Ordinul Comun a fost semnat la AVAS în urmă cu o lună şi jumătate, fiind trimis de către instituţia noastră la Ministerul Finanţelor Publice. Urmează ca ministrul Finanţelor să-şi dea acordul, după care problema resurselor financiare de la Fortus Iaşi se va debloca". El aprecia atunci că vor trece maxim două-trei luni până când Ordinul Comun va căpăta şi semnătura ministrului Finanţelor, nimeni altul decât senatorul Varujan Vosganian, unul dintre puţinii oameni politici care în 2005 considerau că "Fortus" reprezintă o unitate emblematică a economiei româneşti şi că are şanse de redresare. De la res­pectivele declaraţii au trecut doi ani, timp în care ministrul Vosganian se pare că a uitat de "Fortus", deşi de semnătura sa atârnă rezolvarea în mare măsură a problemelor financiare ale combinatului. "În aceste condiţii, implementarea în continuare a programului de restructurare devine nerealizabilă. Neacordarea înlesnirilor la plată a obligaţiilor fiscale şi a celor faţă de AVAS Bucureşti, autorizate de către Consiliul Concurenţei sub forma ajutorului de stat, este de natură să compromită întregul proces de privatizare a societăţii, întrucât pe lângă faptul că lipseşte o principală sursă de acoperire a costului restructurării financiare, face imposibilă şi realizarea surselor proprii de finanţare a celorlalte capitole din program", afirmă directorul general al "Fortus" Iaşi, Gheorghe Chişcă.

Ordinul Comun s-a blocat la nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. După primirea noului proiect de Ordin Comun de la AVAS, direcţia de resort din cadrul ANAF a solicitat Consiliului Concurenţei, la 28 martie a.c., precizări suplimentare referitoare la dreptul "Fortus" Iaşi de a beneficia de ajutor de stat. În răspuns, Consiliul Concurenţei a precizat: "ajutorul de stat de care a beneficiat societatea prin Ordinul Comun nr. 89/721/07.05.2004 nu a fost notificat la Consiliul Concurenţei şi nu pare a fi fost de ajutor pentru restructurare, în condiţiile în care societăţii nu i s-a cerut întocmirea unui plan de restructurare pentru viabilizare de către furnizor. În aceste condiţii, ajutorul acordat prin Ordinul Comun nr. 89/2004 are caracterul unui ajutor de operare care nu împietează asupra unui ajutor de restructurare, conform reglementărilor în materie. Datoriile pentru care s-au acordat facilităţi prin Ordinul Comun nr. 89/2004 au fost repuse în sarcina financiară a SC Fortus SA, astfel că se poate considera că ajutorul acordat a fost recuperat potrivit principiilor comunitare, mai ales în contextul în care s-au calculat în continuare penalităţi sau majorări de întârziere. Ajutorul notificat de către AVAS a fost autorizat de către Consiliul Concurenţei, astfel că societatea este în legalitate din perspectiva reglementărilor în domeniul ajutorului de stat". În acelaşi sens, cu o argumentaţie asemănătoare, Direcţia Generală Asistenţă Juridică din cadrul AVAS comunica, la data de 8 august 2006, Direcţiei Generale Monitorizare Contracte Postprivatizare din cadrul aceleiaşi instituţii, că "Fortus poate beneficia de facilităţi la plata obligaţiilor bugetare în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data privatizării". În ciuda acestor precizări, ANAF refuză să pună în aplicare decizia Consiliului Concurenţei din 22 mai 2006. "Pe lângă faptul că grevează rezultatele financiare cu valori imense, reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere, aplicate asupra obligaţiilor fiscale pentru care s-a acordat ajutorul de stat sub forma scutirilor la plată, anulărilor şi eşalonărilor la plată (în 2006 acestea s-au ridicat la 17.695.934 lei, iar în primul semestru din acest an au fost de 9.414.713 lei), acest refuz ţine sub sarcini întreg patrimoniul societăţii, punându-ne în imposibilitatea realizării surselor proprii de finanţare a procesului de restructurare, stabilite prin programul de restructurare", a mai completat directorul Chişcă.

Fiscul ştie una şi bună: scoate activele "Fortus" la vânzare

În principal, problemele actuale cu care se confruntă "Fortus" sunt generate de faptul că toate activele combinatului ieşean sunt sub sechestrul Fiscului, din cauza datoriilor către bugetul de stat, astfel încât societatea nu poate apela la vânzări de active din categoria celor care nu mai sunt utilizate în procesul de producţie, sau la contractarea de credite bancare pentru obţinerea de capital de lucru şi de investiţii. Mai mult decât atât, în ciuda faptului că societatea este, teoretic, beneficiară a unui ajutor de stat care, odată acordat şi în fapt, prin semnarea Ordinului Comun, ar conduce la diminuarea considerabilă a datoriilor către stat ale combinatului, Fiscul a reînceput asaltul asupra "Fortus". Astfel, pentru începutul lunii iulie a.c. a fost organizată o licitaţie în cadrul căreia Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi, prin Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, a încercat să vândă 19 active ale "Fortus", evaluate la 348.895.440 lei, reprezentând practic totalitatea imobilizărilor corporale ale societăţii. Conducerea societăţii a formulat Contestaţie la Executare, admisă de Judecătoria Iaşi, care a dispus anularea formelor de executare încheiate de DGFP Iaşi la data de 5 iulie a.c. Judecătoria Iaşi a redactat şi comunicat părţilor hotărârea adoptată la data de 27 august. În acest timp, însă, licitaţia din 5 iulie eşuase din lipsă de ofertanţi. Deloc descurajată de eşecul licitaţiei, dar şi fără a mai aştepta hotărârea definitivă a instanţei competente, în data de 2 august DGFP Iaşi a reluat acţiunea de executare silită asupra aceloraşi bunuri ale combinatului, prin publicarea unui nou anunţ, situaţie de natură să determine încetarea activităţii combinatului, cu toate consecinţele economice dezastruoase şi convulsiile sociale pe care le presupune o astfel de împrejurare. "Faţă de hotărârea Judecătoriei Iaşi de anulare a formelor de executare încheiate de DGFP Iaşi la data de 5 iulie, de faptul că această hotărâre nu era încă redactată şi comunicată părţilor şi ca urmare nu a fost recurată, cât şi de condiţiile în care poate fi reluată procedura de executare silită prevăzute în Codul de Procedură Fiscală, consider că reluarea procedurii asupra aceloraşi bunuri ale societăţii, în condiţiile în care din prima acţiune nu s-a parcurs decât o etapă care a fost anulată, este lipsită de temei legal. De altfel, acest punct de vedere este confirmat chiar de către DGFP Iaşi, prin Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii. În data de 3 septembrie, chiar în ziua în care urma să se ţină o nouă licitaţie, asupra aceloraşi bunuri, urmare a intervenţiilor noastre directe, cât şi a unor articole critice apărute în presă, a fost emisă o dispoziţie prin care s-a amânat procedura de licitaţie publică, până la data îndreptării unor erori materiale", a mai arătat directorul general al "Fortus", Gheorghe Chişcă.

"Presiuni vădit comandate de interese oculte"

Insistenţa cu care DGFP Iaşi încearcă să organizeze licitaţii pentru vânzarea patrimoniului "Fortus", în condiţiile în care această societate ar putea beneficia de facilităţi fiscale în legătură cu datoriile bugetare, a dat de gândit conducerii combinatului ieşean. "Observăm presiuni vădit comandate de interese oculte, la care este supusă societatea noastră de către DGFP Iaşi, prin declanşarea periodică a unor acţiuni de executare silită asupra patrimoniului societăţii, respinse de judecători ca ilegale sau anulate din proprie iniţiativă, cum a fost cazul celei programate pentru 3 septembrie 2007, când s-au scos la vânzare prin licitaţie publică 17 active, printre care secţii de producţie, depozite şi pavilionul administrativ, precum şi întreaga suprafaţă de 126 de hectare de teren pe care este amplasată societatea. Nu ne putem opri de a ne întreba cum de s-au putut acorda facilităţile prevăzute în contractele de privatizare ale altor societăţi, de dimensiunile combinatului de utilaj greu din Iaşi, dar pentru Fortus această operaţiune se tărăgănează de atât timp, în ciuda faptului că îndeplinim toate condiţiile legale necesare. Singura explicaţie poate să ne parvină din sfera politică ieşeană, unde bănuim existenţa unor mari interese imobiliare. Fortus este o societate care funcţionează, în curs de redresare, după cum o confirmă rezultatele financiare la zi, iar acest lucru deranjează. Responsabili din cadrul Ministerului Finanţelor se lasă şantajaţi de către unii politicieni care vor să desfiinţeze societatea Fortus, pentru a exploata potenţialul imobiliar al acesteia", nu se sfieşte să afirme directorul Chişcă.

Presiunile Fiscului s-au amplificat după preluarea "Metalexportimport" de către acţionari ruşi

La începutul lunii iunie a acestui an, compania "Metalexportimport" Bucureşti a intrat sub controlul unor investitori persoane fizice din Rusia. Aceştia au negociat cu cei care deţineau acţiuni la "Metalexportimport" şi au achiziţionat în total peste 50% din titluri. "Noii acţionari de la Metalexportimport vor veni cu capitalul necesar redresării şi dezvoltării combinatului din Iaşi. Ei au un plan de investiţii care depăşeşte cu mult prevederile din contractul de privatizare a Fortus sau pe cele din programul de restructurare a societăţii respective. Vor să facă la Iaşi utilaje, vagoane, echipamente pentru energie, aşadar vor să investească în obiectul principal de activitate al combinatului, dar şi să adauge activităţi noi, produse noi. În niciun caz, ei nu vor să construiască acolo mall-uri, blocuri sau vile", anunţau la momentul respectiv responsabili ai acţionarului majoritar de la "Fortus". Se aşteaptă ca noii acţionari ruşi să asigure o nouă deschidere a societăţii ieşene spre piaţa metalurgiei şi exploatărilor miniere din Rusia, cu potenţiale efecte colaterale pozitive.

Este interesant că la circa două săptămâni după venirea ruşilor la "Fortus", Fiscul ieşean a iniţiat acţiunea de valorificare în bloc a combinatului, observaţie care ţine loc de orice alte comentarii.

În ultimii 17 ani, "Fortus" a depăşit patru "seisme" majore ale pieţei

      În ciuda condiţiilor ostile din perioada post-revoluţionară, "Fortus" a reuşit să reziste, trecând cu bine peste patru "seisme" majore ale pieţei: procesul accentuat de dezindustrializare a economiei naţionale, care a determinat o scădere generală a cererii pe piaţa internă; întreruperea şi pierderea, la mijlocul anilor "90 a relaţiilor comerciale cu piaţa metalurgiei ruse; privatizarea metalurgiei, prin acordarea de înlesniri noilor proprietari, cât şi introducerea unor procese moderne de laminare au condus la pierderea de către "Fortus" a tradiţionalei pieţe a cilindrilor de laminor, care singură reprezenta circa 50% din cifra de afaceri anuală a societăţii. Acest produs se importă astăzi din ţările unde materiile prime şi energia sunt subvenţionate; politica de achiziţii a componentelor mecanice, evident ostilă "Fortus" şi promovată de proprietarii străini actuali ai întreprinderilor metalurgice, şantierelor navale, fabricilor de ciment, întreprinderilor petrochimice, fabricilor de cartoane din România. Aceştia apelează în mod preferenţial în cadrul unor conexiuni economice protecţioniste, la furnizorii de echipamente ce operează în propriile ţări.

      Menţinerea unui nivel ridicat de comunicare în cadrul activităţii de prospectare a pieţei externe în special a permis atragerea permanentă de noi clienţi şi selectarea acestora, astfel încât beneficiari ce păreau imposibil de înlocuit, ca MITTALL STEEL Galaţi, metalurgia rusă sau exploatările din industria minieră a cuprului, ocupă în prezent poziţii nesemnificative în portofoliul anual de comenzi. Clienţi majori ce acţionează pe piaţa mondială a energeticii, SIEMENS POWER şi DRESSER RAND, îşi manifestă interesul ferm de a tranformă "Fortus" într-o bază de producţie pe termen lung. Firme ce controlează piaţa minereurilor feroase din India adresează cereri consistente de componente utilaje pentru îmbogăţirea minereului de fier. Industria internă a cimentului, proprietate a unor mari operatori străini, şi-a schimbat politica de achiziţii şi comandă acum componentele grele ale morilor de măcinare la "Fortus". Furnituri mari de componente ale excavatoarelor cu roată cu cupe care operează în bazinul minier al Olteniei şi asigură furnizarea lignitului pentru termoenergetică sunt realizate la "Fortus". Şantiere navale cu proprietari români cu evident spirit antreprenorial - SN Constanţa - adresează constant comenzi pentru execuţia componentelor principale ale instalaţiei de guvernare a cârmei pentru navele pe care le construiesc.

"Fortus" Iaşi a rămas unul dintre puţinii furnizori români şi regionali, alături de societăţile de pe fosta platformă IMGB, care mai poate oferi economiei româneşti componente forjate şi turnate din oţel în gama dimensională medie-mare. Datorită globalizării economiei mondiale, pe piaţa externă "Fortus" participă cu succes la realizarea unor obiective economice majore din industria siderurgică, metalurgică, a cimentului, navală, energetică din Germania, Rusia, India şi Turcia.

"Fortus" se numără printre primele 6 companii de acest gen din Europa

SC "Fortus" SA Iaşi a rămas singura platformă industrială cu flux tehnologic integrat şi conducere unitară din România, care, prin flexibilitatea proceselor tehnologice de producţie, acţionează pe piaţa producătorilor de utilaje tehnologice grele, destinate cvasitotalităţii ramurilor unei indus­trii naţionale: minieră şi energetică, metalurgică, industriile cimentului şi alimentară, construcţii navale şi altele. Având o dotare de nivel mediu ridicat, deservită de un personal calificat şi stabil, societatea întreţine relaţii comerciale cu peste 300 de întreprinderi mari şi IMM-uri. Principalii beneficiari ai produselor "Fortus" destinate exportului sunt companii din spaţiul Uniunii Europene: Siemens Power AG - Germania, Haltapa - Germania, IHC - Olanda, Kossler - Austria, Rein­hold Gould - Germania, Wicov MGI şi PSP ENGINEERING - Cehia, Celsa - Polonia, pentru care se execută componente pentru centrale eoliene, piese de schimb pentru instalaţii de dragare şi subansambluri pentru industria metalurgică. Pentru piaţa din Asia şi Extremul Orient, societatea execută în principal piese de schimb şi subansambluri pentru industria cimentului, construcţii de maşini, metalurgie, principalii beneficiari fiind Siria, Pakistan şi Japonia. În zona Balcanilor, se livrează produse pentru societăţi din Turcia: WHT şi NICE - PM, care-şi desfăşoară activitatea în industria construcţiilor de maşini şi metalurgie. În ţară, combinatul de la Iaşi furnizează subansambluri şi piese de schimb pentru metalurgie, ciment, indus­trie navală, minieră, construcţii de maşini. Principalii beneficiari sunt: CS Reşiţa, UCM Reşiţa, Mechel Târgovişte, Lafarge Ciment Medgidia, Carpatcement Bucureşti, Lafarge Ciment Hoghiz, Şantierul Naval Constanţa, Rominex Timişoara, Arhipro Bucureşti, Faur Bucureşti, Titan Maşini Grele Bucureşti, REM Bacău, AKER Tulcea. Societatea ieşeană este una de tip complex, executând anual produse pentru 10-12 industrii diferite, într-un ritm de înnoire continuu. "În România, Fortus este singura societate care poate executa piese turnate şi forjate din oţel şi fontă, de gabarit mare, şi ne numărăm printre primele 6 societăţi din Europa, de la Atlantic până la Urali la aceste capacităţi de turnare", susţine şeful Serviciului Marketing al "Fortus", ing. Segiu Amarandi. "Se poate afirma fără teamă de a greşi că avem la dispoziţie o piaţă de desfacere imensă, pentru care ar putea să funcţioneze la capacitate maximă trei combinate de dimensiunile Fortus. În acest moment, din cauza dificultăţilor financiare cu care ne confruntăm, suntem puşi în situaţia de a onora doar circa 5% din cererile de ofertă pe care le primim".

În ce priveşte programele strategice impuse de perspectiva crizei energetice, sunt deja cinci ani de când "Fortus" este implicată în programe de execuţie a componentelor pentru turbinele eoliene. În condiţiile în care strategia energetică naţională se va baza pe utilizarea cărbunelui, hidroenergeticii şi energiei nucleare, societatea ieşeană are experienţă şi produce deja utilaje pentru toate aceste industrii energetice. De asemenea, pieţe care până nu demult manifestau un puternic caracter concurenţial, adresează în prezent cereri numeroase. Clienţi din Cehia şi Austria solicită componente necesare hidroenergeticii, termoenergeticii, energeticii regenerative şi industriei cimentului.

Până în anul 2002, activitatea comercială a societăţii depindea de relaţiile comerciale cu trei clienţi: Sidex Galaţi, IHC Olanda şi CS Reşiţa, care însumau circa 80% din cifra de afaceri anuală. Începând cu anul 2006, cu excepţia Siemens Power, care a contractat şi monopolizat practic capacitatea de forjare a întreprinderii până în anul 2009, reprezentând circa 28% din cifra de afaceri anuală, ceilalţi clienţi nu depăşesc fiecare o pondere de 10-15 procente în total fabricaţie.

Siderurgia şi metalurgia reprezintă, cu o medie de 37% din cifra de afaceri, principalul segment de piaţă beneficiar al produselor fabricate la "Fortus". Construcţiile navale, cu o medie de 14% în cifra de afaceri în ultimii trei ani, demonstrează menţinerea unei cereri ridicate pe acest segment economic al transporturilor maritime. Indus­tria cimentului se situează la nivelul mediu de 16% din cifra de afaceri, în ciuda unei concurenţe acerbe pe piaţa fabricaţiei de utilaje specifice. Premieră în istoria combinatului, energetica, cu 20% din cifra de afaceri, a devenit, în anul 2005, al patrulea sortiment major al "Fortus", dispersia sortimentală rezultată oferind o lărgire a marjei de acţiune, în ceea ce priveşte mixul de marketing.

La acestă dată, "Fortus" are în portofoliu contracte în valoare de 107.227.710 lei, din care 89.362.570 lei pentru export şi 17.865.140 lei pentru intern. La finele primelor opt luni ale acestui an, combinatul ieşean a realizat o cifră de afaceri de 41.704.430 lei, adică aproape cât în tot anul trecut, când cifra de afaceri s-a ridicat la 42.737.448 lei, iar producţia marfă a atins, la 31 august a.c. valoarea de 35.960.406 lei, depăşind valoarea de 35.137.930 lei înregistrată la acest indicator la finele anului trecut. Pentru acest an, se estimează o valoare a cifrei de afaceri de 67.704.430 lei, respectiv de 61.960.406 lei pentru producţia marfă, ceea ce, faţă de anul 2006, reprezintă o creştere de 58,42%, respectiv 76,33%.