Interesul public şi arta şoferiei

Mă întreb, retoric, desigur, dacă inconştienţa cu care Palatele şi Instituţiile Puterii s-au aruncat în luptă, pentru măriri de salarii, pe fondul atacurilor susţinute la stabilitatea monetară a României, nu cad cumva sub incidenţa titlului "Abuz în serviciu contra intereselor generale", din Codul Penal? Cînd nu se bat pentru a demola şi ultimul pilon de susţinere al fragilelor echilibrelor macro-economice, de care depinde stabilitatea monetară, politicienii noştri sunt preocupaţi de viitor. Al lor, desigur!

Maşinăria politicii româneşti refuză să mai cupleze cu realitatea. Nimic din ceea ce fac instituţiile şi personajele politicii noastre nu mai are vreo legătură, substanţială, cu situaţia în care ne aflăm.

La noi, economia este o aventură cu risc ridicat de accident sau de pierderi. Ne-o spun răspicat ratingurile în scădere acordate României de agenţiile internaţionale. De ce tocmai acum? Unele analize au sugerat că evaluările nu sunt adecvate, iar altele au mers chiar mai departe pe linia "teoriei complotului": ar exista o conivenţă a evaluatorilor cu interesele capitalurilor speculative, puse să stoarcă maxim de profit din slăbiciunile structurale ale monedei româneşti, create pe fondul crizei financiare mondiale şi al dificultăţilor generate de marile deficite structurale ale economiei noastre. Tot ce se poate! Li s-a întîmplat şi altora, de-a lungul timpului, chiar mai mari şi mai tari decît România. Nimic nou sub soare! Astăzi, cu atît mai mult sunt de aşteptat dificultăţi şi lovituri sub centură, cu cît piaţa internaţională a capitalului este supusă unor presiuni uriaşe şi unor distorsiuni fără precedent. Nimeni nu se dă înapoi de la orice manevră care poate aduce un cîştig real, măsurabil, care să mai umple golurile lăsate de "cîştigurile virtuale" sau "preconizate", volatilizate între timp din visteriile unora dintre cele mai mari bănci şi instituţii financiare. Lumea finanţelor internaţionale mai păs­trează, astăzi, prea puţin din aerul rafinat şi elegant al unui mare bal vienez; a devenit un uriaş ring de luptă K1. Bellum omnium contra omnes este o realitate globală, căreia România nu i se poate sustrage, oricît s-ar plînge de dezavantajele şi nedreptăţile pe care i le creează o astfel de lume. Şi nici nu are cum să se mai retragă la umbra răcoritoare a eternei contemplaţii mioritice. Un asemenea "privilegiu" nu mai există!

O atitudine de minim respect pentru interesul public, cel în numele căruia responsabilii guvernării şi-au primit mandatul, ar impune analize urgente şi planuri de acţiune care să mai înlăture din riscuri şi să ţină costurile, inevitabile, în limite suportabile pentru firava noastră economie. Ţi-ai găsit!

Maşinăria politicii din România s-a pus pe treabă pentru a face slăbiciunile noastre încă şi mai mari. Mă întreb, retoric, desigur, dacă inconştienţa cu care Palatele şi Instituţiile Puterii s-au aruncat în luptă, pentru măriri de salarii, pe fondul atacurilor susţinute la stabilitatea monetară a României, nu cad cumva sub incidenţa titlului "Abuz în serviciu contra intereselor generale", din Codul Penal?

Cînd nu se bat pentru a demola şi ultimul pilon de susţinere al fragilelor echilibrelor macro-economice, de care depinde stabilitatea monetară, politicienii noştri sunt preocupaţi de viitor. Al lor, desigur! Cine va fi prim-ministru? Cine va decide, cine va fi prim-ministru? Ba, mai nou, s-a deschis un front nou: comploturi şi contra-comploturi, care n-au avut loc încă! Un fel de contracte "futures", cu zgură şi noroi de sondă politică.

Cît despre candidaţii pentru viitoarele fotolii parlamentare, tehnologia uninominalului i-a obligat să zboare la firul ierbii. Pe cine interesează în cartierul mărginaş al urbei X şi în vreo două sate alăturate, cum mai stă economia românească? Poţi să ai tu un plan genial de salvare a finanţelor publice, că tot n-o să te voteze nimeni! Acolo, micul şi sarmaua, fie şi de post, kilul de ulei, colacul şi suta de "euroi" fac votul! Cel puţin, asta cred cu toată tăria "specialiştii" şi "consilierii" de campanie, de care orice candidat ascultă mai ceva decît de cele Zece porunci.

Să facem, deci, o mică recapitulare: Parlamentul nu mai face nimic, pentru că aleşii vor să fie din nou aleşi, deci sunt în campanie. Preşedintele este ocupat să dejoace comploturile viitoare şi să se asigure că nu-l va împiedica nimeni, după alegeri, să desemneze, singur, cîştigătorul concursului de "Miss" Prim-ministru, în timp ce Primul Ministru se bate cu morile de vînt ale legilor pe care i le-a semănat în cale "Parlamentul cel Vrăjmaş", fiind preocupat să mai dea o ordonanţă de urgenţă care blochează legea, urmată imediat de o ordonanţă de urgenţă care blochează ordonanţa care bloca legea!!!!

Pînă acum, ne obişnuisem cu un decalaj mai mare sau mai mic între "agenda cetăţeanului" şi "agenda politicienilor". Politica noastră a făcut un uriaş pas spre abis, ridicînd un zid de netrecut între interesul public şi administratorii spaţiului public. Vinovaţi pentru această ruptură definitivă, între cei care inves­tesc şi cei investiţi cu autoritatea de guvernare, nu sunt însă doar politicienii care au ales să meargă, cu totul, alături cu drumul. Vinovaţi sunt mai ales cei care, după ce s-au dat pe mîna şoferului, nu vor să bage de seamă că şi-a luat carnetul pe şpagă şi habar n-are să ţină "covrigul" în mînă. În consecinţă, ori o să-i proptească pe toţi într-un stîlp, ori, mai rău, o să-i arunce într-o rîpă.