Intervenţia BNR pe piaţa interbancară forţează creşterea costurilor de finanţare ale guvernului

Printr-o operaţiune pe care nu a mai făcut-o din 2011, atragerea unor depozite de pe piaţa interbancară, BNR a "stimulat" creşterea semnificativă a costurilor de finanţare.

Cele 18,66 miliarde de lei atrase de la bănci, cu maturitatea la o săptămână şi dobânda anuală de 2,25%, au avut un efect deosebit de negativ pe piaţa primară a obligaţiunilor guvernamentale.

Cele mai recente emisiuni, una de certificate de trezorerie cu maturitatea la 12 luni şi una de obligaţiuni benchmark cu maturitatea la 10 ani, au eşuat.

Guvernul a dorit să împrumute 600 de milioane de lei pe termen scurt, în condiţiile în care randamentul mediu al celor două emisiuni anterioare cu maturitate similară (12 luni) a fost de 2,4% şi 230 de milioane de lei la 10 ani, pe fondul unui cupon de 4,6%.

Conform prospectului de emisiune pentru aprilie 2018, până la sfârşitul lunii au mai rămas trei licitaţii pe piaţa primară, prin care guvernul doreşte să mai împrumute 1,725 miliarde de lei.

Din suma totală programată pentru luna aprilie 2018, de 3,4 miliarde de lei plus 420 de milioane în cadrul unor sesiuni suplimentare de oferte necompetitive, guvernul a atras doar 990 de milioane.

Numărul licitaţiilor eşuate din acest an a ajuns la 8, de la 3 în perioada similară a anului trecut, în condiţiile în care s-au înregistrat 16 licitaţii eşuate în întreg anul 2017.

Dobânda ROBOR la 3 luni a crescut cu 6 puncte de bază în urma operaţiunii de piaţă a BNR, până la 2,13% şi a rămas la acelaşi nivel şi în ziua următoare.

Pe piaţa secundară a titlurilor de stat, randamentul cerut pentru obligaţiunile de 10 ani a crescut cu 9 puncte de bază după atragerea depozitelor la BNR, până la 4,6%, urmată de o scădere până la 4,52%.

Pentru certificatele de trezorerie de 12 luni, randamentul cerut a înregistrat un salt semnificativ, de 24 de puncte de bază, până la 2,59%, iar scăderea din ziua următoare s-a oprit la 2,56%.

Prin restrângerea lichidităţii de pe piaţa interbancară, BNR încearcă să compenseze efectele menţinerii neschimbate a dobânzii de politică monetară, pe fondul creşterii ratei inflaţiei până la maximul ultimilor cinci ani.

Amânarea nejustificată a utilizării principalului instrument al politicii monetare pune acum Banca Naţională într-o situaţie imposibilă, în condiţiile în care propriul statut precizează că "BNR sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului său fundamental privind asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor".

Ce va face în continuare instituţia monetară a statului român? Va lupta împotriva inflaţiei sau va ajuta politica economică a guvernului, care, în forma sa actuală, nu poate conduce la îndeplinirea promisiunilor electorale fără acoperire dacă dobânzile nu rămân aproape de zero pe termen nedefinit?