INVESTITORII NU ASCULTĂ, DIN NOU, AVERTISMENTELE BĂNCII REGLEMENTELOR INTERNAŢIONALE  Entuziasmul pieţelor financiare este rupt de starea economiei reale

În perioada premergătoare crizei globale, BIS (n.a. Bank for International Settlements) a fost una dintre puţinele instituţii financiare internaţionale care au avertizat asupra riscurilor acumulate pe pieţe, ca urmare a politicilor monetare relaxate ale băncilor centrale.

Atunci nu a fost ascultată, iar acum pare să se întâmple acelaşi lucru. În conferinţa de presă care a precedat lansarea ultimului raport trimestrial al BIS, Claudio Borio, economistul şef al instituţiei, a declarat că "după o scurtă pauză, căutarea unui randament mai ridicat a continuat fără să existe semnale că se va opri".

Pauza a fost reprezentată, bineînţeles, de incertitudinea din vară, generată de declaraţiile lui Ben Bernanke privind o posibilă temperare a programului de relaxare cantitativă.

Nu a trecut mult până când investitorii să realizeze că Federal Reserve sau alte bănci centrale nu pot decât să "glumească" în jurul subiectului fierbinte al tiparniţelor. De ce? Pentru că nu mai au de ales. Ieşirea "ordonată" din programele de relaxare cantitativă este condiţionată de apariţia unui miracol economic.

Până atunci, investitorii, mai ales cei instituţionali, sunt sufocaţi de dobânzile reduse de pe piaţă şi caută frenetic noi "oportunităţi", fără a mai ţine seama de riscuri.

Una dintre acestea este piaţa obligaţiunilor emise de companii, în special pe segmentul categoriilor de rating speculativ.

Conform datelor de la BIS, spread -ul dintre randamentul obligaţiunilor emise de companii şi cel al obligaţiunilor guvernamentale cu maturităţi comparabile a atins noi minime ale ultimilor cinci ani pentru pieţele din Statele Unite, Marea Britanie şi zona euro (vezi grafic).

La sfârşitul lunii noiembrie 2013, acestea au fost cu 200 - 300 bps sub nivelul înregistrat la vârful din 2012 (n.a. un punct de bază este egal cu 1/100 dintr-un punct procentual).

"Ceea ce se întâmplă acum pe piaţa creditelor acordate companiilor este neobişnuit. Este ca şi cum relaţia obişnuită cu starea economiei a luat o vacanţă", a mai declarat Claudio Borio, în condiţiile în care "chiar şi cele mai riscante companii nefinanciare din SUA plătesc doar 7% pentru obligaţiunile emise".

Exuberanţa nu mai este aşa de mare când vine vorba de pieţele emergente. "Spread-urile rămân ridicate, iar investitorii continuă să-şi reducă expunerile", se arată în raportul BIS.

Cu o situaţie similară se confruntă şi băncile din economiile dezvoltate, care "au beneficiat mult mai puţin de apetitul investitorilor pentru randamente ridicate decât companiile nefinanciare". Atitudinea investitorilor este de înţeles, pe fondul reticenţei băncilor de a relua creditarea şi a scăderii semnificative a profiturilor, ca urmare a comprimării semnificative a marjelor.

Un factor deosebit de important al costurilor de finanţare relativ ridicate ale băncilor este şi "incertitudinea privind condiţiile financiare ale acestora, inclusiv expunerea faţă de riscul suveran", în condiţiile în care "gradul de risc al sectorului bancar a crescut ca urmare a reducerii susţinerii din partea statului".

Economistul şef de la BIS a mai declarat că "băncile pot să prospere pe termen lung doar dacă au un avantaj în ceea ce priveşte costul de finanţare, iar avantajul nu trebuie să se bazeze pe susţinerea implicită a sectorului public".

Mai există acest avantaj sau sunt perspective de recâştigare a lui? Desigur că nu. Într-o analiză a raportului BIS din cotidianul The Telegraph se arată că "din nefericire, mediul economic caracterizat de banii ieftini şi-a extins durata dincolo de orice prognoză şi se pare că nu suntem capabili să ne desprindem de sistemele de menţinere artificială a vieţii".

Şocul provocat de "ameninţarea" revenirii la o oarecare normalitate a condiţiilor monetare a determinat autorităţile să renunţe imediat la această idee. Consecinţa? "Creditorii şi-au aruncat prudenţa în aer, iar investiţiile se fac fără discriminare", după cum mai scrie Jeremy Warner în The Telegraph.

Din păcate, lecţiile anilor de criză par să fie deja uitate la nivelul sistemului bancar. În absenţa recapitalizărilor masive şi a susţinerii implicite din partea contribuabililor, "agenţiile de rating apreciază că băncile sunt mai vulnerabile decât în perioada crizei".

Ca metodă de stimulare a optimismului, este bine că raportul BIS scrie la timpul trecut despre perioada crizei. Dar aceasta nu rezolvă problemele, ba chiar induce un fals sentiment de siguranţă. Siguranţa că principalele bănci centrale vor continua să tipărească pentru acoperirea problemelor de la nivelul portofoliilor de credite din sistemul bancar.

Poate că "vacanţa" investitorilor faţă de problemele din economia reală va mai dura ceva timp. Dar succesiunea anotimpurilor nu poate fi oprită de băncile centrale.