IONEL BLĂNCULESCU: "Din acest an începe declinul economic"

Reporter: Cum s-a încheiat anul 2018, din punct de vedere macro-economic, atât la noi, dar şi pe plan global?

Ionel Blănculescu: În mod cert, anul trecut, ne-am situat, atât în Româ­nia, cât şi pe plan internaţional, la nivel de apogeu sau boom economic, superlativul fazelor economice, componente ale ciclului economic, potrivit previziunilor foarte precise pe care le-am efectuat începând chiar cu anul 2009. O dată cu anul în curs, va începe declinul economic, denumit faza de scădere şi contracţie economică, urmând ca în perspectiva anului 2020 să intrăm din nou în faza a patra a ciclului economic, şi anume recesiunea sau criza economică.

Indiferent care au fost măsurile luate de guvernanţi, fie că vorbim despre cei locali, cât şi despre cei europeni şi americani, economia a mers puternic înainte, fiind împinsă de vigoarea fazei de ciclu economic în care s-a aflat. Nu acelaşi lucru se va întâmpla începând cu semestrul al doilea al aces­tui nou an.

Reporter: Unde se află economia noastră, pe harta europeană?

Ionel Blănculescu: Ca urmare a faptului că economia autohtonă este deţinută în proporţie majoritară de actori europeni, ea se comportă după standardele şi normele europene, aflându-se puţin sub media de performanţă a economiei UE, însă cu mare potenţial pentru viitorul apropiat - pers­pectiva următorilor maxim cinci ani.

Reporter: Concret, ce ne aşteaptă în 2019, din punct de vedere macro-economic?

Ionel Blănculescu: Anul acesta va fi anul luptei contrariilor, la nivel macro-economic, ca urmare a măsurilor fiscale adoptate la final de an şi a Legii Offshore şi nu în ultimul rând ca urmare a ofensivei statului român declanşată împotriva transnaţionalelor, în vederea impozitării în totalitate a profitului la locul producerii acestuia. Să nu uităm că şi Uniunea Europeană a declanşat o ofensivă împotriva acestor giganţi economici, prin adoptarea Directivei (UE) 2016/1164 a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale care au incidenţă directă asupra funcţionării pieţei interne, preluată şi de România, în legislaţia proprie. Putem spune că, la noi, ultimele măsuri fiscale adoptate la final de an, împreună cu această directivă europeană, reprezintă două arme extrem de puternice şi eficiente de luptă împotriva practicilor de evitare de către marile companii a plăţii obligaţiilor la locul producerii profitului. Lupta se anunţă extrem de grea şi palpitantă pentru cele două părţi. La aceasta se vor alătura şi operatorii petrolieri şi gazeiferi din Marea Neagră, nemulţumiţi de Legea offshore adoptată în anul 2018, care a condus la suspendarea investiţiilor efectuate până în prezent, ce atinseseră borna de 2,7 miliarde dolari - o altă luptă extrem de dură.

Reporter: Cum caracterizaţi mediul investiţional din ţară noastră?

Ionel Blănculescu: Pozitiv, însă în derută, după măsurile adoptate de statul român în ultima perioadă, probabil în curs de revenire şi reîncepere a luptei pentru echilibrarea situaţiei. Cred că ne aflăm în perioada de acalmie de dinaintea furtunii. Atât Legea offshore, cât şi ultimile măsuri fiscale fundamentale adoptate la sfârşit de an i-au cam luat prin surprindere pe investitori şi abia de acum vor începe să se trezeas­că. Este similar cu ceea ce s-a întâmplat cu ultimul tsunami din Indonezia, care - fiind generat de eruperea unui vulcan şi lava acestuia alunecată în ocean, şi nu clasic, de către un cutremur de pământ, aşa cum oamenii erau obişnuiţi - ca nou tip de tsunami, a lovit fără apărare şi protecţie plaje celebre din zonă, producând mari pagube umane şi materiale. La fel şi marile transnaţionale - au fost cutremurate de respectivele măsuri, acum încercând să-şi dea seama şi să evelueze pierderile, însă în special reacţiile la acestea.

Evoluţia mediului investiţional a fost extrem de încurajatoare anul trecut, chiar peste aşteptări. Însă pentru 2019 mă aştept la un reflux investiţional şi o mare reţinere în efectuarea de noi investiţii. Cât de puternic va fi acest trend, depinde de cât succes vor avea sau nu contramăsurile mediului economic, transnaţionalelor, marilor companii împotriva actelor şi faptelor adoptate împotriva lor, prin cele două categorii de măsuri prezentate mai sus.

Reporter: Oamenii de afaceri criticau oricum fiscalitatea din ţara noas­tră. Ce se va întâmpla de acum înainte?

Ionel Blănculescu: Până la sfârşitul anului 2018, nivelul de fiscalitate, cu excepţia impozitării muncii, era satisfăcător. Începând cu acest an, putem discuta de reaşezări în acest domeniu, iar după primul semestru vom putea spune mai precis şi despre impactul acestora. Suntem în faza de evaluări ale impactului măsurilor pe care le-am prezentat mai sus, a modului cum respectivele măsuri se vor aplica şi vor produce efecte. Dacă ne aducem aminte, desigur la o scară mai mică, de măsurile de supraimpozitare a accizei la carburanţi şi a taxei pe stâlp, din urmă cu mai mulţi ani, numai după aplicarea acestora ne-am dat seama de adevăratul impact, nimicitor asupra unor mari companii, ceea ce a condus la corecţii în consecinţă. Şi acum gândim că aceste măsuri vor avea un impact extrem de mare, ceea ce va conduce la o tendinţă de echilibrare, prin negocieri şi eventuale corecţii între cele două părţi - mediul economic şi de afaceri şi Statul Român.

Reporter: Care sunt domeniile viitorului?

Ionel Blănculescu: În mod cert IT&C, Inteligenţa Artificială, Cyber Security, Bio, Medicina super tehnologizată, Spaţiul Cosmic.

Reporter: Ce soluţii aţi vedea pentru remedierea problemelor din piaţa forţei de muncă?

Ionel Blănculescu: Timpul este singurul care va rezolva eficient această problemă. În momentul în care economia românească va deveni competitivă şi perfomantă, forţa de muncă specializată plecată în alte ţări va reveni, acoperind cerinţele. Cineva spunea că trebuie să-i dăm timp, timpului. Aşa că trebuie să avem răbdare şi să performăm mai departe în mediul economic românesc.

Reporter: Care ar fi primele trei măsuri economice care consideraţi că ar trebui adoptate în 2019 pe plan global, dar şi la noi?

Ionel Blănculescu: Începerea dis­cuţiilor şi negocierilor constructive, între giganţii economici mondiali, existenţi şi în România prin filiale - aşa cunoscutele transnaţionale - şi Statul Român sau global, astfel încât se se ajungă la un nivel de echilibru, dorit de către ambele părţi, privind fiscalitatea, condiţiile existente pentru mediul de afaceri, investiţiile offshore din Zona Mării Negre, din domeniul Gazelor naturale etc. Nu putem să ne închipuim că aceste două părţi se află astăzi în Război. Transnaţionalele, cu capitalizari, adică valori ale acestora pe piaţa mondială, ce ating niveluri de până la 1000 miliarde dolari, sau băncile, cu active de până la 2500 miliarde euro, România în integralitatea ei, atingând valori ale PIB de circa 200 miliarde euro. Dacă cineva îşi închipuie că astfel de războaie au un singur câştigător, atunci se înşeală. Toate manualele din domeniu recomandă începerea de discuţii şi negocieri între părţi, în vederea atingerii unui nivel de compromis reciproc acceptat. Nu degeaba marii lideri ai lumii cheamă la discuţii şi negocieri conducătorii acestor giganţi economici, care nu pot fi trataţi decât asftel, cu respect şi maximă des­chidere şi transparenţă, deoarece ei creează valoarea adăugată în orice stat şi creează veniturile bugetelor de stat.

De asemenea, pătura mijlocie a populaţiei, activă aproape în integralitate în cadrul mediului economic, ar trebui tratată cu mai mult respect, astfel încât să se evite escaladări similare mişcării de protest "Vestele Galbene" din Franţa, exportată în prezent în mai multe ţări europene. În acest sens, se cer măsuri care să normalizeze viaţa acestora, acum existând o mare polarizare între pătura bogată şi super bogată şi membrii păturii medii, majoritare. Aflându-mă la Paris, în urmă cu o lună, am întrebat un şofer de Uber de ce sunt francezii nemulţumiţi şi fac aceste proteste, care efectiv le-au înjumătăţit câştigurile din turism. Acesta mi-a răspuns că Macron este vinovatul. Întrebând în continuare de ce preşedintele Franţei este vinovat, res­pectivul mi-a răspuns: "Pentru că este preşedintele super bogaţilor!" O explicaţie foarte clară şi concisă.

În acelaşi timp, trebuie să începem să ne pregătim pentru întâmpinarea noii crize economice, pe care o anticipez, şi cred că până în momentul de faţă nu am greşit în previziuni, cel puţin începând cu anul 2009. Putem folosi învăţămintele de la criza 2009-2012, de genul existenţei lichidităţilor necesare la nivel de companie, evitarea noilor investiţii începând cu anul 2020 sau cel puţin gestionarea procesului investiţional cu mare atenţie, evitarea supra îndatorării şi, nu în ultimul rând, pregătirea în vederea identificării şi valorizării oportunităţilor generate de criză, ştiindu-se că orice criză economică, în afara dificultăţilor, vine şi cu o serie de oportunităţi.

Reporter: Mulţumesc!