IONEL NIŢU: "PUNCT ŞI DE LA CAPĂT. CU CE AR TREBUI ÎNCEPUT" Pentru înfiinţarea unui Institut de Studii Strategice

Este deja un truism că ţara noastră are nevoie de strategii care să fie dincolo de politică, dincolo de oameni care deţin, temporar, diverse funcţii, este de părere analistul Ionel Niţu.

Domnia sa susţine că avem nevoie de planificare şi analiză strategică, iar înfiinţarea unui Institut de Studii Strategice (ISS) ar putea fi o soluţie.

Crearea unui astfel de institut trebuie să vizeze, conform lui Ionel Niţu, cele trei lucruri elementare la care se reduce nevoia oricărui stat şi cetăţean într-o societate democratică: libertatea, securitatea şi prosperitatea.

În opinia analistului, evoluţiile din ultimii 25 de ani - care ne-au demonstrat necesitatea explorării viitorului şi proiectării paşilor necesari atingerii viitorului dezirabil - reclamă prezenţa în peisajul autohton a unui astfel de centru.

Ionel Niţu susţine: "Desigur, mulţi vor spune: «încă o instituţie»? Da, însă una fundamental nouă, care să ne asigure că ştim încotro ne îndreptăm. La ora actuală, fie nu avem strategii, fie, când le avem, nu sunt puse în practică, devenind simple documente de sertar.

Ţara noastră nu duce lipsă neapărat de strategii, cât de voinţa de a le aplica şi, adesea, suferă la capitolul integrare şi abordare multidisciplinară a diverselor domenii vizate de acele strategii.

Faptul că suntem la coada Europei, că avem un decalaj de dezvoltare, că ducem lipsă de viziune şi direcţii de acţiune, că avem o criză a elitelor, că schimbăm foarte des ceea ce proiectăm sunt printre argumentele care impun înfiinţarea unui ISS. Multe din inadecvările economice, sociale, de politică externă vin din lipsa de profesionalism a clasei politice. De vreme ce politicienii devin ulterior decidenţi în stat, funcţionari publici sau manageri în diverse companii de stat sau instituţii, eventualele strategii promovate de aceştia ajung să poarte amprenta personală/de grup/politică şi, implicit, să fie anulate sau revizuite la fiecare schimbare politică".

Un astfel de institut ar urma, conform spuselor lui Ionel Niţu, să valideze şi să definească obiective pe termen lung, racordate temeinic în ceea ce generic denumim interesul naţional, care să treacă proba timpului şi a schimbărilor politice.

Analistul remarcă: "ISS ar fi garanţia că astfel de strategii sunt urmărite şi implementate de-a lungul timpului, că sunt racordate evoluţiilor în plan global, european şi regional. Instituţia trebuie să fie depolitizată şi să înglobeze analişti, cercetători, economişti, diplomaţi, specialişti în diverse domenii şi să fie construită pe principii şi mecanisme organizaţionale (proceduri, metodologii ştiinţifice, cercetare aplicativă etc.). Ideea este să aducem mai multe branşe profesionale la un loc şi să putem realiza task force-uri inter-instituţionale care să fie focalizate pe identificarea de soluţii".

Un alt argument invocat de analistul Ionel Niţu este că un Institut de Studii Strategice ar putea asista decizia strategică, fiind cuplat la decizia statală, pentru că altfel ar risca să devină irelevant: "Anul trecut mă gândeam la necesitatea unui think-tank, denumit CAIET - Centrul de Analiză a Informaţiilor şi Evaluare a Tendinţelor. Majoritatea celor cu care am discutat mi-a spus că operaţionalizarea unei astfel de idei fie presupune mult prea multă muncă (ce ar avea şi dificultatea unor rezultate greu de cuantificat), fie nu va prezenta interes pentru politicieni şi/sau structurile guvernamentale.

Într-o perioadă a confruntării politice sub standardele decenţei, o astfel de iniţiativă risca să pară multora chiar naivă sau ridicolă. Într-un an electoral, putea să pară chiar periculoasă, pentru că oricine se poate gândi că are, de fapt, alt scop.

Însă cred că a venit momentul în care să o luăm de la capăt şi să începem cu începutul.

De-a lungul timpului au existat astfel de centre (unele încă funcţionează), fie că sunt de analiză comparată, analiză geopolitică, strategii avansate sau studii aplicate, studii internaţionale sau de securitate. Nu cunosc însă dacă aceste iniţiative au produs ceva relevant pentru politicile publice, strategiile naţionale ori sectoriale şi, în fond, pentru cetăţean."

Zona de analiză şi studii prospective se află mai degrabă în parohia autorităţilor din domeniul securităţii naţionale, în actualul labirint instituţional destul de complicat, crede Ionel Niţu, precizând: "Cel mai mare păcat derivă, însă, din specificul acestora: se uită doar la securitate, nu şi la celelalte două nevoi - libertate şi, aproape deloc, la prosperitate. Cred că România stă bine la capitolul securitate, însă în mod cert mai are multe de făcut pentru a asigura prosperitatea cetăţenilor săi".

Cele mai puternice centre de analiză se află la SRI, SIE, DGIA, DIPI, OII/CNI.

Ionel Niţu spune: "Eu însumi am condus pentru trei ani de zile cea mai mare structură de analiză din Romania, însă, mă întreb, care este acea structură de analiză a Guvernului? Dar a CSAT-ului? Dar a României? Cine face analize multidisciplinare, cine ar trebui să coreleze diversele strategii sectoriale elaborate la nivel guvernamental? Cine ar trebui să le deconflictualizeze (dacă e cazul) cu cele de la nivelul altor instituţii, care nu sunt în subordinea/coordonarea Guvernului? Cine poate fi atât de neutru şi imparţial, într-o structură eminamente politică, astfel încât să atragă atenţia cu privire la posibilele derapaje şi erori, să propună soluţii alternative, să se asigure că suntem racordaţi la realităţile internaţionale, la marile curente de gândire, la trendurile europene şi euroatlantice? Cine trebuie să gândească totul din perspectiva unui criteriu fundamental, dar adesea uitat într-o Românie superficială şi axată pe abordări pompieristice: cetăţeanul? Care este acel centru de analiză suficient de independent şi relevant care să se preocupe şi de nevoile cetăţeanului? Să atragă atenţia guvernului, altor instituţii, opiniei publice, când lucrurile merg pe un drum greşit?"

Ce ne-a oprit până acum să avem un astfel de institut, similar Rand Corporation, Oxford Analytica, Stratfor sau Chatam House?

Multe din institutele existente în România sunt mai degrabă academice, este de părere Ionel Niţu, care ne-a precizat că un instrument care a fost proiectat cumva în acest scop este Comitetul Consultativ al Comunităţii Naţionale de Informaţii, însă - dincolo de faptul că a fost activat foarte rar - a fost şi parţial ineficient.

Analistul apreciază: "Abordarea multidisciplinară ar trebui să fie regula şi nu excepţia de la regulă. Instituţiile îşi creează în timp propriile «lentile» - cu care privesc realitatea/viitorul -, datorate culturii instituţionale, cutumelor etc. Ieşirea din limitările inerente abordărilor instituţionale se poate realiza prin abordarea aceleeaşi probleme în medii total diferite, de exemplu Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) şi ISS".

Analistul propune ca prim proiect al ISS un document programatic pe termen lung - "România 2020" sau "România 2030", ce ar include viziunea de schimbare a ţării, prin prospectarea viitorului şi alegerea acelui viitor dezirabil, care să fie urmat de strategii sectoriale, politici publice şi măsuri/decizii tactice ce ar trebui adoptate pentru atingerea sa: "Odată creat documentul în cadrul ISS, acesta va fi supus unei dezbateri publice naţionale de la nivel micro, la nivel macro, din mediul academic până în zona de intelligence, de la mediul executiv la cel politic etc. Scopul dezbaterii constă nu doar în obţinerea unui proiect de consens naţional - pentru că e greu de crezut că poate fi asumat de toţi actorii implicaţi -, cât educarea în sensul gândirii prospective şi al planificării strategice.

Ulterior, se pot desprinde liniile directoare ale viitoarelor decizii economice, politice, sociale, legislative etc., iar ISS va avea nu doar rolul de iniţiator şi coordonator, ci cel de arbitru, care veghează la aplicarea proiectului naţional. ISS ar putea semnala orice inadvertenţă, eroare, acţiune sau inacţiune care poate periclita bunul mers al proiectului".

Analistul mai recomandă crearea premiselor ca ţara noastră să devină un stat inteligent, care să pună la dispoziţia cetăţenilor, ONG-urilor, partidelor etc. informaţie acţionabilă, care să ajute la satisfacerea celor trei nevoi fundamentale: securitate, libertate şi prosperitate.