IULIA SÎRBU, ANTREPRENOR ÎN TURISM: "Buzăul are 30 de ani întârziere faţă de etalonul european de bună practică"

Reporter: Cine este Iulia Sîrbu?

Iulia Sîrbu: Am 42 de ani, sunt născută şi crescută în Bucureşti, dar am rădăcini pe Valea Buzăului. Am petrecut aici verile uneori, copil fiind, în casa străbunicilor mei. Aici a fost "la ţară", şi aici m-am întors, într-un an săbatic (adica mi-am luat concediu un an de zile), în 2017, pentru câteva săptămâni, care s-au transformat în 5 ani şi, se pare, un nou capitol în viaţa mea.

Am lăsat în spate 18 ani de antreprenoriat în marketing şi turism, două proiecte începute de la zero şi de care sunt foarte mândră (din fiecare am iesit cam la acelasi nivel, la 3 milioane de euro cifră de afaceri), o viaţă foarte aglomerată şi pe vârful valului ca intensitate. Şi mult stres şi anxietate.

Am derulat campanii premiate internaţional în comunicare, am gestionat bugete de sute de mii de euro pentru unele din cele mai prestigioase companii din România, am organizat de la curse de yacht-uri pe Bosfor la conferinţe de 300-500 de persoane la Barcelona, Praga sau Cairo. De la concerte cu 5.000 de oameni în Piata Constituţiei şi vizite de stat la evenimente corporate din toate domeniile: bancar, farmaceutic, FMCG, agro etc. În medie 100 de evenimente şi campanii de promovare în fiecare an. Extenuant!

Am călătorit în peste 40 de ţări pe glob, uneori cu rucsacul în spate în jungle neştiute (în Borneo sau Sumatra, de exemplu), alteori stând la hoteluri de 2000 euro/noapte la New York sau din Singapore, de exemplu.

Sunt binecuvântată cu prietenii preţioase, ale unor femei fabuloase şi ale unor bărbaţi de o rară eleganţă şi demnitate, care mi-au fost mentori şi m-au onorat cu prietenia lor; ţin să menţionez aici două dintre ele: Pamela Roussos Ratiu şi Aurora Liiceanu.

Mă prezint ca pictoriţă, pictura este inima mea şi cea care m-a adus în Munţii Buzăului, pentru început. Încă învăţ, este în cazul meu o formă de expresie directă, în culori, a sufletului meu. Am pictat continuu până la 16 ani, fiind linia continuă a vieţii mele până atunci. Am reluat-o după 20 de ani, cu un elan şi o însufleţire, posibilă doar "împlinind" tot ceea ce am crezut important, până atunci. Aşa că mi-am dat liber sufletului meu. Ce surpriza fantastică a devenit viata!

Reporter: Un an sabatic! Ce v-a determinat să luaţi această decizie şi mai ales să investiţi în Buzău, în turism?

Iulia Sîrbu: Eu nu văd lucrurile ca o pe investiţie. Ci ca pe o chemare. O cale care s-a relevat şi a înflorit de când stau aici. Joseph Campbell vorbeşte în cărţile sale despre "mitul personal", acea cale intim sufletească ce se relevă odată ce ieşim din paradigme şi programări sociale.

Centrul de Artă Aluniş, primul din cele trei proiecte pe care le derulez în Colţi în acest moment, a fost un efort de salvare a unei şcoli vechi de sat, abandonate, ajunsă groapă de gunoi şi aflată gard în gard cu unul dintre cele mai sfinte locuri din România. Asta m-a consternat în prima fază - "cum e posibil?" Centrul de Artă Aluniş a fost deschis în această şcoală în iunie 2020, după o restaurare serioasă (finanţată din fonduri personale), cu o expoziţie de pictură contemporană. Toată lumea a zis că sunt nebună.

Reporter: De unde ideea unei astfel de investiţii în Buzău?

Iulia Sîrbu: Pur şi simplu competenţele şi experienta mea s-au împletit cu nevoia de dezvoltare a acestui loc şi cu potenţialul zonei. Lipsa oricărui proiect coerent, conştient, de turism, de dezvoltare sustenabilă, de promovare a zonei m-au consternat. Sunt peste 30.000 de vizitatori la Ansamblul Rupestru din Aluniş, pe an. Oameni care vin cu maşinile (de un an drumul este reparat) fac poze şi pleacă. Nimeni nu s-a gândit să facă ceva, pentru ca această comunitate (îmbătrânită şi sărăcită) să aibă ceva de câştigat din asta...

În acest moment, Aluniş Art Center, prin proiectele sale are 16 angajaţi (12 fiind din comunitate). Ne finanţăm activitatea direct din magazinul de suveniruri, cafenea, casa de oaspeţi şi drumeţiile pe care le organizăm. Din această vară găzduim un Punct de Informare turistică. În 2021 am găzduit 25 de evenimente cu intrare liberă: concerte de muzică folk, muzică clasică, arhaică românească, cinema în aer libet, teatru etc.

Reporter: Cum aţi descrie modelul de afacere pe care l-ai abordat? În ce constă, mai exact şi care este strategia de dezvoltare?

Iulia Sîrbu: Este un model, poate nou, de economie socială. Motivaţia nu este profitul, ci dorinţa de a face bine. Încerc să îmi reamintesc asta, în zilele mai grele, când mă intreb şi eu ce fac de fapt aici. Cred că cel mai nou proiect implementat, Şcoala de Olărit de la Colţi, este un etalon de bună practică în acest domeniu: am repornit tradiţia olăritului pe Valea Buzaului, oferim cursuri gratuite tuturor copiilor din zonă (şi celor din medii defavorizate din toată ţara), oferim cursuri de terapie prin artă. Toate astea pentru că ne putem autofinanţa, casa de rezidenţă fiind introdusă în circuitul turistic. Stând practic la această casă, CASA LILA, oaspeţii finanţează direct continuarea acestui proiect social.

Reporter: Ce înseamnă CASA LILA?

Iulia Sîrbu: Este casa de oaspeţi a Şcolii de Olărit de la Colţi şi, sperăm noi, mai ales că există un interes crescut de dezvoltare turistică recent, un exemplu de bună practică. Casa este construită urmărind modelul tradiţional local arhitectonic (şi respectă ghidul de arhitectură OAR Buzău), cu materiale ecologice şi foarte aproape de conceptul unei case pasive. Încălzirea se face cu pompe de caldură performante şi în perioada următoare vom încerca să ne alimentăm exclusiv cu energie verde. Aici găzduim tabere (oferite gratuit copiilor), ateliere de olarit, turişti. Am lucrat cu echipe locale, cu meşteri tâmplari din zonă, cu proiectant local. Mobila este preponderent realizată la tâmplarul din Patarlagele, dl. Titi Ranete. Macatele, covoarele, arta contemporană din casă sunt donate fie de localnice, fie de artişti care au iubit acest proiect;Ciprian Dumitrache de exemplu, un important artist contemporan buzoian.

Reporter: Ce investiţie aţi făcut la Aluniş? A fost vorba despre fonduri proprii sau finanţare obţinută prin credite sau alte surse?

Iulia Sîrbu: Până în acest moment am investit în Aluniş 700.000 euro din fonduri proprii. Finanţarea atrasă în ultimele 12 luni este de 360.000 euro. Deci peste 1 milion de euro investiţi. Cred că la finele lui 2023 vom depăşi 2 milioane de euro.

Reporter: Cum vă atrageţi clienţii? Care este publicul ţintă?

Iulia Sîrbu: Publicul nostru este unul educat, cu venituri superioare, care apreciază potenţialul cultural local. Oameni care apreciază autenticul, serenitatea acestor locuri. Sunt bucuroşi de drumeţii, plimbări în natură, în linişte. Oameni cu căutări spirituale. Ne găsesc pe portalurile de rezervari (booking) şi pe platforma organizaţiei, www.alunis.ro

Reporter: Aveţi şi turişti străini? Cum îi atrageţi?

Iulia Sîrbu: Desigur. Sunt turişti care doresc să descopere zone noi, sălbatice. Ne bucurăm că şederea la noi este adesea apreciată (la Aluniş Retreat sau la Casa LILA) ca fiind cea mai bună din România.

Reporter: E mai greu să pui pe picioare o astfel de idee sau e mai greu să rezişti pe piaţă?

Iulia Sîrbu: Primii trei ani în orice start-up sunt dificili. Noi am început în 2020 în primul weekend deschis după lockdown; mi-a plăcut provocarea. Noi încă încercăm să creăm destinaţia turistică, noi nu sperăm să rezistăm pe piaţă, ci să o creăm.

Reporter: Ce aduce nou afacerea dumneaoastră faţă de ceea ce era în zonă?

Iulia Sîrbu: Turismul în Colţi a fost inexistent până în 2020. Au existat desigur forme de cazare locale şi încercări, dezastruaose în opinia mea. Eu am o vorbă - "la turism şi la fotbal" se pricep toţi. E o glumă, desigur. Industria ospitalităţii presupune asertivitate, inclinaţie naturală spre nevoile clienţilor. Întelegerea lor, printr-o experienţă exhaustivă, educaţie de profil, şi până la urmă să mai vezi şi altceva dincolo "de propriul sat".

Aici atârnă dezastrul majorităţii proiectelor în turism create după ureche. Oamenii nu înţeleg ce vor clienţii lor. Şi, în multe situaţii, nici nu le pasă. Nici nu îi înţeleg, pentru că sunt din lumi diferite.

Oamenii care ajung în Munţii Buzăului caută linişte, natura virgină, reculegere. Nu betoane (căci vin de la bloc!), nu muzică stridentă, nici cartofi la pungă şi ceafă la grătar. Asta au gasit oriunde altundeva în România din 1990 încoace. Vor altceva şi acel altceva este linişte, spirit, alimente bio, autentic.

Pentru mine acest proiect este o formă de smerenie. Nu am crezut că aş mai putea simţi acest vibe de construcţie, de motivaţie creatoare. Mă bucur, cu simplitate, de fiecare etapă şi lecţie. Asta s-a schimbat în mine, "prospeţimea clipei".

Repoter: Ce perspectivă vedeţi pentru turismul local?

Iulia Sîrbu: Eu cred că Valea Buzăului acum se deschide. Şi că este un extrem de mare pericol ca dezvoltarea să fie una agresiva, tip kitsch. Eu sper să nu repetăm greşelile altor zone, greşeli ale anilor '90, de genul ATV-uri, turism ieftin, în timp scurt degradante pentru comunitate, ci să învăţăm din exemple de bună practică.

Mă frustrează că, din multe puncte de vedere - perspectivă, experienţă -, Buzăul are 30 de ani întârziere faţă de etalonul de bună practica european. Lipsa unei viziuni, a unei forme de asociere, de proiect concret de dezvoltare updatat la realitte este foarte gravă în contextul deschiderii şi promovării zonei. Riscul unui turism haotic, coroziv şi ieftin este enorm.

Viitorul înseamnă ecoturism, în armonie cu natura, tradiţiile şi comunitatea. Prin fiecare proiect pe care l-am implementat (Alunis Retreat, CASA LILA, dar şi prin viitoarele proiecte ALUNIS GLAMPING şi Centrul de Terapii Holistice LA IZVOR, încercăm să dăm un exemplu de bună practică din toate punctele de vedere: arhitectură, construcţii ecologice, impact minim în relaţia cu mediu, atragerea de oameni conştienţi, cu valori comune: ecologie, sustenabilitate, grija faţă de comunitate.

Reporter: Ce înseamnă antreprenoriat în domeniul turistic în România? Care sunt avantajele şi care sunt marile provocări ?

Iulia Sîrbu: Nu este o afacere. Este un stil de viaţă. Şi în cazul nostru un mod de dezvoltare locală (în cele două case de oaspeţi lucrează opt localnici). Încercăm să găsim căi de extindere a perioadelor de şedere a oaspeţilor noştri, un turism de weekend este unul de supravieţuire. Dezvoltăm programe creative de meştesuguri: ţesut la război, olărit, drumeţii şi programe pentru familiile pentru copii, pentru a crea o experienţă valoroasă oaspeţilor noştri.

Reporter: Mulţumesc!

(Interviu preluat din Revista BURSA Construcţiilor)