Joc de noroc, cu manuale

Începe şcoala, adică "back to school" pentru majoritatea elevilor români. Dacă era "Back to school!" pe bune, adică la şcoala americană sau altele de limbi străine neminoritare de la noi, şcoala a început deja! Bunicii, mai ales, vor fi luaţi prin surprindere: nepoate, pe 15, nu pe 5, începe şcoala în România! Dar nu, cu toaletă în curte sau sub acoperiş, şcoala începe în acest an pe 5 septembrie. Şi are un format din care nimeni nu înţelege nimic. Ceea ce am reţinut cu toţii este că nu vor mai fi teze, că au fost desfiinţate, deşi unii profesori doar pentru asta trăiau. Pandemia şi şcoala online i-a învăţat că fără teze nu există nici anti-teze. Şi, să nu uităm, cu manuale, fără manuale, important este şi cât noroc există.

Începerea şcolii în acest an nu prezintă un subiect politic prea interesant şi, luaţi cu problema fără de sfârşit şi soluţie a toaletelor din curte, uneori ucigaşe, nici nu ştim ce se întâmplă cu manualele. S-or fi tipărit sau cei din prima clasă vor fi lipsiţi chiar de Abecedar în momentul emoţionantului debut? Vor fi probleme de conţinut, acum, că Andreea Esca face şi ea parte din trecut? Ne vom baza în continuare pe caiete şi broşuri neavizate de Minister şi scump plătite de părinţi? Vor continua profesorii meditatori să îşi cumpere case cu ghiotura?

Din vremuri vechi, fizica la şcoală a fost o sursă de venituri considerabile. O demonstrează manualul din 1719 "Legile fizicii" (Physica contracta), de la colegiul "Maros-Vasarheliensis", realizat de Michaele Szathmari şi tipărit la Claudiopolis. Numele colegiului de atunci, deşi latinizat, este pur şi simplu numele în maghiară al Târgu-Mureşului, Marosvasarhely. Iar Claudiopolis este numele latin, de ev mediu maghiar, pentru Cluj, fost Napoca, între timp şi Kolozsvar. Asta deşi sună cam greceşte. Mie îmi place o altă formulă de nume pentru Cluj, Clausemburg. Nu ştiu de ce, nu mă întrebaţi de ce! Oricum, manualul marosvasarhelian a fost propus cu 300 de euro, dar nu a fost adjudecat, într-o licitaţie de început de uimire pandemică, la 4 martie 2020.

Nici "Manualul de istoria Principatului Moldovei", din 1845, de Ion Albineţ, tipărit la Tipografia Institutului Albinei, cu chirilice, nu a avut o soartă mai bună. Propus cu 200 de euro, la o recentă licitaţie a recentei case de licitaţii specializată Historic, a rămas nevândut. Este o ediţie deosebită, la care Ion Albineţ a lucrat ani buni, el fiind profesor de Istoria Patriei la Academia Mihăileană, se pare că primul cu studii doar pe pământ românesc. Am scris că nu s-a vândut? Da, a rămas neadjudecat, deşi costa doar 200 de euro şi organizatorul, casa Historic, scrisese că este "piesă rară". Oricum, este un atestat că încă de acum 180 de ani, cărţile cele mai iubite de elevi se numeau manuale.

De altfel, cărţile importante nu se numeau manuale, era o coborâre în grad, chiar dacă multe dintre aceste cărţi aveau un lăudabil scop didactic. Dar educaţia unui popor întreg era mai importantă, toţi cei ce ştiau carte trebuiau să ştie, deci, să citească. Aceste cărţi se numesc, de multe ori, "Istorii", şi se vând doar o lecuţă mai bine, în licitaţiile noastre. Celebra "Istorie a Românilor din Dacia Traiană", de A. D. Xenopol, în şase volume apărute în perioada 1888 -1893, legate în piele, a urcat uşor, de la 500, la 750 de euro. Licitaţia Historic a avut loc recent, în acest an, dar la o şedinţă din decembrie trecut, un lot identic se dăduse cu cât s-a cerut, 500 de euro. Probabil de acolo vine preţul de pornire a vânzării din acest an.

Merită să spunem titlurile la cele şase volume, aşa, ca o lecţie de istorie: I. Istoria Veche. Din vremile cele mai vechi până la întemeierea ţărilor romîne, din 1888, are 623 de pagini, II. Istoria Medie, Partea I. De la întemeierea ţărilor romîne până la moartea lui Petru Rareş, din 1889, în 590 de pagini, III. Istoria Medie, Partea II. De la moartea lui Petru Rareş la Mateiu Basarab şi Vasile Lupu, tipărită în 1890, are 680 de pagini, IV. Istoria Modernă, Partea I. De la Mateiu Basarab şi Vasile Lupu până la Fanarioţi, din 1891, în 663 de pagini, V. Istoria Modernă, Partea II. Epoca Fanarioţilor, din 1892, cu 770 de pagini, şi VI. Istoria Contimpurană. De la restabilirea domnilor pămînteni până la îndoita alegere a lui Alexandru Cuza, tipărită în 1893, cu, atenţie, 666 de pagini!

Un exemplar din "Istoria pentru începutul Românilor", de Petru Maior, ediţia din Moldova, din 1834, a primit, tot la Historic, 600 de euro. Prima dată, studiul a fost publicat la Buda, viitoarea Budapestă, în 1812. Peste 22 de ani, în 1834, este retipărită, sau "pretipărită", cum scrie în descrierea de atunci, cu adăugarea a două noi capitole, "Dialogul" şi "Disputaţiile". Când s-a cerut, tot la Historic, 700 de euro pentru un alt exemplar al acestei lucrări, mai puţin arătos, nu s-a plătit!

Ediţia centenară, din 1922, a "Istoriei războiului pentru întregirea României, 1916-1919", de Constantin Kiriţescu, cu multe hărţi strategice, a primit 225 de euro, în decembrie trecut. O carte pe care mi-aş fi dorit-o, de fapt două, "Istoria revoluţiunii române de la 1821" şi "Acte justificative la istoria revoluţiunii române", de C. D. Aricescu, din 1874, cărora le datorăm faptul că ştim cum arăta Tudor Vladimirescu şi ce a făcut în 1821, au fost vândute cu 125 de euro.

Un preţ adevărat, mai consistent, 1,2 mii de euro, a obţinut "Histoire de l Empire Othoman, ou se voyent les causes de son aggrandissement et de sa decadence, aves les notes trPs instructives", de un francez, Demetrius Cantemir. Desigur, aş fi afirmat asta doar dacă aş fi chiulit de la orele de istoriei, franceză şi/sau latină, concomitent, sau aş fi spus "mon portable est tombe, no online, no heures de francais". Sunt mai vechi, aşa că ştiu bine că este volumul din 1743, în franceză, din vestita "Istorie a Imperiului Otoman", a voievodului moldav Dimitrie Cantemir, prieten cu Pierre le Grand, apreciat şi la Istanbul pe motiv de fapte culturale cât a fost ostatic pe acolo. Volumul a fost finalizat în 1716 şi a cunoscut rapid un succes de casă, fiind rapid tradus prin capitalele deştepte ale Europei. Atenţie, vorbim de fapte de acum fix, trecut sau aproape trei secole, trei sute de ani! Ediţia germană din 1745 a fost oferită la trei mii de euro, dar nu a fost adjudecată.

Aşadar, printre primele traduceri în limbi străine ale Istoriei otomane a lui Cantemir a fost şi cea în limba franceză. Spre enervarea elevilor, care se întorc la cursuri, îmi amintesc că acum trei luni se cânta, sau se gândea: a venit vacanţa, cu trenul din Franţa...