Joc periculos

Curtea Constituţională şi-a intrat în "rol" şi joacă la offside, sugerând că celelalte instituţii publice au ajuns "în afara jocului". Tensiunea politică a atins un asemenea grad încât Curtea este sesizată pentru aproape orice dispută instituţională. Şi pentru că deciziile sale sunt aşteptate cu nerăbdare, după un model deja celebru în România, membrii Curţii s-au transformat din arbitri în jucători. Pe măsură ce mediatizarea creşte, interpretările Constituţiei sunt din ce în ce mai ciudate. Spre exemplu, trei zile la rând, la începutul acestei săptămâni, Curtea Constituţională a fost vedetă. Luni a decis că miniştrii parlamentari dispun de imunitate, iar anchetarea acestora se face doar cu aprobarea camerei în care au fost aleşi; marţi a atenţionat Parlamentul asupra nemodificării legilor declarate neconstituţionale, iar miercuri a respins sesizarea de neconstituţionalitate privind legea electorală. Şi cum atenţionarea Legislativului venea la doar două zile după referendumul din Ungaria, în care socialiştii au fost laminaţi de electorat, reflecţiile din Népszabadság, citat pe site-ul Courrier Inter­national, mi-au atras atenţia: "Un astfel de referendum - care întreabă cetăţenii dacă vor să plătească sau nu (impozite, s.n.) - nu poate duce decât la un rezultat. Iată de ce nu trebuie organizat. Consiliul constituţional l-a autorizat ca un rău arbitru (s.n.). Şi, dacă e posibil să joci un meci al cărui rezultat e predeterminat, aceasta omoară jocul; dar Republica nu e o jucărie (s.n.)."

Deci se întâmplă şi în alte părţi! Instituţia menită să arbitreze este tentată să se manifeste ca jucător primejduind întreaga construcţie instituţională. Sigur, în Ungaria, duminică 9 martie, Fisesz-ul a reuşit o dea o lovitură dură socialiştilor lui Ferenc Gyurcsány, dar şocul ei se repercutează asupra întregului sistem politic maghiar. Reformele economice ale guvernului socialist privind plata consultaţiilor medicale, privatizarea securităţii sociale şi introducerea taxelor de şcolaritate pentru studenţi au fost respinse prin referendum de aproape 83% dintre cei 50,49% de electori prezenţi. Populismul lui Viktor Orban nu are limite, dar dacă, pentru a câştiga majoritatea la viitoarele alegeri parlamentare, liderul conservator maghiar este dispus să destabilizeze statul, Consiliul cons­tituţional avea ca obiect de activitate tocmai asigurarea stabilităţii instituţiilor. Nu a reuşit şi, precum în România, s-a lăsat antrenat în jocul politic. Odată compromise, instituţiile democratice nu mai reuşesc să se reabiliteze.

Jocul la offside al Curţii Constituţionale româneşti atât cu legislativul, cât şi cu executivul, a destabilizat în asemenea măsură instituţiile politice încât refacerea prestigiului lor social va fi dificilă. Chiar dacă, după verdictul de miercuri al Curţii, reforma electorală va fi pusă în aplicare - odată cu probabila promulgare a legii, alegerea parlamentarilor urmând să se realizeze în colegii uninominale chiar de la primul scrutin legis­lativ -, schimbarea percepţiei publice privind instituţiile nu se va modifica. Va fi nevoie de mai mult decât o schimbare legislativă pentru ca societatea românească şi clasa sa politico-administrativă să se concilieze. Şi asta şi pentru că, în loc să îşi asume cu modestie rolul ce îi revine în sistemul instituţional românesc - de arbitru de ultimă instanţă - Curtea Constituţională s-a trans­format, sub impactul mass media, într-un substitut al guvernării.