Jocul valutelor

Monedele din Europa Centrală şi de Est nu vor rămâne pentru mult timp influenţate de creşterea din ultima perioadă a dolarului, apreciază mai mulţi analişti din piaţa externă. Specialiştii internaţionali opinează că cele mai multe dintre monede vor creşte, în următorul an, excepţie făcând leul nostru şi dinarul sârbesc.

Macroeconomistul de la Bloomberg Mark Cudmore crede că stelele s-au aliniat deja pentru o vară a dolarului. Mark Cudmore ne arată, într-o analiză recentă, zece motive pentru care consideră că dolarul se va întări în acest an. Printre altele, el spune că proprietarii fabricilor sunt încrezători în 2018, deoarece economia Statelor Unite este puternică, indiferent dacă evoluţia crescătoare a atins sau nu vârful. Producţia industrială din februarie a înregistrat cea mai rapidă creştere anuală din 2011, evidenţiază specialistul.

Cudmore adaugă: "Ţineţi cont şi de câştigurile sezoniere însemnate din SUA, care fac valorile de capital mai atractive. (...) Creşterea randamentelor în SUA a fost suficient de semnificativă pentru a începe atragerea intrărilor negarantate în Trezorerii. Acest lucru este important pentru că a determinat dolarul să înceapă să se recoreleze cu evoluţia randamentelor din SUA în ultima lună, la fel cum s-a observat creştere a presiunii interne asupra pieţei datoriilor suverane din SUA, datorită creşterii emisiunii.

Dolarul oferă cea mai mare transmisie legată de curs dintre monedele G-10 şi acest lucru este greu de ignorat. (...) Administraţia din SUA este consecventă în mesajul său ferm: fie va obţine cea mai mare parte din ceea ce doreşte, fie va întrerupe comerţul mondial. Indiferent de rezultat, dolarul va creşte pe termen scurt.

Şi toate acestea se întâmplă pe fondul unei baze de investitori cu bani rapizi, care a petrecut ultimele luni în curs de redresare a dolarului".

• Blănculescu: "Evoluţia monedei americane se va reflecta şi la noi"

Cumulul de politici americane economice şi fiscale super protecţioniste, care nu ţin seama de niciun fel de acord internaţional sau convenţii, punând interesele SUA înainte de orice, coroborat cu relaxarea fiscalităţii în domeniul corporativ - impozitul pe profit fiind scăzut de la 35% la 21,5% - generează, cel puţin pe termen scurt, un magnet investiţional, evidenţiază analistul economic Ionel Blănculescu, subliniind că, astfel, sensul prevalent de "in" şi nu de "out" conduce, fără îndoială, la aprecierea dolarului în SUA.

Evoluţia monedei americane şi ceea ce se întâmplă în Statele Unite ale Americii se va reflecta şi asupra ţării noastre, unde, în mod clar, vom avea un dolar mai puternic, estimează specialistul. Domnia sa susţine că acest lucru nu va avantaja mediul financiar şi economic intern, ştiindu-se că, de fapt, tranzacţiile la nivel internaţional în domeniul commodities se realizează în moneda americană şi nu în euro: "Până la urmă, reprezentarea prevalentă a dolarului în România va depinde, în cea mai mare măsură, de ceea ce se va întâmpla în economia româneas­că - dacă vom fi atractivi, stabili şi predictibili, atunci vom beneficia de intrări investiţionale, inclusiv în dolari, ceea ce va însemna că această monedă se va devaloriza în raport cu leul; dacă, însă, nu vom fi atractivi, stabili şi predictibili, atunci vom beneficia de ieşiri investiţionale, ceea ce înseamnă că dolarul se va aprecia faţă de moneda naţională".

• Adrian Mitroi: "Atât euro, cât şi dolarul se apreciază relativ faţă de alte valute, dar aprecierea pe dolar reprezintă cel mai robust trend pe termen scurt"

Dolarul, în mod uzual, era negativ corelat cu petrolul, subliniază Adrian Mitroi, profesor de finanţe comportamentale, care ne-a explicat: "Înainte, dolarul era ieftin, atât pe schimb valutar, cât şi pe dobândă. Moneda americană a fost, apoi, moneda ieftină de împrumut pe dobânzi, dar cu riscul mare de apreciere pentru debitoriiîn dolari dolari, mai ales în ţările aflate în dezvoltare. Acum, dolarul se apreciază pentru că dobânzile au început să crească datorită normalizării politicii monetare de către FED. Aprecierea, în schimb, protejează puterea de cumpărare a cumpărătorului american, care o duce mai bine, şi prin aprecierea monedei, plăteşte mai puţin la import".

Războiul băncilor centrale, deşi elegant şi la cămaşă albă, se poartă în linişte, diplomatic, apreciază Adrian Mitroi, adăugând: "Combinaţia imposibilă a dobânzilor mici şi a monedelor ieftine (exportatoare de recesiune, importatoare de creştere) a trecut. Acum, este la modă creşterea puterii de cumpărare, achiziţia de forţă de muncă şi controlul de productivitate prin tehnologie. Taxele mici nu mai miră pe nimeni, iar învingătorii au in­frastructură. Orice altceva este negociabil".

Creditorii de dolar, cumpărătorii de titluri de stat în dolar se bucură de dobânzi foarte atrăgătoare, pe toate palierele de dobândă, evidenţiază domnia sa, explicând că, aparent, pare dificil pentru emitentul titlurilor - trezoreria americană -, dar interesul pentru titluri care oferă dobândă reală pozitivă (faţă de cele în euro, de exemplu) ţine dolarul în apreciere.

"Europa este nefericită cu un dolar puternic, pentru că înseamnă presiune pe euro", afirmă Adrian Mitroi, precizând: "Cum nu avem inflaţie europeană, Germania nu are teamă de un euro mai slab, inflaţionist. Ideea este că atât euro, cât şi dolarul se apreciază relativ faţă de alte valute, dar aprecierea pe dolar reprezintă cel mai robust trend pe termen scurt".

Pentru leu, stabilitatea din ultima perioadă înseamnă, de fapt, o apreciere relativă, uşoară, aducătoare de creştere de putere de cumpărare, spune domnul Mitroi, opinând: "Eu mi-aş dori acum dobânzi mici pe leu şi apreciere de leu, pentru că aşa se vede, probabil simplificator şi intuitiv, din punctul de vedere al economiei comportamentale, care pune la mare preţ sentimentul de creştere incluzivă pentru toţi, de un nivel de trăi mai bun, cât mai repede".

Investitorul american pierde randamentul monetar, din aprecierea dolarului, al investiţiilor sale internaţionale, consideră specialistul: "Dar, avantajul de randament mai mare, risc mai mic, sau de diversificare eficientă nu mai este satisfăcător pentru investitorul american, care îşi calculează performanţa în moneda să de raportare - dolarul apreciat. Cel mai important aspect este cel al faptului că trezoreria americană (cu responsabilitatea cursului) şi banca centrală (cu responsabilitatea dobânzilor) lucrează foarte bine împreună pentru obiectivele care sunt explicit sau implicit comune - creştere economică uşor mare, şomaj mic şi o viaţă economică mai bună pentru cetăţeanul consumator investitor american".

• Mitroi: "Salariile nu vor mai creşte prea curând, dobânzile nu vor creşte prea mult, iar cursul nu se va deprecia mai deloc"

În România, cel mai bun câştig pentru noi va fi un leadership corelat al politicilor fiscală şi monetară, pentru că, deocamdată, nu mai este loc de spaţiu fiscal, iar politica monetară a început se îşi schimbe culoa­rea de la acomodativ la uşor res­trictiv, apreciază Adrian Mitroi. Domnia sa spune că acest lucru înseamnă că salariile nu vor mai creşte prea curând, dobânzile nu vor creşte prea mult, iar cursul nu se va deprecia mai deloc: "Este un tablou provocator, dar fezabil, acum că pare că mişcarea aparent surprinzătoare a celor două - moneda şi fiscalitatea - chiar învaţă să danseze elegant, împreună. Într-un discurs educaţional recent, am învăţat că banca centrală este chiar mai atentă la politică fiscală decât la cea monetară. Acest activism al politicii monetare, de consonanţă, dar şi de prudenţă compensatorie, este exact aspirina de care avem nevoie pentru durerea de cap a presiunilor inflaţioniste. Cel mai bun câştig pentru noi este atunci când liderii se înţeleg şi conlucrează pe marele proiect "Mai bine în România". Acest model optim de corelare a politicilor şi de mesaj către pieţe este esenţial. Româ­nia operează (este scris în Constituţie, ne-a amintit Banca Centrală) în sistemul de economie de piaţă. Adică politicile, oricât de deştepte, active, bine susţinute de analize sau planuri sunt supuse diagnozei pieţei. Iar piaţa apreciază acum, mai mult ca oricând, coordonarea atentă a politicilor".

Pentru ţara noastră, cel mai bun câştig este "concordia" între cei doi emitenţi de politică - fiscală, respectiv monetară, este de părere economistul. În opinia sa, "un absolut mare privilegiu" pentru noi, cetăţeni ai UE, este că beneficiem de libertatea economică, de dreptul de a ne căuta un trai mai bun peste tot continentul, aceasta fiind versiunea modernă europeană a dezideratului american - dreptul omului la fericire.

Dolarul a crescut constant, în ultima perioadă, în raport cu leul, doar ieri înregistrând o uşoară scădere, fiind cotat de BNR la 3,9065 lei, de la 3,917 lei în data de 9 mai. În ziua anterioară, respectiv 8 mai, dolarul a valorat 3,9148 lei, de la 3,9026 lei în 7 mai.