Budapesta surprinde prin numărul mare de clădiri istorice (peste 800), muzee, teatre şi săli de concerte, dar sunt şi lucruri mai puţin legate de trecut sau cultură, din prezentul imediat, care atrag atenţia.
Luată la pas, altfel pierzi tot farmecul, capitala Ungariei oferă câteva "ancore" legate de situaţia actuală socio-politico-economică a vecinilor noştri, încă fraţi de Uniune Europeană. Dacă te plimbi câteva zile prin Budapesta nu poţi să nu remarci trei lucruri: coloanele oficiale extrem de zgomotoase, numărul mare de cetăţeni chinezi implicaţi în comerţ şi bicicliştii vitezişti.
Surd să fii nu ai cum să nu afli când prin oraş trece o coloană oficială. Sirene, lumini, claxoane, cât să se sperie şi peştii din Dunăre, însoţesc fiecare alai. Orice trecere a unui înalt oficial local sau ambasador reprezintă un mic balamuc sonor şi o ocazie de a strâmba din nas pentru turişti sau localnici. "Apucături de început de dictatură", comentează nişte britanici, iar răspunsul unui localnic este relevant, "Care început? Nu mai suntem la început de foarte mult timp". La început sau la sfârşit, zgomotul este deranjant pentru un oraş, altfel, calm. Uneori politicienii ratează ocazia să se adapteze la mediul înconjurător.
Dacă încerci să cumperi câte ceva, nu ai cum să nu remarci mulţimea de comercianţi chinezi, cu magazine mai mari sau mai mici, care vând inclusiv produse care reprezintă tradiţia locală. Spre deosebire de ceea ce se ştie despre amabilitatea chinezilor implicaţii în diverse tranzacţii, în Budapesta aceştia sunt în general "plictisit - acri", dar o explicaţie pentru această stare de fapt nu există, poate doar melancolia locurilor de baştină. Prezenţa asiaticilor se face simţită şi la chioşcurile de ziare - unde se găsesc mai multe publicaţii adresate comunităţii, dar nu mai multe decât cele în limba rusă -, prin restaurantele cu specific, prin sediul impunător al "Bank of China" şi numărul foarte mare de turişti, aflaţi într-o continuă mişcare.
Pe trotuar, cel mai probabil accident pe care îl poţi suferi este acela în care să fie implicat şi un biciclist. Bărbaţi, femei, copii, circulă mult şi bine cu bicicleta şi o fac în mare viteză pe pistele special amenajate. Dacă nu eşti suficient de atent- sau eşti dintr-un oraş precum Bucureştiul, unde mersul pe două roţi e încurajat doar pe hârtie sau prin cupoane cadou alimentate din bani publici - şi pătrunzi în spaţiu rezervat bicicliştilor, şansele unui impact nu foarte comod sunt destul de mari. De altfel în foarte multe locuri găseşti spaţii destinate închirierii bicicletelor şi oameni interesaţi să facă acest lucru, aşa că transportul nepoluant nu este doar o poveste pe acest mal al Dunării.
Altfel, celebrele poduri peste fluviu trebuiesc "luate la pas", sutele de clădiri istorice, merită văzute din afară, iar muzeele din interior.