Justificările INSSE sunt puerile

România se află într-o criză profundă de sistem care afectează delaolaltă bunăstarea curentă şi de perspectivă a populaţiei, capacitatea de producere a valorii adăugate utile şi împietează nepermis - inclusiv, cultural! - căile de resuscitare a fluxurilor de finanţare, de producţie şi realizare marfară a producţiei economice.

Calea generică de intrare în criză, o criză al cărei mecanism - privatizarea profiturilor şi socializarea pierderilor - are ca izvor central tranziţia dâmboviţeană de la centralismul excesiv, nu către o economie de piaţă, ci către o economie "închinată" promiscuu uzurarului şi intereselor înguste de grup le-am prezentat, pe căprării, în eseurile găzduite de ziarul "BURSA".

Evoluţia empirică a fenomenelor de prăbuşire economică, financiară, sociaţională şi culturală a României - prin dez-ocupare salarială, destructurarea capacităţii economice de producere a valorii adăugate, irosirea resurselor financiare provenite din fiscalizarea a tot ce s-a nimerit şi prin excesul "legal" de cheltuieli publice - a fost escamotată profesionist cu sprijinul cozilor de topor năimite spre a servi interesele obscure ale puterii politice şi a deservi (reversul pervers al medaliei) interesele reale ale suveranului, interese care, dintotdeauna, au decurs din agenda publică!

Evident, de o factură mai prolixă pentru cetăţeanul de rând, criza de resurse financiare s-a insinuat şi a îngenuncheat România pe calea unui mecanism veros suzitat cu obstinaţie de puterea executivă - mecanismul deficitului bugetar (moşită, evident, în cârdăşie cu puterea legislativă).

Fără excepţie, fiecare execuţie bugetară de după 1989 a fost construită - ab iniţio - cu "deficit bugetar", un deficit bugetar care, tot fără excepţie, a fost "corectat" prin apelul la instituţia "rectificării bugetare", de obicei, prin adâncire.

Perfecţionarea mecanismului s-a realizat prin inginerii bugetare (vezi modul de calcul al deficitului BGC) şi, de ultimă oră, prin inginerii care operează prin doparea lagului previzional în domeniul PIB.

Pe fond, redimensionarea PIB - în minus cu 3,8 p.p. - provine din supra-estimarea valorică a producţiei şi din sub-estimarea consumului intermediar (vezi tabel 1).

Relaţia magistrală (metoda producţiei) este:

PIB = P - Ci + I/p - S/p

Justificările INSSE sunt, politicos vorbind, puerile. Ele reflectă - pe fond - dez-expertizarea care, ajunsă la masa critică, distruge credibilitatea - şi aşa limitată - de care se bucură statistica.

Când, clientelismul (empiric, sinecurile politic necesare) se substituie expertizei (cel mai slab statistician din ASE care afirmă pe post că are recunoştinţă internaţională!, un profesor de liceu, un contabil făcut pe puncte - ajuns subsecretar de stat - c'a intrat în graţiile udmr fac parte din conducerea INSSE dau măsura lucrurilor!), faptul că eşantionarea este nereprezentativă, că estimatele nu intră în trendul aşteptat, că dimpreună, cu Comisia Naţională de Prognoză convine să joace "în foi de viţă" indicatorii macro-economici şi că, guvernul este - astfel! - îndreptăţit "statistic" să crească "pe şest" cheltuielile bugetare fără acoperire (şi implicit greutatea datoriei interne şi externe ce se aşază pe umerii contribuabililor!) devine un lucru comun.

Nimeni nu vrea să sesizeze, de exemplu, un fapt de natura bunului-simţ, că din valori mai mici, indiferent de structură, nu poate ieşi o valoare medie mai mare (vezi tabel 2).

Cum este posibil ca nimeni, absolut nimeni să nu sesizeze faptul că deflatorul pentru 2011 (8,1%) este măsluit (o exista şi alt motiv, în afara comenzii politice?!) ca din valori mai mici (inflaţie prin creşterea preţurilor de consum: +5,8%, inflaţie prin creşterea preţurilor producţiei industrial: +7,8%, inflaţie prin creşterea cursului de schimb: +0,7% la euro şi +4,2% la dolar), indiferent de ponderea structurală, să iasă un agregat (deflatorul) mai mare de maxim +7,7%???

Semnul cel mai mare de întrebare este că, foarte posibil, la comanda INSSE va fi aşezată d-na de la Tg. Mureş, care - la 35 ani - n-are în pedigreu decât apartenenţa politică şi n-are nici în clin nici în mânecă nimic cu statistica!