KLAUS IOHANNIS NU MAI REPETĂ GREŞEALA DIN CAZUL KOVESI Revocarea procurorului general, respinsă pe motive de ilegalitate

Klaus Iohannis are dreptul să refuze revocarea, pe ilegalitate, conform motivării dată de CCR deciziei 358/2018. Astfel, la paragraful 102 din motivarea respectivei decizii, CCR arată: "Dacă în cazul numirii în funcţia de conducere ministrul justiţiei deţine o marjă largă de apreciere, iar Preşedintele României una limitată, în cazul revocării, ministrul justiţiei are o marjă de apreciere minimă, din moment ce limitările impuse de lege sunt extrem de stricte, şi, în aceste condiţii, Preşedintele României îi poate opune numai dreptul său de a verifica legalitatea propunerii, putând-o refuza doar în cazul în care propunerea nu respectă condiţiile legii, caz în care procedura încetează. Desigur, niciun text constituţional nu se opune ca între cele două autorităţi publice să existe consultări în temeiul art.1 alin.(5) şi art.80 alin.(2) teza a doua din Constituţie, însă, având în vedere că întreaga procedură se desfăşoară în condiţiile în care competenţa discreţionară/ marja de apreciere a ministrului justiţiei - ministru care joacă un rol central în cadrul procedurii - este minimă, competenţa discreţionară/marja de apreciere a Preşedintelui nu poate fi recunoscută în niciun fel. Prin urmare, Preşedintele României are doar o competenţă legată în cadrul acestei proceduri, limitată la verificarea condiţiilor de legalitate a procedurii".

Interpretarea textului de mai sus este simplă: preşedintele Klaus Iohannis poate respinge solicitarea revocării unui procuror şef numai pe criterii de legalitate. Dar poate discuta aceste motive cu Tudorel Toader. Conform paragrafului 109 din motivarea deciziei CCR, "colaborarea loială între autorităţi înseamnă un dialog permanent între acestea, Preşedintelui fiindu-i permis să iniţieze discuţii, să încerce să îl convingă pe ministrul justiţiei să îşi retragă propunerea de revocare, să renunţe la anumite motive de revocare, menţinându-le pe celelalte, dar nu îi este permis să o infirme decât strict pe motive de legalitate".

• Revocarea lui Kovesi, constituţională, dar inoportună

În cazul respingerii iniţiale a revocării Laurei Codruţa Kovesi, şeful statului s-a referit strict la motive de oportunitate, fapt care a fost considerat drept inadmisibil de către magis-traţii constituţionali care au decis în favoa-rea ministrului Justiţiei. Astfel, în paragraful 110, CCR a stabilit: "Curtea observă că, în răspunsul său, Preşedintele a considerat că argumentele ministrului justiţiei «nu sunt de natură să creeze convingerea cu privire la oportunitatea măsurii propuse», ceea ce înseamnă că acesta a realizat o analiză a argumentelor ministrului jus-tiţiei şi, printr-un act decizional propriu, a determinat soluţia pe care a considerat-o mai adecvată".

Mai mult, în paragraful 119, CCR arată: "În consecinţă, din analiza adresei Preşedintelui României prin care a refuzat să dea curs propunerii de revocare din funcţia de procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie a doamnei Laura Codruţa Kövesi, Curtea reţine că Preşedintele României a constatat regularitatea şi legalitatea procedurii de revocare, singurele obiecţii ale acestuia vizând oportunitatea măsurii".

În declaraţiile sale de la sfârşitul săptămânii trecute, când a vorbit des-pre motivele de ilegalitate ale propunerii de revocare, Klaus Iohannis s-a referit la anumite nelegalităţi din raportul de evaluare întocmit de minis-trul Justiţiei, Tudorel Toader, cu privire la activitatea managerială a lui Augustin Lazăr în funcţia de şef al Minis-terului Public.

Sugerăm specialiştilor din jurul preşedintelui să se orienteze şi către alte motive de nelegalitate, deoarece în decizia 358 din 30 mai 2018 privind revocarea Laurei Codruţa Kovesi, CCR a stabilit că preşedintele nu poate analiza evaluarea realizată de minis-trul justiţiei. Acest lucru este menţionat în ultima parte a paragrafului 110 din motivarea deciziei, text în care se spune: "Or, o competenţă de verificare a legalităţii propunerii de revocare nu echivalează cu şi nu are drept scop analizarea evaluării realizate de minis-trul justiţiei în considerarea art.51 alin.(2) lit.b) din Legea nr.303/2004, astfel cum a procedat Preşedintele României".

Ideea de mai sus se regăseşte şi în textul paragrafului 106, care arată că "Preşedintele României nu îşi poate exercita competenţele legale într-un sens care să afecteze textul constituţional. De aceea, competenţa sa este de control al legalităţii măsurii, şi anume a propunerii de revocare, neputând invoca aspecte de oportunitate sau să realizeze el însuşi o evaluare a activităţii procurorului-şef/general, astfel cum s-a întâmplat în cazul de speţă. Prin urmare, competenţa decizională a Preşedintelui României se limitează la condiţiile de legalitate a propunerii de revocare înaintate".

• Nodul gordian al legalităţii raportului de evaluare

Mai mult, în paragraful 113, magis-traţii constituţionali arată: "Nu este nici rolul Preşedintelui României şi nici cel al Curţii Constituţionale de a efectua un control al acestei evaluări pentru că, într-un atare caz, ar denatura rolul ministrului justiţiei şi s-ar transforma în autorităţi de control al modului în care ministrul justiţiei înţelege să îşi exercite competenţa constituţională discreţionară minimală ce se reflectă în evaluarea realizată. Or, Curtea constată că Preşedintele României a realizat în cazul dat o «evaluare a evaluării» ministrului justiţiei, cu alte cuvinte a temeiniciei motivelor cuprinse în propunerea de revocare, plasându-se deasupra autorităţii ministrului justiţiei, ceea ce încalcă art.132 alin.(2) din Constituţie".

Problema care se ridică este ce autoritate este competentă să judece legalitatea întocmirii raportului de evaluare întocmit de Tudorel Toader în cazul Augustin Lazăr. Fiind un act adminis-trativ, ar reieşi că această competenţă incumbă instanţei de contencios administrativ, atât timp, cât CCR susţine că nici ea, nici şeful statului nu au competenţe cu privire la raportul de evaluare întocmit de ministrul de resort.

Deoarece procurorul general Augustin Lazăr a contestat acest raport în instanţa de contencios administrativ, preşedintele Klaus Iohannis are răgazul necesar pentru a motiva nelegalitatea cererii de revocare întocmită de Tudorel Toader. Dacă instanţa competentă şi nu CCR - conform paragrafului 113 din decizia 358 din 30 mai 2018 - va constata că evaluarea întocmită de ministrul Justiţiei este ilegală, atunci Klaus Iohannis ar avea încă un motiv în plus privind respingerea cererii de revocare. Până atunci, ar fi bine ca specialiştii Administraţiei Prezidenţiale să se orienteze şi spre alte motive de nelegalitate. Iar primul ar fi că, în acest moment, există un proces pe rolul instanţei privind contestatea raportului de evaluare care a stat la baza cererii de revocare.

Dacă se va stabili că raportul de evaluare este întocmit conform legii şi nu vor exista alte motive de nelegalitate, Klaus Iohannis va fi obligat să îl revoce pe Augustin Lazăr din funcţia de procuror general al României.

Cu toate acestea, mai intervine o problemă de interpretare, ce reiese din paragraful 114 al motivării deciziei 358/2018 a CCR. În acest text se spune: "argumentele cuprinse în propunerea de revocare a procurorului din funcţia de conducere, prevăzută de art.54 alin.(1) din Legea nr.303/2004, precum şi temeinicia acestora se subsumează competenţei discreţionare a ministrului justiţiei, şi nu a Preşedintelui României, generând, astfel, o răspundere politică, în primul rând, a ministrului justiţiei şi, în al doilea rând, a Guvernului în faţa Parlamentului, putând deveni incidente chiar dispoziţiile art.113 şi art.114 din Constituţie, referitoare la votarea unei moţiuni simple sau de cenzură, după caz".

Cu alte cuvinte, dacă şeful statului va fi nevoit de CCR să îl revoce pe Augustin Lazăr din funcţia de procuror general al ţării, opoziţia parlamentară mai are la îndemână două căi pentru îndepărtarea lui Tudorel Toader din funcţia de ministru al Justiţiei. De preferat ar fi moţiunea simplă, depusă la Camera Deputaţilor, mai ales că în camera inferioară a Parlamentului, coaliţia PSD-ALDE a pierdut majoritatea.