La nivelul UE , peste 1.200 substanţe chimice interzise în industria cosmeticelor

Directivele Uniunii Europene privind fabricarea şi comercializarea produselor cos­metice şi transpunerea acestora în legislaţia românească, identificarea problemelor cu care se confruntă industria de profil după recenta aderare a României la Uniunea Europeană, precum şi modalităţile de acţiune pentru a depăşi dificultăţile inerente integrării au fost alte aspecte abordate de experţii prezenţi la seminarul cu tema "Industria cosmeticelor în România, ca stat membru al Uniunii Europene", organizat de CCIB în colaborare cu Unitatea pentru Construcţie Institutională TAIEX a Comisiei Europene şi cu Organizaţia Patronală a Industriei Cos­meticelor (OPIC).

Completările aduse legislaţiei româneşti de profil se referă, în principal, la interzicerea testării pe animale a produselor cosmetice, la ingredientele conţinute în formulele de fabricaţie, precum şi la necesitatea evaluării riscului produsului cosmetic pentru sănătatea umană.

La nivelul Uniunii Europene există în prezent peste 1.200 substanţe a căror folosire este interzisă în industria cosmeticelor, precum şi peste 150 de substanţe chimice a căror folosire este condiţionată sau restricţionată. Astfel, pentru o serie de substanţe chimice se impune o concentraţie maximă admisibilă, folosirea altora este interzisă pentru anumite categorii de produse cosmetice (de exemplu în cosmeticele pentru copii sau cosmeticele pentru buze), în timp ce utilizarea anumitor ingrediente se poate face numai în anumite condiţii şi cu precauţii ce trebuie indicate pe eticheta produsului finit. Este reglementată foarte strict folosirea coloranţilor cosmetici, a agenţilor de conservare şi a filtrelor ultraviolete (UV). De asemenea, potrivit reglementărilor în vigoare, este interzisă comercializarea atât a cosmeticelor a căror formulă Wnală a fost testată pe animale, cât şi a cosmeticelor care conţin ingrediente sau combinaţii de ingrediente care au fost testate pe animale, în condiţiile existenţei unei metode alternative de testare aprobată.

Dat fiind faptul că, începând cu 1 ianuarie 2007, România şi-a asumat drepturile şi obligaţiile ce decurg din statutul de membru al UE, pe teritoriul ţării noastre nu poate fi restricţionat accesul produselor cos­metice ce respectă directivele europene, însă statul român poate verifica conformitatea acestor produse cu normele UE. În România au atribuţii de control în domeniu atât inspectorii Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului (ANPC), care sunt abilitaţi să controleze produsele exis­tente pe piaţă şi să dea curs sesizărilor primite din partea consumatorilor, cât şi Minis­terul Sănătatii Publice (MSP) care intervine în momentul în care este identificată o problemă de sănătate pentru a controla informaţiile pentru produsul cosmetic (IPC). MSP (prin Autorităţile de Sănătate Publică Judeţene) iniţiază şi urmăreşte evaluarea securităţii unor ingrediente sau produse cosmetice.

Producătorii autohtoni vor trebui, în opinia specialiştilor prezenţi la seminar, să investească în tehnologie performantă, în concordanţă cu normativele privind protecţia mediului, şi în asigurarea calităţii produselor, riscând, în caz contrar, să fie scoşi de pe piaţă. Nicolae Vasile, preşedintele secţiunii industrie din cadrul CCIB şi vicepreşedinte al Camerei bucureştene a subliniat, de asemenea, necesitatea asigurării unui personal calificat la nivelul acestei industrii, în contextul exigenţei legislaţiei exis­tente şi a presiunii accentuate exercitate de competitori asupra producătorilor locali.