LEONARDO BADEA (BNR): "Educaţia financiară - instrument de consolidare a rezilienţei populaţiei şi a stabilităţii financiare în contextul crizelor suprapuse"

Contextual actual este în continuare dominat de o serie de crize suprapuse. Pe măsură ce efectele pandemiei COVID-19 par a se diminua gradual în Europa şi SUA, ele rămân ridicate în China şi continuă să afecteze o parte importantă a lanţurilor de aprovizionare, menţinând limitările asupra ofertei în cazul unor categorii însemnate de bunuri. Totodată, venirea anotimpului rece pare că potenţează o serie de focare epidemice sezoniere (altele decât cele de COVID-19), atât în Europa cât şi în alte zone ale globului, ceea ce nu doar că afectează sistemele sanitare şi bugetele publice din ţările respective, ci pot afecta inclusiv productivitatea şi consumul. De asemenea, continuarea războiului din Ucraina accentuează disfuncţionalităţi în lanţurile de producţie şi distribuţie a bunurilor alimentare, criza energetică şi implicit alimentează în continuare presiunile inflaţioniste. Noi tensiuni geopolitice izbucnesc sau se amplifică în diferite alte zone geografice, cu potenţial de a influenţa negativ şi mai mult schimburile comerciale internaţionale şi indirect preţurile unor categorii de bunuri. Peste toate aceste riscuri materializate în cursul ultimilor 3-4 ani, se suprapun vulnerabilităţi pe termen lung generate de schimbările climatice şi îmbătrânirea populaţiei în ţările dezvoltate, foarte greu de ameliorat şi care continuă să producă efecte negative ce se amplifică odată cu trecerea timpului. De aceea, conjunctura de ansamblu este şi va rămâne caracterizată de incertitudine şi riscuri ridicate, iar flexibilitatea tuturor categoriilor de participanţi la circuitul economic se impune ca o necesitate.

După revenirea din 2021 (s-a înregistrat o creştere de 6%), în 2022 economia globală a fost marcată de o încetinire (3,2%, conform estimărilor FMI - World Economic Outlook, oct 2022). Totodată, este evident că redresarea este inegală şi fragilă, în pofida amplelor programe de sprijin la nivel guvernamental, dar şi internaţional (ex. Next Generation EU; în SUA, Congresul a adoptat 4 legi în 2020, ulterior măsuri suplimentare - prin Consolidated Appropriations Act, American Rescue Plan Act 2021).

Una dintre puţinele consecinţe cu certitudine pozitive ale situaţiei ultimilor ani este reprezentată de integrarea tehnologiei digitale în toate aspectele vieţii sociale şi de accelerarea digitalizării în multe sectoare, cu impact asupra consumatorilor şi a modelelor de afaceri.

Şi sistemul financiar trece printr-o serie de transformări datorate digitalizării, care prezintă ca avantaje reducerea costurilor, creşterea eficienţei şi a competitivităţii, creşterea incluziunii financiare. Există însă şi o serie de riscuri - riscuri de securitate, atacuri cibernetice, creşterea rapidă a sectorului financiar paralel (shadow banking). Anul 2023 va fi probabil la fel de dificil pentru sistemul financiar, dar vestea bună este că rezilienţa acestuia s-a menţinut până acum la un nivel ridicat, în pofida tuturor crizelor care au acţionat în această perioadă. Trendurile care probabil vor persista în viitorul apropiat se referă la: o cerere mai mare pentru servicii financiare digitalizate, creşterea incluziunii financiare, accentuarea nevoilor de economisire şi de protejare a economiilor, personalizarea serviciilor în funcţie de nevoile consumatorilor individuali, modificări în relaţia client-bancă (prin intensificarea interacţiunii online), preocuparea pentru satisfacţia consumatorilor, creşterea securităţii în utilizare.

Importanţa educaţiei financiare

Organismele europene şi internaţionale prioritizează importanţa educaţiei financiare (băncile centrale, OECD, Comisia Europeană, FMI, Banca Mondială). Banca Mondială afirmă că educaţia financiară este esenţială pentru reducerea sărăciei şi promovarea prosperităţii în societate. Agenda 2030 ONU stabileşte garantarea educaţiei de calitate ca o prioritate şi un vector cheie pentru reducerea inegalităţii sociale.

Creşterea efortului privind educaţia financiară este argumentată de: dinamismul sistemului financiar, necesitatea asigurării stabilităţii sistemului, studiile demonstrând legătura cu educaţia financiară, schimbările în comportamentul consumatorului şi în relaţia cu clientul, diversificarea serviciilor şi gradul mare de pătrundere a digitalizării în sector, concurenţa, dualitatea tradiţie - inovare.

Educaţia financiară are multe beneficii dovedite şi contribuie la gestionarea provocărilor economice induse de crizele actuale.

Cu toate acestea, este necesară pentru gestionarea corectă şi eficientă a diferitelor opţiuni financiare disponibile. Instruirea şi informarea ne sporesc protecţia împotriva opţiunile financiare nepotrivite. Dacă discutăm despre rezilienţa economiilor, trebuie să subliniem că aceasta provine şi din educaţia financiară a cetăţenilor.

Deşi au trecut mai mult de 15 ani de la integrarea României în Uniunea Europeană, nivelul incluziunii financiare este în cazul nostru în continuare foarte scăzut (68% la jumătatea anului 2022) în raport cu media statelor membre (95%), conform celui mai recent raport privind incluziunea financiară realizat de Asociaţia Română a Băncilor. În cazul persoanelor sărace, nivelul este chiar mai scăzut, de 57%. Totodată, în România, nivelul intermedierii financiare (27,4% în 2021) este cel mai redus din Uniunea Europeană. Educaţia financiară joacă un rol important pentru creşterea intermedierii financiare şi implicit pentru dezvoltarea economică în ansamblu. Din această perspectivă, probabil nu este întâmplător faptul că un studiu publicat în anul 2020 de OECD/INFE arată că scorul privind nivelul de educaţie financiară pentru populaţia adultă din România este unul dintre cele mai reduse în rândul ţărilor incluse în analiză.

Dezvoltarea economică este semnificativ influenţată de dinamica intermedierii financiare, iar numeroase studii argumentează existenţa unei legături între gradul de intermediere şi incluziune financiară pe de o parte şi nivelul educaţiei financiare şi cel al inegalităţii veniturilor de cealaltă parte (de exemplu, Greenspan, 2005). Din perspectiva stabilităţii financiare, importanţa educaţiei financiare este subliniată pe larg în cadrul raportului Comitetului Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială ce a stat la baza Recomandării nr.R/3/2022 privind creşterea sustenabilă a intermedierii financiare.

Nu în ultimul rând, apreciez că pe termen mediu şi lung, aşa cum afirma Mac Duke (The Strategist), educaţia financiară este mai valoroasă decât banii, determinând rezilienţa economică şi dezvoltare. Educaţia financiară ajută la dezvoltarea capacităţilor umane de înţelegere şi decizie, ceea ce este poate la fel de important ca dezvoltarea economiilor.