Liniştea aparentă de pe piaţa repo s-a sfârşit

Operaţiunile de lichiditate ale Federal Reserve anunţate în a doua jumătate a lunii trecute, respectiv tranzacţii repo cu maturităţi extinse până la două şi patru săptămâni, au "asigurat" o oarecare linişte pe pieţele financiare internaţionale, care a permis atingerea unor noi recorduri pentru indicii bursieri din SUA.

În ultima săptămână a anului trecut s-a înregistrat chiar un minim al sumelor cerute şi oferite pe piaţa repo, de 24,8 miliarde de dolari, de la declanşarea crizei de lichiditate în a doua jumătate a lunii septembrie 2019 (vezi graficul 1).

Liniştea de pe piaţa repo s-a dovedit a fi, din păcate, doar aparentă. În primele zile din 2020 nivelul mediu al operaţiunilor repo zilnice a depăşit 50 de miliarde de dolari, în condiţiile în care Federal Reserve a retras lichiditate de pe piaţă de circa 64 de miliarde de dolari printr-o operaţiune reverse repo din a doua zi a anului curent.

În cadrul celei mai recente operaţiuni repo, din 7 ianuarie 2020, Fed-ul a injectat pe piaţă 98,92 miliarde de dolari, în condiţiile în care cererea din partea dealerilor primari a depăşit 105 miliarde.

Acesta este contextul în care Federal Reserve a publicat minuta şedinţei de politică monetară din 10 - 11 decembrie 2019, unde se arată că "soldul zilnic al operaţiunilor repo a fost de circa 215 miliarde de dolari" în perioada care a trecut de la şedinţa anterioară, din octombrie 2019.

Efectul cumulat al operaţiunilor repo şi al programului de achiziţionare a obligaţiunilor guvernamentale pe termen scurt l-a reprezentat creşterea extraordinară a bilanţului băncii centrale americane, în special în ultimele patru luni din 2019 (vezi graficul 2).

Avansul cumulat de circa 414 miliarde de dolari din această perioadă a condus la creşterea valorii totale a bilanţului până la 4,17 trilioane de dolari, conform datelor oficiale.

În ceea ce priveşte achiziţiile de obligaţiuni prin tipărire, se pare că banca centrală americană a trecut la monetizarea de facto a datoriei publice.

Conform legilor în vigoare, Fed-ul nu poate "monetiza" datoria publică, respectiv nu poate "cumpăra" obligaţiuni guvernamentale direct de la Trezorerie în cadrul operaţiunilor de pe piaţa primară.

Mai multe articole recente de la Zerohedge arată că interdicţia este "evitată" prin "inserarea unui scurt interval de trei zile între emisiune şi achiziţie" cu ajutorul unui "canal de transmisie" reprezentat de dealerii primari.

Doar în zilele trecute de la începutul anului au fost "monetizate" astfel obligaţiuni pe termen scurt cu o valoare cumulată de aproape 11 miliarde de dolari.

Tot în minuta şedinţei de politică monetară se mai arată că "se poate trece la reducerea graduală a operaţiunilor repo de la mijlocul lunii ianuarie", dar că "anumite operaţiuni s-ar putea să fie necesare până la sfârşitul lunii aprilie, când plata impozitelor va determina reducerea puternică a rezervelor".

Dar de ce este aprilie 2020 diferit de aprilie 2019 sau alt aprilie din anii precedenţi? În fiecare ţară există perioade predefinite pentru plata impozitelor, inclusiv la noi, iar o bancă centrală care "împinge" în faţa publicului astfel de justificări nu face decât să îşi dezvăluie caracterul de promotor al ştirilor false.

Reputatul analist american Martin Armstrong a abordat criza de pe piaţa repo de mai multe ori în ultimele luni. Într-un articol recent de pe site-ul său, Armstrong subliniază că "epicentrul crizei este în afara jurisdicţiei Federal Reserve", iar pentru soluţionarea crizei este nevoie de "acţiune politică". Din păcate, nu ne putem aştepta la o astfel de acţiune, deoarece "istoria ne învaţă că politicienii reacţionează doar după o criză".

În opinia lui Armstrong, unul dintre principalii factori ai "scoaterii" crizei repo din aria de acţiune eficientă a celei mai mari bănci centrale din lume o reprezintă "distrugerea pieţei obligaţiunilor din Europa prin politica dobânzilor negative urmată de Banca Centrală Europeană".

De asemenea, analistul american mai susţine că băncile centrale sunt foarte aproape de pierderea controlului asupra dobânzilor pe termen scurt.

În aceste condiţii, conflictul dintre Statele Unite şi Iran oferă o acoperire perfectă pentru pierderea controlului de către marile bănci centrale, mai ales când nimeni nu pare să ştie magnitudinea şi implicaţiile unei reacţii în lanţ generate de "explozia" pieţei repo.

Opinia Cititorului ( 1 )

1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 09.01.2020, 07:35)
Domnul Rechea scrie ca linistea de pe piata repo s-a sfarsit in ziua de 07.ian. Nu este chiar asa. The WSJ face cateva precizari in legatura cu ziua de 7.ian pe care domnul Rechea nu le mentioneaza in articolul sau ,de altfel, interesant. Astfel , WSJ spune ca interventia FED din 7.ian a avut 2 componente , una care a fost sub subscrisa si alta care a fost supra subscrisa. A existat o operatiune overnight in care s-au luat 64 mld usd , dar sub oferta Fed care ar fi vrut sa dea mai mult. Si a mai existat o operatiune pe 14 zile pe care cererea a fost mai mare din partea bancilor, dar Fed nu a vrut sa ofere decat 35 miliarde usd.
Dupa parerea mea , nu putem discuta despre panica pe piata Repo , asa cum incearca domnul Rechea sa gaseasca paralele cu criza din 2008 cand piata interbancara a „inghetat„ si nimeni nu a mai avut curaj sa imprumute pe nimeni.
Mai corect ar fi sa mentionam ca exista o disfunctionalitate care a luat Fed-ul putin prin surprindere in ultimele luni si care are probabil mai multe cauze, cum ar fi : rezervele minime ale celor 4 mari banci autorizate sa faca operatiuni repo se pare ca nu sunt suficiente, faptul ca Fed si-a redus bilantul in ultimii 2 ani si a scos lichiditate din piata, deficitul bugetar mai mare al administratiei Trump, politica periculoasa a BCE cu dobanzile negative si altele.