LIPSA FORŢEI CALIFICATE DE MUNCĂ PUNE ÎN PERICOL INDUSTRIA DE APĂRARE Piranha 5, fazele doi şi trei - o problemă pentru autorităţile de la Bucureşti

Înzestrarea Armatei Române pare ruptă de dezvoltarea industriei naţionale de apărare. Chiar dacă partenerii occidentali ai Ministerului Apărării Naţionale şi ai Ministerului Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri doresc să facă transfer de tehnologie către partea română, din păcate nu au cu cine să lucreze. Lipsa forţei calificate de muncă şi exodul masiv al tinerei generaţii pun în pericol realizarea de către partea română a unor proiecte viabile pentru dezvoltarea industriei naţionale de apărare.

La prima vedere, ar părea că autorităţile sunt depăşite de situaţie, din cauză că nu au fondurile necesare pentru a pune în mişcare un sistem care să asigure formarea profesională a tinerilor în cadrul învăţământului dual şi asigurarea astfel a forţei de muncă pentru industria de apărare.

Din păcate, realitatea ne demonstrează că şi atunci când statul are bani, îi direcţionează exact unde nu trebuie sau nu ştie nimeni unde se duc fondurile respective.

Un astfel de caz este dotarea Forţelor Terestre cu 227 de transportoare blindate Piranha 5. Contractul, încheiat de Ministerul Apărării Naţionale cu firma General Dynamics European Land Systems, este fazat pe trei etape. În prima, filiala elveţiană a companiei americane trebuia să livreze către MApN 36 de transportoare Piranha 5. Termenul limită pentru livrarea acestor transportoare a fost februarie 2019. Din cauza unor probleme privind sistemul de comunicaţii instalat iniţial, livrarea a fost amânată, iar General Dynamics a fost nevoită să plătească 8 milioane de euro penalităţi de întârziere către Ministerul Apărării Naţionale. Factura pentru plata acestor penalităţi a fost emisă de fostul ministru de resort, Gabriel Leş. Americanii nu au contestat sancţiunea contractuală, au plătit cele 8 milioane de euro către statul român, au remediat problemele şi au început livrarea transportoarelor. Transportoare care au trecut testele efectuate în prezenţa reprezentanţilor MApN. În acest moment, la Uzina Mecanică Bucureşti se află 23 din cele 36 de transportoare ce trebuiau livrate Armatei Române în februarie 2019. Ultimele 13 transportoare Piranha 5 din acest prim lot vor fi livrate în perioada următoare, până la sfârşitul lunii februarie 2020.

Din acel moment ar trebui să se intre în faza a doua a proiectului, care presupune că numărul transportoarelor livrate va creşte la 94, iar o parte dintre ele ar urma să fie construite şi asamblate în cadrul Uzinei Mecanice Bucureşti, pe baza transferului de tehnologie. Numai că acest lucru este imposibil în momentul de faţă, deoarece lipseşte forţa calificată de muncă pentru a lucra în acest domeniu.

Stefan Stuck, director pentru afaceri şi servicii internaţionale pentru sud-estul Europei în cadrul General Dynamics European Land Systems, ne-a declarat: "Pentru fabrica din România, personalul calificat are vârste cuprinse între 57 şi 60 de ani şi este insuficient. În acest moment nu găsim tineri pe care să îi formăm profesional pentru a lucra cu ei în etapele doi şi trei ale proiectului derulat cu Uzina Mecanică Bucureşti. De aceea, în prima fază a etapei a doua, vom fi nevoiţi să avem două linii de asamblare a transportoarelor Piranha 5 construite de compania noastră: una în Elveţia - unde au fost construite şi asamblate primele 36 de unităţi - şi alta în România, unde în prima parte am dori să transferăm tehnologia privind sablarea şi vopsirea vehiculelor respective".

Reprezentantul General Dynamics pentru sud-estul Europei a menţionat că, în situaţia în care ar găsi tot personalul necesar, formarea profesională ar dura cel puţin doi ani.

Stefan Stuck a precizat: "Vă dau un singur exemplu: formarea profesională a unui vopsitor durează între doi şi trei ani, pentru că vorbim despre una dintre cele mai grele etape din realizarea transportorului Piranha 5, etapă în care calitatea lucrării efectuate se observă cel mai bine. Vopsirea unui transportor cunoaşte două etape: prima în care este vopsită carcasa metalică şi care durează o săptămână, deoarece aplicăm mai multe straturi de vopsea, menită să reziste o perioadă cuprinsă între 5 şi 10 ani, în funcţie de condiţiile de utilizare a vehiculului. Apoi urmează asamblarea celorlaltor piese - motorul, cele de interior, de comunicaţii - după care se trece la a doua fază a vopsirii: culoarea de camuflaj. Pentru acest lucru avem nevoie de profesionişti şi, în România, la momentul actual sunt foarte greu de găsit sau sunt foarte în vârstă. Putem forma alte persoane, dar din păcate mulţi dintre tinerii din ţara dumneavoastră au ales să plece şi să lucreze peste hotare. Câţiva dintre ei se găsesc în fabrica noastră din Elveţia. Aşa că o parte din primele 94 de transportoare vor fi făcute tot în Elveţia. Cu toate acestea, ţin să menţionez că săptămâna viitoare vom demara la Piteşti al doilea curs de formare profesională pentru linia de asamblare de la Bucureşti, dar personalul este în continuare insuficient pentru ce ar trebui să fie în ţara dumneavoastră".

Reprezentanţii General Dynamics au menţionat că fabrica de la Bucureşti ar trebui să fie similară cu aceea existentă în localitatea Kreuzlingen din Elveţia. Vorbim despre o unitate principală de producţie care se întinde pe o suprafaţă de aproape două hectare, la care se adaugă alte două unităţi secundare situate în localităţi din apropiere. Plus un poligon de tes-tare care se întinde pe aproape 11 hectare. Fabrica din Elveţia are 850 de angajaţi care construiesc, în acest moment, transportoare Piranha 5, Piranha 3+, Piranha 4 pentru România, Danemarca, Bulgaria, Botswana şi alte ţări din Europa şi din lume. La acest nivel ar trebui să ajungă şi Uzina Mecanică din Bucureşti, partenerul celor de la General Dynamics, pentru a construi transportoare nu doar pentru etapele doi şi trei ale proiectului din România, ci şi pentru alte state ale lumii.

Stefan Stuck a arătat: "Programul pe care îl avem privind transferul de tehnologie către Uzina Mecanică Bucureşti este unul structurat pentru următorii 40 de ani. Adică tinerii cu vârste cuprinse între 16 şi 20 de ani care doresc să urmeze cursurile de formare profesională şi să fie angajaţi la fabrica respectivă, au şansa să lucreze la acest proiect până vor ieşi la pensie. Este un program pe termen lung şi de aceea apelăm la toţi factorii responsabili pentru că este vorba despre un beneficiu pe termen îndelungat pentru industria de apărare din România".

Din păcate, la Bucureşti, se pare că nimeni nu este interesat de soarta industriei de apărare. Chiar dacă a plecat un guvern şi a venit altul. Este bine să te pozezi cu americanii, mai ales că preşedintele Iohannis pune mare preţ pe parteneriatul strategic cu SUA, dar când vine vorba despre cooperare reală cu efecte benefice pentru industria de apărare locală, autorităţile uită să se mai implice. Dar banii din sancţiunile aplicate îi încasează. Însă nimeni nu ştie ce se întâmplă cu sumele respective. Cum de exemplu, nimeni din Ministerul Apărării Naţionale şi nici din Ministerul Finanţelor sau din Ministerul Educaţiei nu ne poa-te spune de ce din cele 8 milioane de euro plătite cu titlu de sancţiune contractuală, în urmă cu câteva luni, de cei de la General Dynamics, nu s-a deschis o şcoală profesională sau nu a fost inţiat un curs de formare profesională pentru industria de apărare. Banii respectivi puteau fi viraţi şi către liceele militare din ţară aflate sub tutela MApN, pentru ca elevii de acolo să facă învăţământ dual şi să capete aptitudinile necesare pentru a lucra, eventual, în industria naţională de apărare.

Din păcate, banii au fost luaţi, au fost viraţi către bugetul de stat, iar Apărarea - fie că vorbim despre industria locală, fie că vorbim despre Armată - nu a beneficiat de nici un cent din cei 8 milioane de euro plătiţi de General Dynamics.

Să ne mai plângem în condiţiile acestea că industria naţională de apărare este la pământ?!