Mai avem între trei şi şase luni până când vom reuşi să trecem peste criză

• Interviu cu Augustine Kochuparampil, directorul general al ArcelorMittal Galaţi

Reporter: Domnule Augustine Kochuparampil, dacă aş fi muncitor al "ArcelorMittal" Galaţi, cât de tare ar trebui să mă tem pentru locul meu de muncă?

Augustine Kochuparampil: Pot asigura fiecare angajat că nu va fi nimeni concediat. Noi suntem aici în Galaţi şi în România pentru a produce şi a vinde oţel. Da, avem o criză temporară şi vrem să trecem peste ea împreună cu angajaţii noştri. Dar aceste lucruri implică unele sacrificii, pe termen lung, inclusiv pentru angajaţii noştri.

Pentru a răspunde la întrebare v-aş propune, pentru început, să ne întoarcem în trimestrul al patrulea al anului trecut. Ne-am dat seama că ceva foarte rău începe să se întâmple, mai ales în privinţa comenzilor cât şi a preţurilor, şi am simţit atunci o descreştere semnificativă, dar nu am putut anticipa dimensiunea acestei prăbuşiri.

Ce am făcut?

Am încercat să oferim pieţei ce cere piaţa. Am încercat să optimizăm câteva fluxuri şi segmente pe care operăm, am încercat în acelaşi timp să reducem costurile, să îmbunătăţim lichidităţile şi să fim siguri că furnizăm pentru clienţii noştri cele mai bune servicii posibile.

Desigur că, în acest timp de criză, cei care sunt cei mai afectaţi sunt angajaţii. Aşa cum au făcut alte companii noi, nu am apelat la concedieri, ci am încercat să menţinem oamenii pe locurile de muncă. Cum să facem asta? Făcând activităţi pe care, până în acel moment, le făceau firmele contractoare, cerându-le angajaţilor să intre în concediu lor de odihnă şi, în acelaşi timp, am lansat o schemă de plecări voluntare cu pachete financiare foarte avantajoase. De ce am făcut aceste lucruri? Pentru că ştim că această criză este temporară. Sigur că nu ştim cât timp va dura.

Augustine Kochuparampil: Impresia noastră, la acest moment, este că mai avem încă între trei şi şase luni până când vom reuşi să trecem peste această criză. Întrucât considerăm că este o situaţie temporară, vrem să fim siguri că angajaţii vor rămâne alături de noi, ca să reacţionăm extrem de rapid atunci când piaţa îşi va reveni.

Reporter: De curând aţi anunţat că închideţi Uzina Cocso Chimică (UCC). Ce ne puteţi spune despre această decizie?

Augustine Kochuparampil: Aceasta a fost o decizie extrem de dificilă de luat, în primul rând din cauza numărului mare de angajaţi care sunt afectaţi. Dar să revenim la momentul când a izbucnit criza. Noi am încercat să reducem producţia şi numărul de segmente şi de echipamente de producţie. În acel moment, noi credeam că volumul de comenzi îşi va reveni în trimestrul doi. Dar când am văzut cifrele la sfârşitul lui martie începutul lunii aprilie, ne-am dat seama că situaţia va continua. Atunci am decis că ceva mai mult trebuie făcut. În ceea ce priveşte Cocseria, este un segment foarte important şi foarte specific din punct de vedere tehnic şi al siguranţei angajaţilor. Nu putem opera bateriile de cocsificare sub un anumit nivel. La început, am încercat să operăm la un număr redus de baterii, nu doar aici şi la nivelul întregului Grup ArcelorMittal, dar din cauza volumului extrem de mic al producţiei a trebuit să reducem şi să închidem şi Cocseria.

Specificitatea Galaţiului este că, odată închise aceste baterii, nu mai pot fi repornite. Noi am făcut o revizuire a echipamentului pe care îl aveam în funcţiune din întregul Grup ArcelorMittal şi am decis să închidem câteva baterii de cocsificare, câteva furnale, câteva oţelării. Aceste decizii afectează toate unităţile din Europa. Din nefericire, aceas­tă decizie implică şi bateria de cocsificare de la Galaţi.

În ceea ce priveşte viitorul, ne asigurăm să avem suficient cocs pentru producţia pe care o realizăm, la un preţ care va fi mai bun decât costurile pe care le înregistrăm aici la Galaţi, şi pe un contract pe termen lung. Asta pentru a menţine competitivitatea producţiei de oţel pe termen lung.

Reporter: Ce se va întâmpla cu cei 1500 de muncitori de la Uzina Cocso Chimică?

Augustine Kochuparampil: Am spus şi o repetăm - nu vom concedia pe absolut nimeni. Ce vom oferi angajaţilor de acolo? Este alegere între două variante. Numărul unu - o schemă de plecări voluntare modificată. Toţi cei care doresc să se înscrie în această schemă de plecări voluntare o pot face. Numărul doi - pe cei care nu doresc să părăsească compania îi vom pregăti, recalifica şi retrimite în alte sectoare ale combinatului.

Cu toate acestea, vom reţine un anumit număr de angajaţi de la UCC pentru că, aşa cum am mai spus-o, noi vrem să reconstruim o nouă baterie de cocsificare. Deci intenţionăm să reţinem câteva talente de la UCC, pentru a fi pregătiţi atunci.

Reporter: Pe 30 aprilie s-a încheiat schema de plecări voluntare deschisă de companie pe 12 decembrie. Care este situaţia actuală?

Augustine Kochuparampil: Nu am cifrele definitive. Dar vă pot spune că am aprobat plecarea pentru circa 1600 de persoane, iar alte 1500 de persoane sunt în diferite stadii de analiză a dosarelor. O parte dintre aceştia ar putea pleca, alţii nu. Dar vreau să vă spun că schema de plecări voluntare va continua pentru angajaţii de la UCC, iar în acest moment avem ultimele discuţii cu reprezentanţii salariaţilor despre valoarea pachetelor financiare, dar cu siguranţă vor fi făcute publice în curând.

Reporter: Aţi avut o discuţie cu Guvernul. Aţi cerut sau aţi primit vreun sprijin din partea statului român?

Augustine Kochuparampil: Ne ţinem toţi partenerii informaţi des­pre situaţia de aici. Am informat Guvernul asupra situaţiei de la Galaţi. Nu am cerut şi nu ne dorim un ajutor special pentru unitatea noas­tră de la Galaţi. Ce lucruri bune se vor face pentru întreaga economie va fi bun şi pentru noi.

Ce am propus reprezentanţilor guvernului este un set de măsuri pentru a se îmbunătăţi consumul de oţel. În primul rând, ar fi ca Guvernul să adopte măsuri prin care să mărească viteza de implementare a proiectelor de infrastructură. Toată lumea ştie de volumul foarte mare care poate duce la o creştere a infrastructurii în Româ­nia şi aşteptăm ca acest potenţial să se transforme şi în realitate pentru că mai multă infrastructură înseamnă şi mai mult consum de oţel.

Al doilea punct important discutat cu Guvernul a fost să adopte acele măsuri care să încurajeze băncile să reia creditarea către clienţii produselor noastre... Prin politica monetară să se adopte acele măsuri prin care să încurajeze clienţii noştri să se împrumute la bănci, prin urmare să cumpere mai mult de la noi.

Din toate discuţiile înţeleg că Guvernul ştie foarte bine dimensiunile crizei şi cred că se mişcă cel mai bine cu putinţă în acest sens. Sigur, lucrurile nu se pot vedea de la o zi la alta. Sunt convins, că în următoarele săptămâni - luni, vom putea vedea şi alte iniţiative ale Guvernului în această idee.

Reporter: Ce ne puteţi spune des­pre salariile angajaţilor de la ArcelorMittal Galaţi? Pentru acest an au fost îngheţate, dar este posibil să fie o majorare spre sfârşitul anului, dacă situaţia economică îşi va reveni?

Augustine Kochuparampil: Cu siguranţă că ne vom gândi la acest lucru. Este un angajament pe care l-am făcut reprezentanţilor salariaţilor. Vom discuta în fiecare trimestru această chestiune. Este o decizie dificilă pentru noi. E vorba de decizia îngheţării salariilor, dar a fost luată în perspectiva viitorului pe timp îndelungat al companiei, şi încă odată repet, este o criză temporară.

Reporter: Ce părere aveţi că sindicatele, nemulţumite de situaţia de la ArcelorMittal Galaţi, au cerut în repetate rânduri desecretizarea contractului de privatizare?

Augustine Kochuparampil: Acest contract a fost semnat de două părţi. Ambele părţi au obligaţii de îndeplinit. Guvernul monitorizează realizarea acestor obligaţii. Nu ştiu în ce măsură ar adăuga o cât de mică valoare făcându-l public. În opinia mea, cel mai important lucru este ca ambele părţi să îşi respecte obligaţiile. Ce pot spune este că noi ne-am respectat toate prevederile acestui contract şi continuăm să le respectăm până la consumarea deplină a acestuia.

Reporter: Vor fi în continuare externalizate servicii (fabrica de var, o parte a serviciilor auto) şi, dacă da, care vor fi primele vizate?

Augustine Kochuparampil: Nu am identificat, până acum, nici un segment nou pe care să îl externalizăm şi nu cred că este o idee bună să externalizăm, în condiţiile de acum, o activitate sau alta. Nici nu ne gândim la acest lucru... Dimpotrivă, sunt unele activităţi pe care le făceam cu agenţi externi şi acum vrem să le facem cu oamenii noştri ca să putem ţine angajaţii ocupaţi.

Reporter: Este adevărat că sunteţi nevoit să reduceţi permanent capacitatea de producţie cu până la 10%, după ce, în ultimele luni, aţi redus-o cu aproape 50%?

Augustine Kochuparampil: Credem că, mai mult sau mai puţin, am atins deja nivelul cel mai de jos al crizei. Am început să vedem această criza din octombrie-noiembrie anul trecut, a continuat în primul trimestru al acestui an, şi se pare că va continua şi în acest trimestru doi, după care sperăm la unele semne de îmbunătăţire. Nu mă aştept la o reducere suplimentară a producţiei.

Reporter: Cât de mult a scăzut pe piaţă cererea de oţel şi cât de mult aţi fost nevoit să reduceţi producţia la Arcelormittal Galaţi?

Augustine Kochuparampil: Anul trecut, produceam, în medie, 300.000 tone pe lună, iar în ultimele cinci-şase luni, producem şi expediem undeva între 40-50% din aceas­tă cantitate.

Reporter: Care sunt rezultatele financiare pentru primele trei luni ale acestui an?

Augustine Kochuparampil: Sunt vremuri extraordinar de grele, nu cred că s-a mai văzut o asemenea criză în ultimii 50 de ani. Nu am mai văzut o asemenea prăbuşire a nivelului de producţie. De asemenea, asistăm la o eroziune a preţului pes­te tot în lume. În acelaşi timp, am avut materie primă la preţuri foarte mari. Desigur că am luat un număr de măsuri pentru a optimiza aceste lucruri, dar, din rezultatele financiare ale grupului ArcelorMittal publicate, s-au înregistrat pierderi. Acelaşi este şi cazul Galaţiului. Din păcate, din cauza unor restricţii legale, nu vă pot dezvălui cifrele exacte pentru pierderile de la Galaţi. Grupul ArcelorMittal a anunţat pentru primul trimestru al acestui an o pierdere de 1,1 miliarde de dolari.

Reporter: Se va respecta graficul investiţiilor de 1,5 miliarde de dolari anunţate la ArcelorMittal Galaţi, pentru următorii cinci ani?

Augustine Kochuparampil: Aş menţiona că noi nu vedem criza aceasta ca ceva permanent... Se va termina la un moment dat. Această criză ne-a forţat să facem unele ajustări în privinţa investiţiilor. A trebuit să ne reducem producţia, iar în această situaţie, am avut şi încasări mai mici. Având încasări mai mici, a trebuit să recroim unele proiecte de investiţii, dar suntem extrem de optimişti în privinţa viitorului industriei de oţel, nu doar global ci şi în România... Aşa încât nu ne-am modificat strategia generală de investiţii în România. Aceste investiţii vor fi făcute, dar va fi o schimbare în agenda termenelor stabilite iniţial. Mai mult, încă mai facem investiţii în combinatul de la Galaţi. Să vă dau două exemple... În această lună, am terminat o investiţie majoră la Laminorul de Tablă Groasă numărul 2, începută anul trecut şi pe care nu am suspendat-o şi am continuat-o până la finalizare. Este vorba despre un echipament de verificare automată a grosimii tablelor. Iar, în luna mai, vom încheia o investiţie majoră privind mediul, desprăfuirea secundară de la Oţelăria numărul 1. Aceste proiecte au fost continuate. Sunt şi altele în afară de acestea, dar, în mod evident, au fost ajustate celelalte. Este mai curând o amânare a lor decât o renunţare.

Reporter: Care sunt partenerii care nu mai absorb producţia dumneavoastră?

Augustine Kochuparampil: Criza financiară a afectat toate sectoarele economiei. Nu putem spune că este un sector al economiei care este mai afectat ca altul. Este afectată piaţa de tablă groasă, de banda laminată la cald... Este o criză globală care afectează toate industriile, nu se poate spune că este un anumit produs care să rămână puternic în termen de volum al comenzilor, deci toate sunt la fel de slabe.

Vă mai pot spune că sunt anumite pieţe un pic mai mult afectate ca altele. De exemplu, pentru noi, o piaţă extrem de importantă, piaţa turcească s-a prăbuşit imediat când a apărut criza. Din păcate, piaţa turcească continuă să fie grevată de lipsa de comenzi şi de importurile de metal venite la preţuri de dumping.

Reporter: Ce se întâmplă acum în industria auto?

Augustine Kochuparampil: În general, industria auto suferă o criză extremă în această perioadă, dar, cum probabil aţi citit, în cazul Dacia, care este unul dintre clienţii noştri auto majori, cererea continuă să rămână puternică, continuăm să furnizăm pentru ei.

Reporter: Cum credeţi că va evolua industria siderurgică şi cât de repede vă aşteptaţi să depăşim criza?

Augustine Kochuparampil: Este o întrebare dificilă. Am crezut, la început, că vom vedea fundul crizei la începutul trimestrului 1, acum credem că vom vedea sfârşitul crizei la sfârşitul trimestrului doi. De ce? Pentru că nu vedem deteriorarea pieţei în ultimele patru-cinci săptămâni, dar încă nu vedem recuperarea. Credem că revenirea pieţei ar putea începe în partea a doua a acestui an. La început, recuperarea în piaţă va fi în termene de volume. Vor veni comenzi mai mari şi, doar după aceea, în termeni de preţuri. Dar suntem foarte încrezători asupra unui singur lucru. Omenirea nu mai poate fi în situaţia de acum de a consuma 50% din consumul natural de oţel. Aşa încât piaţa din România, Turcia, piaţa Occidentală unde trimitem produse îşi va reveni cu siguranţă în următoarele luni. Trebuie să amintim că Guvernele din întreaga lume, băncile au luat măsuri fără precedent pentru revitalizarea industriei. Aceste măsuri îşi pot crea efecte în cinci şase luni. Aşteptăm şi noi impactul acestor măsuri, dar probabil că le vom vedea în următoarele luni. Aceasta ne dă atât în cazul Grupului, cât şi pentru Galaţi, o încredere privind viitorul.

Reporter: Care sunt estimările din punct de vedere financiar ale Grupului ArcelorMittal pentru anul în curs, în comparaţie cu cele înregis­trate anul trecut?

Augustine Kochuparampil: Este una din treburile cele mai dificile. Să estimăm, să vedem ce am putea obţine anul acesta... După rezultatele de pe primul trimestru, ne aşteptăm la nişte îmbunătăţiri minore pentru trimestrul al doilea, credem că nivelul cel mai jos a fost atins şi, începând cu trimestrul II, am putea vedea unele mici semne de revenire. Însă rezultatele nu vor fi bune deloc. Sigur nu vom fi mulţumiţi deloc, dar, aşa cum spuneam, este o criză fără precedent şi sper să avem cifre mai bune în 2010. Astăzi suntem preocupaţi să res­tricţionăm producţia la ceea ce cere piaţa cu adevărat, să ne optimizăm costurile, să ne îmbunătăţim nivelul de cash, să atingem cerinţele din ce în ce mai puternice ale clienţilor noştri şi să ne menţinem în acea formă care să ne permită ca odată criza încheiată să revenim imediat pe piaţă. Aceasta este şi cauza pentru care tot spun că angajaţii noştri nu au de ce să se teamă. Astăzi operăm, de exemplu, undeva la 40% din nivelul anului trecut, dar sperăm ca, până la sfârşitul anului, să ajungem la 80-90%... Dar, dacă angajaţii nu vor fi lângă noi, nu avem cu cine. Şi asta vrem să facem... să continuăm să producem.

Reporter: Ce ne puteţi spune des­pre preţuri?

Augustine Kochuparampil: Anul trecut, la sfârşitul trimsetrului II, începutul trimestrului III, s-au atins preţuri foarte mari... în general, preţurile sunt undeva la 50% de acel nivel.

Reporter: Este posibil ca, până la sfârşitul anului, dacă situaţia se va menţine sau se va înrăutăţi, să se mai închidă şi alte capacităţi ale Grupului ArcelorMittal?

Augustine Kochuparampil: Aşa cum spuneam, credem că am atins nivelul cel mai de jos şi, uitându-ne în piaţă , totuşi, nu pare, că vor fi deteriorări viitoare. Astăzi, suntem pe o piaţă unde se comnsumă 50-60% mai puţin ca anul trecut. De asemenea, stocurile clienţilor noştri scad, aşa încât anticipăm că va creşte cererea în următoarea perioadă. În acest moment nu vedem posibil un asemenea scenariu.