MAI ESTE UNIUNEA EUROPEANĂ A CETĂŢENILOR SAU DOAR A CORPORAŢIILOR? Statele capturate din UE nu mai reprezintă interesele cetăţenilor

Organizaţia neguvernamentală Corporate Europe Observatory (CEO), a cărei misiune este "expunerea influenţei lobby-ului corporatist în UE", a publicat recent un raport în care se dezvăluie adevărata dimensiune a capturării statelor din UE de către corporaţii.

Sub titlul "State capturate: atunci când guvernele UE reprezintă o filieră a intereselor corporaţiilor", analiza CEO se concentrează asupra "deficitului democratic" existent în "prea multe state europene", care a condus la transformarea entităţilor naţionale din UE în state capturate de către interesele corporatiste.

"În loc să acţioneze în interesul public al cetăţenilor şi al intereselor mai largi ale UE, statele operează adesea ca filiere ale influenţei corporatiste", este concluzia raportului.

Din păcate, liniile directoare ale politicilor sociale şi economice din Uniunea Europeană sunt stabilite de corporaţii nu doar la nivel de state, ci şi la nivelul instituţiilor europene.

Preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene reprezintă una dintre cele mai "atractive" ţinte pentru lobby-ul corporaţiilor, atât în timpul mandatului, dar şi înainte de începerea acestuia. Raportul CEO arată că preşedinţia CUE reprezintă şi o oportunitate pentru promovarea unei anumite agende a corporaţiilor, mai ales în condiţiile în care sponsorizarea directă a devenit "o practică operaţională standard".

Austria, care a deţinut preşedinţia Consiliului Uniunii Europene în a doua jumătate a anului trecut, este "studiul de caz" din analiza CEO.

Grupul de lobby Hydrogen Europe a intervenit pentru organizarea unui eveniment în scopul promovării aces­tei surse alternative de energie, unde a fost "încurajată" semnarea unei "Iniţiative a hidrogenului".

Din păcate există şi o problemă "minoră", pe care propaganda "oficială" are grijă să o ocolească: hidrogenul obţinut fără utilizarea combustibililor fosili reprezintă doar 5% din producţia totală, după cum se arată în analiza CEO. În aceste condiţii, promovarea hidrogenului ca sursă de energie verde este o mare minciună, deoarece restul de 95% se obţine cu ajutorul combus­tibililor fosili, iar "promovarea" hidrogenului este, de fapt, promovarea utilizării gazelor naturale.

Mai mult, "lobby-urile corporatiste beneficiază şi de pe urma structurii complexe şi opace a comitetelor UE, cele care deţin resursele şi capacitatea de a influenţa rezultatele finale".

Influenţa asupra politicilor promovate şi aprobate de instituţiile europene nu se datorează exclusiv "rapacităţii" corporaţiilor. "Unele state membre caută în mod activ să intre în contact cu organizaţiile de lobby corporatist", se arată în raportul CEO.

Şi aşa se doreşte atingerea idealului european de unitate? Dar nu durează prea mult, în condiţiile în care "autorităţile" unor state se comportă precum prostituatele care "acceptă" plata pentru "servicii", în timp ce altele îşi oferă direct serviciile?

Aici este necesară prezentarea unor scuze: prostituatele au standarde morale mult mai ridicate decât "autorităţile" care se vând aproape pe nimic, având în vedere resursele financiare ale "clienţilor", în timp ce îşi mint cu o neruşinare criminală alegătorii.

Şi asta nu este tot. "La nivelul UE, statele membre au preluat o parte a agendelor corporaţiilor şi le-au trans­format în obiective ale Uniunii", după cum se mai arată în raportul CEO. Printre acestea se regăsesc regulile fiscale stricte cu privire la programele de austeritate, dar şi clauzele de protejare a investitorilor în tratatele comerciale, care permit corporaţiilor să dea în judecată statele când adoptă legi care le afectează interesele.

Mai există, apoi, şi "influenţele" exercitate la nivelul reprezentantelor naţionale de la Bruxelles. În acest caz, România este lăudată pentru transparenţa de care dă dovadă în ceea ce priveşte "intervenţia" grupurilor de lobby.

Organizaţia CEO şi alte organizaţii neguvernamentale au cerut reprezentanţelor permanente de la Bruxelles, conform legilor accesului liber la informaţii, detalii despre relaţiile cu grupurile de lobby.

"Doar două state au stocat şi pus la dispoziţie date complete despre activităţile de lobby: România şi Olanda", se arată în raportul CEO, iar "analiza datelor oferite de România, Olanda şi Irlanda arată că aceste reprezentanţe permanente sunt o ţintă majoră pentru activităţile de lobby corporatiste".

Raportul CEO arată că reprezentanţa României la Bruxelles a avut 160 de întâlniri între martie 2017 şi martie 2018, dintr care 73% au fost cu organizaţii de lobby corporatiste, iar 19% cu organizaţii sindicale şi ONG-uri.

Printre "vizitatori", după cum îi numeşte CEO, s-au aflat Renault, Honda, Google, Facebook, DigitalEurope, Amazon, Microsoft, Enel şi Coca-Cola, iar subiectele "fierbinţi" discutate au fost Brexit-ul, legea copy­right-ului, tranzacţionarea drepturilor de poluare şi energia verde.

Se pare că transparenţa autorităţilor noastre a constituit o adevărată surpriză, deoarece raportul CEO scrie că "transparenţa României în ceea ce priveşte activitatea de lobby reprezintă un contrast puternic cu reputaţia sa negativă privind libertatea presei şi combaterea corupţiei".

Iar dacă tot a venit vorba despre corupţie, natura complexă a fenomenului este ilustrată de "ofensiva" concertată a grupurilor de lobby împotriva Germaniei, care încă îşi joacă rolul de etalon al "statelor corecte" din UE, alături de Ţările Nordice, dar numai pentru îndoctrinaţii care încă mai cred că tot ce zboară se mănâncă.

Raportul CEO scrie că influenţarea autorităţilor germane de către grupurile de lobby a fost crucială pentru aprobarea extinderii permisului de utilizare a erbicidului pe bază de glifosat produs de Monsanto, companie recent achiziţionată de gigantul german Bayer. Se pare că declararea substanţei drept agent cancerigen de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, încă din 2015, nu a contat deloc pentru oficialii care au propus şi obţinut extinderea permisului de utilizare.

De asemenea, autorităţile de la Berlin au avut un cuvânt "greu" de spus şi în ceea ce priveşte politica emisiunilor de bioxid de carbon, asociată cu scandalul Dieselgate.

Şi asta nu este tot. În raportul anual "Corruption Perception Index" pentru 2018, publicat recent de organizaţia Transparency International (TI), se arată că percepţia acestui fenomen a crescut în Germania.

Indicele corupţiei a scăzut până la 80, de la 81 de puncte în anul precedent, în condiţiile în care valoarea 100 reprezintă absenţa totală a corupţiei, iar 0 un grad extrem de ridicat al corupţiei.

Germania se clasează sub Elveţia, Canada, Noua Zeelandă sau Ţările Nordice, şi mult peste ţările din flancul sudic al zonei euro, inclusiv Franţa.

Edda Muller, preşedintele Transparency International Germany, a acordat un interviu publicaţiei Deutsche Wirtschafts Nachrichten pe marginea raportului, unde a declarat că "situaţia corupţiei din Germania este complexă".

De unde vine complexitatea? Din ceea ce doamna Muller numeşte "corupţia structurală". După cum arată datele de la TI, oferirea şi acceptarea mitei pentru accesul cetăţenilor la servicii sau beneficii prevăzute în lege este un fenomen aproape inexis­tent.

Pe de altă parte, corupţia structurală se regăseşte pe scară largă în politică sau la nivelul corporaţiilor, iar Edda Muller vorbeşte despre "integrarea tot mai puternică a politicii şi mediului de afaceri". Aici este vorba despre faimoa­sa "uşă rotativă" dintre politică şi mediul de afaceri, prin intermediul căreia politicienii care propun şi votează legi favorabile beneficiază apoi de posturi extrem de bine remunerate în firmele de consultanţă sau corporaţii.

Aceasta este situaţia din Germania, iar "autorităţile" europene încă sunt "şocate" de avansul populismului în Europa.

Oare semnul de întrebare nu ar trebui să fi altul, respectiv cum s-a ajuns până aici fără o revoltă masivă a europenilor, care să-i trimită la galere pe toţi politicienii?

"Fiecare cetăţean are dreptul să participe la viaţa democratică a Uniunii. Deciziile trebuie luate cât mai deschis şi mai apropiat de cetăţean", se arată în Articolul 10 al Tratatului de la Lisabona.

Dacă numai 1% din ceea ce se prezintă în raportul CEO este adevărat, atunci entitatea cunoscută sub numele de Uniunea Europeană nu este decât o minciună sfruntată, care nu are cum să reziste în faţa asaltului "inuman" realităţii, deoarece statele capturate din UE nu mai reprezintă interesele cetăţenilor.