EnglishRadu Luca a fost numit astăzi manager al Departamentului Trading din Direcţia Trading-Furnizare a Hidroelectrica, după ce, timp de doi ani, a fost director de Trading la Tinmar-Ind România, conform unui comunicat remis redacţiei.
Radu Luca a absolvit în 2003 Facultatea de Ştiinţe Economice, specializarea Tranzacţii Internaţionale, din Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca. În perioada 2003-2006, a lucrat la Bursa Monetar-Financiară şi de Mărfuri din Sibiu (Sibex), iar în perioada 2006-2010 a fost broker de tranzacţii cu energie de tip forward şi options pe bursa scandinavo-baltică de energie Nordpool şi pe pieţele continentale de energie la firma ICAP Energy, Norvegia. Din 2012 până la angajarea la Hidroelectrica, Luca a fost director de Trading la Tinmar-Ind România, trader privat autohton de energie electrică, având o cotă de piaţă de 8% şi o cifră de afaceri de peste 300 milioane euro. În urmă cu o lună, Hidroelectrica l-a angajat ca director al Direcţiei Trading-Furnizare pe Marius Chiriac, care activase mai mulţi ani ca director la Enel Trading şi Enel Muntenia.
Remus Borza, administratorul judiciar al Hidroelectrica, a declarat: "După o experienţă traumantizantă şi vădit prejudeciabilă a contractelor bilaterale încheiate cu băieţii deştepţi din perioada 2002-2012, după o perioadă, 2012-2014, de relativă inadaptabilitate la piaţă, evoluţii, realităţi şi tendinţe, Hidroelectrica trebuia să încerce un management mai dinamic, mai asumat, mai vizionar şi mai creativ pe zona de trading şi furnizare energie. Anticipăm încă din 2012 că energia generată din surse regenerabile va pune o presiune teribilă pe producătorii tradiţionali din surse primare: termo, nuclear şi hidro. De atunci şi până azi, marjele comerciale ale acestor producători s-au subţiat tot mai mult. Unii dintre ei vând în pierdere, pentru că azi preţul megawatt-ului în piaţă este mult mai mic decât preţul lor de cost. Şi Hidroelectrica, cu toate măsurile luate pentru a-şi eficientiza şi optimiza costurile de producţie, vinde la limita preţului de cost. În atare condiţii, aducerea unor profesionişti din mediul privat pe zona de trading şi furnizare apare ca o necesitate obiectivă. Hidroelectrica, pentru a-şi maximiza profitul, trebuie să înveţe să vândă mai mult decât produce. Marius Chiriac şi Radu Luca vin la Direcţia de Trading Furnizare din mediul privat. Vor mai veni şi alţii. Împreună, vechi şi noi, vor trebui să formeze o echipă de succes care să transforme Hidroelectrica în cel mai important jucător pe piaţă de energie din România şi ţările limitrofe".
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Despre Hidroelectrica - Scrisoare deschisa
(mesaj trimis de Radu Ioan Ana în data de 23.06.2014, 19:10)
1. Conform fişei fiscale oficiale depusă sub sancţiunea legii la data de 03.04.2012, declaraţie valabila, înregistrată la Ministerul Finanţelor, care nu a fost niciodată contestată sau desfiinţată, Hidroelectrica a încheiat anul 2011 cu profit de 6.444.266 lei.
2. În Raportului Auditorului Independent Hidroelectrica KPMG Audit SRL întocmit la 25.05.2012 pentru anul 2011 se arată „Noi nu am identificat informaţii financiare care sa fie neconcordante cu informaţiile financiare anexate”, deci profitul este corect.
3. În Raportul Administratorului (Remus Vulpescu – reprezentant al Ministerului Economiei) întocmit la data de 25.05.2012 pentru anul 2011 se arată laudativ că „Datorită rezultatelor înregistrate pe anul 2011, Hidroelectrica îşi consolidează poziţia de lider al pieţei de energie. Consiliul de Administraţie apreciază soliditatea deciziilor luate, viziunea anticipativa şi valoarea orientării strategice a managementului.”
Câteva zile mai târziu (16.06.2012) acelaşi Remus Vulpescu depune cererea de intrare în insolvenţă a societăţii Hidroelectrica, dar nu recunoaşte şi nu-si aminteşte de acest lucru „minor” când este întrebat de presă. Când depunere cererii de intrare în insolvenţă nu mai poate fi ascunsă, devenind publică, acesta motivează că insolvenţa este folosită ca armă de lupta împotriva „băieţilor deştepţi” pentru rezilierea contractelor acestora.
Întrebare: Onor conducere a Ţării, consideraţi că această viclenie va fi acceptată de instanţele de judecată şi de arbitraj (inclusiv instanţele internaţionale) ţinând cont că insolvenţa frauduloasă este pedepsită de lege? Dacă insolvenţa va fi considerată frauduloasă, cine va plăti acest prejudiciu adus societăţii Hidroelectrica şi României? Salariaţii? Poporul român? Se pare că până acum doar aceştia au plătit. Salariaţii prin disponibilizări pe criterii mafiote. Poporul prin preţul mărit la energie. Ceilalţi actori (Remus Borza s.a.) se îmbogăţesc de pe urma acestei insolvenţe.
Anul 2012 este mai bine de jumătate, an de administrare a lui Borza. La preluarea administrării în 20.06.2012, Borza promitea, şi era posibil, un profit net pentru acel an de 100 milioane Euro, adică în jur de 450 milioane lei. Care au fost rezultate financiare la sfârşit de an? Conform fisei fiscale, au fost pierderi de 508 milioane lei, suma care adunata cu profitul preconizat de Borza se apropie de1 miliard de lei. Deci o gaura de un miliard, în condiţiile în care a fost stopată sau diminuată orice fel de cheltuială de investiţii, dezvoltare, retehnologizare, reparaţii planificate, reparaţii curente, consumabile etc., firma funcţionând din inerţie, datorită finanţării anterioare.
A repeta papagaliceşte ca Borza a făcut lucruri bune pentru Hidroelectrica denota fie necunoaştere, fie rea-voinţa. Toate falimentele, înstrăinările, furturile şi distrugerile din economia româneasca au fost catalogate la vremea producerii lor ca lucruri bune şi necesare. Autorii acestora ne demonstrau cu tupeu ca aşa este bine. Acum a sosit timpul ca povestea să se repete cu Hidroelectrica, fosta „perla coroanei”, firmă de top pe poziţii intre 1-5 din 100 în ultimii ani.
Faceţi comparaţie între anul 2011 cel mai defavorabil din punct de vedere hidrologic şi datele financiare din 2013, an 100% de administrare Borza.
1. Câteva date sintetice ale S. C. Hidroelectrica pentru anul 2011:
Cost mediu de producţie – 108,74 lei/MWh;
Preţ mediu de livrare – 139,10 lei/MWh (profit 30,36 lei/MWh);
Preţ mediu de livrare către populaţie – 86,30 lei/MWh;
Preţ mediu de livrare către piaţa concurenţiala – 153,20 lei/MWh;
2. Câteva date sintetice S. C. Hidroelectrica pentru anul 2013 sub administraţia Borza:
Cost mediu de producţie – 160 lei/MWh;
Preţ mediu de livrare – lipsesc datele;
Preţ mediu de livrare către populaţie – 115 lei/MWh;
Preţ mediu de livrare către piaţa concurenţiala – Hidroelectrica se „chinuieşte” să vândă la 165 lei/MWh. Rezultă un profit negativ sau pierdere dacă se ia în calcul preţul de livrare către piaţa reglementată de 115 lei/MWh, care este cu 45 lei sub preţul de cost şi care ar trebui acoperit din vânzări la preturi mult mai mari de 165 lei/MWh pe piaţa concurenţială.
Concluzii evidente: preţul de cost a crescut sub administraţia Borza de la 108,74 lei/MWh la 160 lei /MWh, preţul de livrare către populaţie a crescut de la 86,30 lei/MWh la 115 lei/MWh, profitul a scăzut de la 30,36 lei/MWh la profit negativ, şi toate acestea în condiţiile în care în Hidroelectrica au fost reduse toate cheltuielile (cu excepţia celor generate şi agreate de Borza), au fost disponibilizaţi 600 de oameni, s-au redus drastic investiţiile, nu se mai fac lucrări corespunzătoare de mentenanţă la echipamentul hidroenergetic, nu se mai fac lucrări de mentenanţă la constructiile hidrotehnice, nu se mai investeşte în dezvoltare, nu se mai investeşte în formare profesionala etc., şi mai grav, se vând active din Hidroelectrica, MHC pentru început.
Apel către autorităţi: Domnule Ministru al Energiei, domnule Prim Ministru, domnule Preşedinte, daca nu sunteţi depăşiţi de situaţie, opriţi până nu este prea târziu această mascaradă de prost gust jucată de Borza şi de cei care îl susţin prin prostire sau cointeresare. Sistemul Energetic National şi independenţa energetică a României nu trebuie puse în pericol de un avocat cu veleităţii de dictator, care manipulează instituţiile şi presa şi care se descalifică prin limbaj şi apucături de interlop. Din punct de vedere economic aţi văzut mai sus care sunt „realizările” lui Borza.
Trebuie ţinut cont că Hidroelectrica este mult mai mult decât o fabrica de pantofi pe timp de pace, care pe timp de război devine şi ea foarte importantă. Hidroelectrica nu lucrează doar pe considerente strict economice, adică numai profit. Hidroelectrica integrează o mulţime de funcţii şi instituţii ale statului şi ale societăţii cu interese divergente, care gestionate corect (nu fuga după profit), asigura echilibrul între aceste interese contradictorii: preţ scăzut către populaţie, realizarea de construcţii hidrotehnice fără componentă energetică (construcţii şi amenajări strategice, alimentari cu apa, regularizări de cursuri, apărare la inundaţii, tranzitarea în siguranţa a viiturilor, rezerve de apă pentru populaţie, lacuri de agrement etc.), contribuţii financiare importante la bugetul de stat şi la susţinerea altor organisme ale satului scutind bugetul central de cheltuieli (ex. Apele Romane prin taxa pe apa urzinată, Inspectoratul de Stat în Construcţii etc., etc.), asigurarea unor locuri de muncă, profit. Hidroelectrica era pe profit la intrarea în insolvenţă şi nu avea nici un fel de datorie la bugetul statului. Există companii care an de an înregistrează pierderi şi au datorii istorice care se apropie de 1 miliard de euro numai către bugetul de stat fără a lua în calcul furnizorii şi totuşi acestea nu intră în insolvenţă.
Lipsa de lichidităţi de la începutul anului 2012 pe fondul lipsei de precipitaţii nu poate constitui motiv de intrare în insolvenţă. Volumul precipitaţiilor, conform teoriilor statistice general acceptate, nu cresc şi nu se reduc ci doar se distribuie neuniform ca timp şi spaţiu. Aşadar, Hidroelectrica putea accesa fără nici un fel de probleme un împrumut bancar pe termen scurt pentru a-şi asigura lichidităţile. Orice bancă ar fi împrumutat „perla coroanei” ţinând cont că gradul de îndatorare era mai mic de 3 la sută, apoi situaţia se redresa rapid când hidrologia revenea la normal sau se înregistrau chiar excedente faţă de media multianuală. Soluţia economică nu era intrarea în insolvenţă. Contractele cu băieţii deştepţi puteau fi întrerupte prin neprelungirea lor, ştiindu-se faptul că acestea se reînnoiau anual prin acte adiţionale. Aceste contrate nu aveau clauze de confidenţiale sau clauze speciale. Contractele erau făcute în aşa fel încât cei care veneau la putere să le poată renegocia anual şi să-şi primească partea. Preţurile de vânzare a energiei erau mult peste preţurile de cost, deci aceste contracte erau perfect valabile şi profitabile pentru Hidroelectrica. Ipoteza că Hidroelectrica ar putea vinde la preţuri mai mari decât cele prevăzute în contractelele bilaterale este doar o ipoteza care până acum nu s-a prea confirmat, Hidroelectrica vânzând pe piaţa concurenţială de multe ori sub preţul actual de cost. Contractul comercial în care preţul de vânzare este mult superior preţului de producţie este un contract perfect valabil şi instanţa va da câştig de cauză celor prejudiciaţi, adică „băieţilor deştepţi”. Nota de plată va fi a poporului român, iar Hidroelectrica cu active colosale construite prin efortul şi sacrificiul întregului popor va intra pe mâini „private” care ştiu să obţină profit şi să-l înstrăineze, desigur.