Marea Britanie pregăteşte "îndestularea" statului din conturile bancare ale cetăţenilor

Victoria împotriva crizei a fost declarată în urmă cu ceva timp de guvernul de la Londra. Dar este cu adevărat victorie? Dacă răspunsul este afirmativ, de ce pregăteşte guvernul cadrul legal pentru intrarea, fără hotărâre judecătorească, în conturile bancare ale cetăţenilor care sunt acuzaţi că nu îşi plătesc taxele?

Conform unui articol recent din The Telegraph, "cetăţenii inocenţi se pot confrunta cu retragerea directă a banilor din conturile bancare, ca urmare a puterilor draconice asumate de instituţia fiscală", cu toate că parlamentarii din Camera Comunelor şi-au exprimat îngrijorarea faţă de riscul semnificativ de fraudă şi cel al confiscărilor eronate. Estimările guvernamentale arată că noua lege va conduce la suplimentarea veniturilor bugetare cu circa 100 de milioane de lire sterline.

Opoziţia faţă de noua lege, care trebuie să intre în vigoare anul viitor, nu se regăseşte doar la nivelul unor grupuri parlamentare. "Puterea de a confisca bani fără permisiunea unui judecător poate submina un principiu fundamental al legii şi al societăţii noastre democratice", se arată în opiniile experţilor contabili din Anglia, după cum mai scrie The Telegraph.

Autorităţile guvernamentale nu par deloc îngrijorate de efectele noilor măsuri asupra integrităţii unui sistem juridic care s-a dezvoltat pornind de la Magna Carta din 1215, document prin care se urmărea, printre altele, tocmai limitarea arbitrariului în deciziile monarhului.

În condiţiile în care puterile monarhiei actuale sunt limitate, oare încearcă guvernul de la Londra să închidă cercul după aproape 800 de ani şi să revină la domnia arbitrariului în relaţia cu "supuşii"?

Justificarea utilizată de George Osborne, ministrul de finanţe, am întâlnit-o de atâtea ori şi la autorităţile noastre. "Oferim HMRC (n.a. HM Revenue & Customs, autoritatea fiscală din Marea Britanie) puterile moderne de a colecta datoriile din conturile bancare ale celor care pot să plătească, dar au refuzat să o facă, la fel ca în majoritatea ţărilor vestice", a declarat Osborne. Puteri moderne? Din păcate, arbitrariul nu are nimic de a face cu modernitatea, fiind, mai degrabă, o caracteristică a suzeranilor feudali. Scuza folosită de premierul David Cameron a inclus şi o ameninţare prea puţin voalată. "Dacă nu se pot ridica banii din conturi, atunci vom fi nevoiţi să majorăm impozitele", a declarat Cameron conform articolelor din presa britanică.

Dincolo de justificările oficiale, există numeroase semne de întrebare cu privire la aplicarea transparentă şi corectă a noii legi. Frank Haskew, director în cadrul Institute of Chartered Accountants in England & Wales (ICAEW), a declarat în faţa unei comisii parlamentare că legea poate deschide calea unor abuzuri grave, în condiţiile în care bazele de date de la HMRC nu sunt tocmai exacte. "ICAEW a observat, recent, multe cazuri în care HMRC vânează datorii inexistente, inclusiv încercări de confiscare a activelor", a precizat Haskew, conform unui articol din The Telegraph.

Dar ce mai contează mijloacele, când scopul este aşa de nobil? Un purtător de cuvânt al Trezoreriei britanice a declarat că măsura face parte din programul pe termen lung de reducere a datoriei publice, după cum mai scrie The Telegraph. Din păcate, se va dovedi curând că suplimentarea anuală a veniturilor bugetare cu 100 de milioane de lire sterline nu este decât o speranţă deşartă, eclipsată complet de acţiunile celor vizaţi.

Şi chiar dacă planurile guvernamentale funcţionează perfect, cum se va reduce, într-un orizont rezonabil de timp, imensa datorie publică a Marii Britanii? Conform date lor oficiale, aceasta a fost de 1,46 de trilioane GBP în anul calendaristic 2013 (n.a. anul fiscal din Marea Britanie începe în aprilie), după o creştere de peste două ori faţă de 2007, iar ponderea datoriei publice în PIB a fost de 90,6%.

ONS (n.a. Office for National Statistics, institutul oficial de statistică) raportează, însă, şi un indicator suplimentar al datoriei publice, care include sumele alocate pentru salvarea sistemului bancar. Datoria publică totală este, de fapt, de 2,75 trilioane GBP, după o creştere de aproape patru ori faţă de 2007 (vezi grafic), iar ponderea datoriei publice totale nete în PIB a fost de peste 133% la sfârşitul anului trecut.

Aşa-zisa creştere economică a Marii Britanii, derulată pe fondul unei bule imobiliare care îngrijorează Banca Angliei, nu a reuşit să determine o scădere semnificativă a deficitului bugetar, care a fost de 5,8% din PIB în 2013, după o scădere de la 6,1% în anul precedent. După cum se observă, Londra este foarte departe de ţintele din pactul european de stabilitate, iar distanţa nu dă semne de reducere.

În opinia consultantul financiar Martin Armstrong, abuzul de putere al guvernului britanic reflectă doar incapacitatea politicienilor de a înţelege funcţionarea mecanismului economic. "Guvernele sunt conduse de avocaţi-politicieni care cred că este suficientă o lege nouă pentru a rezolva problemele", scrie Armstrong pe blogul său, care se mai întreabă, retoric, "de ce ar mai ţine cineva bani într-o bancă din Marea Britanie". "Aceşti oameni au depăşit orice limită şi au scăpat de sub orice control", deoarece "singurul lor obiectiv este supravieţuirea de la o zi la alta", mai scrie Armstrong.

Deocamdată, guvernul condus de David Cameron trebuie să menţină iluzia depăşirii permanente a crizei măcar până la alegerile generale din primăvara anului viitor. O eventuală revenire la putere a laburiştilor nu va schimba datele problemei în ceea ce priveşte căutarea unor mijloace tot mai "sofisticate" pentru creşterea veniturilor bugetare.

Dar acestea nu vor fi de ajuns, indiferent cât de mult se va strădui Banca Angliei să menţină dobânzile oficiale la minimele istorice, iar realitatea supraîndatorării va lovi necruţător. Iar atunci Magna Carta va fi doar un paragraf uitat din cărţile de istorie.