English
• Sindicaliştii anunţă greve în sănătate şi educaţie
După ce, în cursul dimineţii de ieri, vicepremierul Dan Nica le-a transmis colegilor de Cabinet că toate ministerele vor avea bugete de austeritate din cauză că Executivul trebuie să astupe o "gaură" a guvernării Tăriceanu de circa două miliarde de euro, - miniştrii riscând, astfel, să nu-şi îndeplinească programele de guvernare şi să se discrediteze în faţa alegătorilor -, o nouă ştire ce a circulat pe agenţiile de presă, riscă să arunce ţara în haos şi să compromită şi mai mult guvernarea lui Boc: Executivul ar putea îngheţa pensiile şi salariile timp de şase luni, prin lege!
Una dintre ultimele analize la "rece" a proiectului de buget, ce a avut loc, ieri, pare că i-a determinat pe miniştrii PSD şi PD-L, ai premierului Emil Boc să constate cu îngrijorarea că banii pentru majorările salariale şi pensiile promise electoratului în campania electorală nu există şi că toate angajamentele asumate în faţa cetăţenilor nu au niciun fundament real.
De altfel, până şi Mircea Geoană, în dubla sa calitate de preşedinte, de partid aflat la guvernare, şi de Senat, spunea, luni, că există "o diferenţă între ceea ce promiţi în campania electorală şi actul de guvernare", sugerând, practic, că o nouă "suceală" a guvernului lui Boc nu ar trebui să mai mire pe nimeni.
Situaţia este atât de gravă, încât noul proiect de buget ar putea cuprinde îngheţarea salariilor bugetarilor pentru o perioadă de minim şase luni de zile, în timp ce majorarea salariilor cadrelor didactice ar urma să fie efectuată, din luna septembrie până la finele lui 2009, în trei tranşe cu 10%, susţin surse guvernamentale, citate de Newsin.
În plus, majorarea pensiilor ar putea intra în vigoare tot în luna septembrie, prin creşterea punctului de pensie la 45% din salariul mediu brut.
Înainte de discuţia pe buget, ministrul Muncii, Marian Sârbu, spunea nehotărât că majorarea punctului de pensie până la 45% din salariul mediu brut este "încă sustenabilă", aceasta, "probabil" urmând a fi efectuată în două trepte în decursul acestui an, în baza unor "soluţii acceptabile şi pentru pensionari şi pentru buget".
De la a treisprezecea pensie promisă pensionarilor anul trecut, în cadrul unui turneu electoral prin ţară, de al doilea om în stat, Mircea Geoană, aceasta este situaţia în care s-a ajuns acum.
Nici preşedintele Traian Băsescu nu pare deranjat prea tare de situaţia actuală, dovedind, prin declaraţiile făcute, că este practic solidar cu neputinţa Guvernului.
Şeful statului a declarat, la un post de radio, că va accepta o eventuală îngheţare a salariilor din sistemul bugetar, pentru următoarele şase luni: "Nu voi reacţiona negativ dacă Guvernul ar ajunge la o înţelegere cu sindicatele ca pentru şase luni, să vedem ce se întâmplă, cum funcţionează economia, să se îngheţe toate salariile şi pensiile. Vedem ce se întâmplă şi ne dăm seama dacă putem aloca mai mult, pentru că, dacă nu mişcăm economia, de unde să strângi bani la buget dacă economia este îngheţată şi nimeni nu plăteşte taxe şi impozite la stat pentru că nu lucrează companiile. Să nu intrăm într-o zonă de panică. Eu vorbesc de îngheţarea salariilor pentru şase luni pentru a nu angaja cheltuieli pe care nu le vom putea acoperi".
Prin urmare, intenţia Guvernului de a îngheţa pensiile şi salariile în sectorul bugetar
i-a determinat pe marile confederaţii sindicale din educaţie şi sănătate să anunţe ample manifestări de stradă şi să ameninţă cu declanşarea grevei generale.
Preşedintele CNSLR Frăţia, (care este şi lider al Sanitas), Marius Petcu, a anunţat că
sindicatele nu acceptă o eventuală îngheţare a salariilor pentru următoarele şase luni, organizaţiile fiind decise să iasă, din nou în stradă, în luna februarie, dacă această măsură se va regăsi în proiectul de buget pe anul 2009.
"Este inadmisibil să acceptăm o îngheţare a salariilor în următoarele şase luni, în condiţiile în care noi ne pregăteam să reluăm protestele pentru că nu ne-a fost aprobată majorarea salariilor, în termenii conveniţi cu vechea guvernare", a avertizat liderul de sindicat Marius Petcu.
Ştirea a pus şi mai mult gaz pe foc, după ce Executivul a anunţat şi reducerea personalului din administraţie cu 20%:
"Este inadmisibil ca ei să ne arunce praf în ochi prin anunţul privind disponibilizarea a 2.000 de funcţionari de prin ministere, pentru a cere ulterior tuturor bugetarilor să accepte această curbă de sacrificiu", a mai spus Petcu, care a subliniat: "Este o măsură în forţă a guvernului îndreptată împotriva sindicatelor şi vom reacţiona pe măsură".
La rândul lor, sindicaliştii din Educaţie au anunţat că dacă Executivul va îngheţa salariile pentru şase luni, vor opri negocierea contractului colectiv de muncă şi vor lua în calcul şi declanşarea grevei generale.
"Dacă vor îngheţa salariile, îngheţăm şi noi contractul colectiv de muncă şi anul universitar", a explicat liderul Federaţiei "Alma Mater", Răzvan Bobulescu.
Şi reprezentanţii cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar sunt la fel de revoltaţi.
Preşedintele executiv al Federaţiei "Spiru Haret", Marius Nistor, a declarat:
"Dacă Traian Băsescu este de acord să îngheţe legea pe care el însuşi a promulgat-o, atunci să îngheţe toată Constituţia şi Legea învăţământului. Confederaţiile sindicale care au mers la negocierile cu guvernul nu au fost mandatate de federaţiile din educaţie să negocieze salariile, deci măsurile de îngheţare a salariilor profesorilor nu au fost negociate legal. Ca reacţie, noi vom bloca reforma şi pactul pe educaţie, dacă politicienii arată că nu dau doi bani pe ele".
La rândul său, preşedintele Alianţei Naţionale a Sindicatelor Bugetarilor Sed Lex, Vasile Marica, a anunţat că funcţionarii vor lua în calcul reluarea protestelor după ce vor afla situaţia noului buget.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. fără titlu
(mesaj trimis de D.D în data de 28.01.2009, 18:30)
Daca se producea un cataclism in aceste zile, sindicatele- pardon, liderii si nucleul tare din jurul lor- ar fi persistat in asemenea revendicari, fie ele si promise anterior? Cu certitudine, realismul si bunul simt spun “ nu”. Din nefericire, situatia este identica. Atata doar ca efectele nu se produc simultan, dar efectele dispersate in timp si spatiu vor depasi multe, multe calamitati din istoria Romaniei. Excluzand ultimul mare razboi.
Paradoxal, sindicatele nu trateaza la fel situatia actuala. Din pacate. Nici politicienii se pare ca nu au prezentat astfel similititudinile, pentru a dezamorsa din fasa bombitele sindicaliste. Sunt conectat direct la sistem si nu am cunostinta de cereri descreierate ale marii majoritati ale lucratorilor din invatamantul preuniversitar, caci numai de acesta a fost si este vorba si doar de cei cu titluri si venituri mai modeste din cel universitar. Atunci cine si de ce forteaza? Grija si teama de urmarile colapsului financiar pentru o intreaga tara? Nevoile curente si datoriile enorme ale bugetului acum, in etapa cea mai slaba de aductiuni bugetare? Rabdarea sindicatelor si creditarea fireasca a unui guvern-indiferent cine il compune si ce pastel culoristic are-, venit la sfarsit de an si de venituri, in general si in plina criza UNDE SUNT? Cine vrea un val de revendicari, de injurii si contestari, poate mai rau, de superinflatie sau revolte? De asta este nevoie la greu?
Sigur ca s-a grabit adoptarea legii, dar tocmai aceasta sper sa fie si garantia ca vor fi satisfacute cu prioritate dupa iesirea cat de cat din varful de plati actual. Nu facem asa cand observam abuzuri crase, cand se fura cu ghiotura bani publici, cand s-au eliberat diplome si titluri in fel si fel sau cand sunt omorati ori arestati nefondat semeni, dar ne coalizam impotriva noastra insine. Acest guvern, oricine l-ar compune in afara celor de astazi, nu a apucat nici sa ia contact cu problemele, ca a si trebuit sa ia masuri grele din fuga, automat fiind si sortit unor erori sau omisiuni. Nu este vorba de teama mea ca va cadea un guvern sau altul, ci ca nu trebuie, nu avem timp de rocade, fronda sau probe. Sa ii lasam sau sa ii ajutam sa vada caile mai scurte de a iesi din dificultati, tocmai prin inchiderea robinetelor. In plus, sa mai si elaboreze planuri anticriza, strategii, bugete peste bugete, sa faca si sedinte de acord in partid, apoi in coalitie, conferinte de presa.…
Daca se producea un cataclism in aceste zile, sindicatele- pardon, liderii si nucleul tare din jurul lor- ar fi persistat in asemenea revendicari, fie ele si promise anterior? Cu certitudine, realismul si bunul simt spun “ nu”. Din nefericire, situatia este identica. Atata doar ca efectele nu se produc simultan, dar efectele dispersate in timp si spatiu vor depasi multe, multe calamitati din istoria Romaniei. Excluzand ultimul mare razboi.
Paradoxal, sindicatele nu trateaza la fel situatia actuala. Din pacate. Nici politicienii se pare ca nu au prezentat astfel similititudinile, pentru a dezamorsa din fasa bombitele sindicaliste. Sunt conectat direct la sistem si nu am cunostinta de cereri descreierate ale marii majoritati ale lucratorilor din invatamantul preuniversitar, caci numai de acesta a fost si este vorba si doar de cei cu titluri si venituri mai modeste din cel universitar. Atunci cine si de ce forteaza? Grija si teama de urmarile colapsului financiar pentru o intreaga tara? Nevoile curente si datoriile enorme ale bugetului acum, in etapa cea mai slaba de aductiuni bugetare? Rabdarea sindicatelor si creditarea fireasca a unui guvern-indiferent cine il compune si ce pastel culoristic are-, venit la sfarsit de an si de venituri, in general si in plina criza UNDE SUNT? Cine vrea un val de revendicari, de injurii si contestari, poate mai rau, de superinflatie sau revolte? De asta este nevoie la greu?
Sigur ca s-a grabit adoptarea legii, dar tocmai aceasta sper sa fie si garantia ca vor fi satisfacute cu prioritate dupa iesirea cat de cat din varful de plati actual. Nu facem asa cand observam abuzuri crase, cand se fura cu ghiotura bani publici, cand s-au eliberat diplome si titluri in fel si fel sau cand sunt omorati ori arestati nefondat semeni, dar ne coalizam impotriva noastra insine. Acest guvern, oricine l-ar compune in afara celor de astazi, nu a apucat nici sa ia contact cu problemele, ca a si trebuit sa ia masuri grele din fuga, automat fiind si sortit unor erori sau omisiuni. Nu este vorba de teama mea ca va cadea un guvern sau altul, ci ca nu trebuie, nu avem timp de rocade, fronda sau probe. Sa ii lasam sau sa ii ajutam sa vada caile mai scurte de a iesi din dificultati, tocmai prin inchiderea robinetelor. In plus, sa mai si elaboreze planuri anticriza, strategii, bugete peste bugete, sa faca si sedinte de acord in partid, apoi in coalitie, conferinte de presa.…
Nu sunt aparatorul guvernului, eu insumi pe bloguri si cotidiane opinez si comentez contradictoriu, argumentez altfel adeseori, dar problema se pune ca principiu : daca nu ajuti si nu te implici, atunci nu incurca. Spune ce ai de spus, sau scrie si lasa in pace sa lucreze cei de care depinde croiul hainelor pe care noi le vom purta. Le-am dat mandat. Si nu cere ata si ac de aur, cand turloaiele blendei stau sa curga de pe noi. Toate tarile din jur au probleme, dar cele mai asezate la propriu si figurat lucreaza sau asteapta tacut, ca in clipe de catastrofa. Sa ne fereasca D.zeu de catastrofa cu adevarat, la cat suntem de solidari si intelegatori unii cu altii. Ni s-au ascutit coltii si stau numai sa sfasie. Dar nu orice, ci numai cate o ditamai halca. Facem la alt nivel, mai jos, ceea ce reprosam altora sus. In loc sa vedem sa faca cum trebuie, sa dam idei sau sa le contrazicem democratic pe cele nu corespund vederilor noastre, nu totdeauna atotstiutoare. Nu de alta, dar din partea unor profesori si cadre universitare ateptam chiar forta exemplului atunci cand suntem chiar pe buza prapastiei. Presedintele Basescu poate a vrut sa ne dea dimensiunile unui abandon la greu cand a declarat ca ia in calcul si retragerea, daca guvernul coalitiei da gres. Stim ca nu vrea asta cu adevarat. In fond, toti avem inlocuitori. Dar hartuirea guvernului de la inceput cu cereri irationale, aberante pare sa semene cu un refuz in lant ca cineva sa mai conduca tara. Ar fi capatul drumului.
Daca cream haos, cand si asa solutiile sunt ale minimei rezistente si temporizarii, inseamna sa intram cu motoarele la anduranta in inima ciclonului .Inconstienta. Sinucidere. Asa ca hai sa fim mai asezati cu actiunile in forta si tocmai in invatamantul superior. Va veni curand si momentul revendicarilor, daca iesim cu bine. Iar salarii sporite acum presupun ca nu inseamna masura anticriza, de stimulare a consumului. Parca, dimpotriva.