MARII DATORNICI MAI AU DOAR DOUĂ OPŢIUNI: HIPERINFLAŢIE SAU DEFAULT SUVERAN Mai există ieşire de urgenţă din abisul fiscal mondial?

La cel mai înalt nivel decizional din UE încă nu exis-tă un consens privind metoda de rezolvare a problemei numită Grecia. Guvernul de la Atena trebuie să atragă finanţări în valoare de 53 de miliarde de euro în 2010, în condiţii de credibilitate zero pe pieţele internaţionale.

Dar nu este, oare, amplificată artificial această problemă? Nu uită prea repede pieţele de situaţia fiscală a Statelor Unite? Doar în această săptămână guvernul de la Washington va emite obligaţiuni în valoare de 126 de miliarde de dolari, un nou record.

Mai este de mirare că premierul rus Vladimir Putin a încercat să-l liniştească pe George Papandreu, spunându-i că America nu este mai bună decât Grecia din punct de vedere al administrării datoriilor naţionale?

După 1,4 trilioane de dolari în anul fiscal 2009, deficitul guvernului de la Washington va ajunge la 1,6 trilioane în 2010. Acesta este doar deficitul la nivel federal şi nu include deficitele administraţiilor locale sau regionale din Statele Unite. Un raport recent de la Reuters arată că statele americane au un deficit cumulat de 18,8 miliarde de dolari pentru anul fiscal 2010, iar în până în 2012 acesta va ajunge la 61,6 miliarde. Datele de la National Governors Association indică faptul că stimulentele fiscale acordate de guvernul federal doar au amânat problemele, conform declaraţiilor guver-natorului statului New Jersey.

Cu toate acestea, Timothy Geithner, Secretarul Trezoreriei americane, este convins că "Statele Unite nu vor pierde niciodată ratingul AAA", conform unei declaraţii de la ABC News, iar "investitorii se vor îndreapta către obligaţiunile de stat americane şi activele denominate în dolari atunci când sunt îngrijoraţi cu privire la stabilitatea globală".

O "coincidenţă" fericită a suprapus criza datoriei suverane a Greciei şi deprecierea euro din ultima perioadă chiar peste emisiunile record de obligaţiuni guvernamentale americane.

Siguranţa absolută a lui Timothy Geithner nu este împărtăşită şi de Marc Faber. "Statele Unite ar avea un rating speculativ dacă ar fi o companie", a declarat acesta într-un interviu acordat televiziunii Bloomberg.

Oare ce rating ar avea SUA dacă va fi adoptată noua propunere a Republicanilor din Congres? Aceştia au reluat o iniţiativă a lui Peter Orzsag, pe atunci director al CBO (Congressional Budget Office), prin care se urmărea consolidarea datoriilor Fannie Mae şi Freddie Mac în datoria publică a Statelor Unite. Între timp, Peter Orzsag a trecut de cealaltă parte a baricadei, fiind numit director al OMB (Office of Management and Budget), şi doreşte păstrarea celor doi creditori ipotecari în afara bugetului şi a datoriei publice.

Atitudinea oficială a OMB este de înţeles, deoarece preluarea directă a celor două agenţii guvernamentale, cu datorii totale de circa 6,3 trilioane de dolari, ar duce datoria publică a SUA la peste 130% din PIB, adică mult peste situaţia actuală a Greciei. Şi atunci, de ce să mai foloseşti contracte de swap valutar pentru cosmetizarea deficitelor, când este mai uşor să omiţi pur şi simplu datorii de ordinul trilioanelor?

Problemele nu se opresc, însă, aici. Raportul financiar al guvernului american pentru 2008 (n.a. ultimul disponibil pe site-ul Financial Management Service din cadrul Trezoreriei SUA) arată că datoriile totale, calculate conform normelor GAAP, erau de 65,5 de trilioane (!!), iar deficitul bugetar a fost în 2008 de 5,1 trilioane.

Cum poate fi privită, în aceste condiţii, ponderea oficială a datoriei publice americane în PIB, relativ scăzută comparativ cu multe state europene? Ca un elaborat joc de lumini şi umbre, scufundat într-o ceaţă deasă şi ameninţătoare, care ascunde hainele cele noi ale împăratului.

Chiar şi fără detaliile nesemnificative ale unor norme contabile general acceptate, prăpastia dintre veniturile şi cheltuielile administraţiei americane a ajuns la cote incredibile în ultimul an (vezi grafic).

Cu toate acestea,Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel pentru economie în 2001, consideră că perspectiva unui default al Statelor Unite este absurdă. La fel de improbabilă este şi incapacitatea de plată pentru Marea Britanie în viziunea lui Stiglitz, care a făcut aceste declaraţii în cadrul unei conferinţe recente de la London School of Economics.

De ce este aşa de sigur profesorul de la Columbia University că un default suveran este imposibil pentru SUA? "Probabilitatea unui default este aşa de mică, mai ales în SUA, deoarece vom tipări bani ca să plătim datoriile", a continuat Stiglitz şi a propus noi pachete de stimulare fiscală a economiei. Unde este "progresul" din "ştiinţa" economică, dacă, după sute de ani de experimente eşuate, am revenit la tipărirea banilor?

În aceste condiţii, deocamdată nu există semnale privind abandonarea politicilor de stimulare economică şi de creştere a datoriilor suverane. Competiţia pentru atragerea de fonduri devine, însă, tot mai dură. Analiştii de la Morgan Stanley arată că băncile din Europa trebuie să-şi refinanţeze datorii de circa 1,1 trilioane de euro în următorii doi ani. Mai este loc şi pentru firmele din economia reală? Acestea s-au resemnat, de pe acum probabil, cu rolul de victimă colaterală.

De asemenea, nu trebuie să uităm că numărul băncilor americane cu probleme a ajuns la 702 în ultimul trimestru din 2009, conform datelor de la FDIC (Federal Deposit Insurance Corporation), iar fondul de garantare al depozitelor bancare şi-a adâncit deficitul la 20,9 miliarde de dolari, de la 8,2 miliarde în trimestrul anterior.

În acelaşi timp, Federal Deposit Insurance Corporation face un apel către americani pentru creşterea depozitelor bancare, în condiţiile în care alte instituţii ale statului îi îndeamnă să cheltuiască pentru a scoate economia din criză. Mai contează că apelul FDIC trebuie să treacă şi peste obstacolul nesemnificativ al dobânzilor extrem de reduse oferite de bănci?

Psihologii şi psihiatrii viitorului vor avea mult de lucru pentru a clasifica aceste decizii, acţiuni şi declaraţii, care nu fac decât să reflecte neputinţa autorităţilor de a rezolva criza.

După felul în care au acţionat până în prezent, guvernele vor încerca să evite cu orice preţ umilinţa unui default suveran. Conform proverbului românesc "capra râioasă cu coada pe sus", soluţia "demnă" va fi hiperinflaţia. Suntem pregătiţi?