• Declaraţie înregistrată la Direcţia Cercetări Penale a Inspectoratului General al Poliţiei Române, la 1 aprilie 2003
"Diverselor persoane care se interesau de situaţia FNI (în perioada începînd cu a doua parte a anului 1997), Vîntu le preciza că nu (mai) este el acţionarul majoritar din SOV Invest, că a vîndut "fondul" către Centrocoop şi acesta este "stăpînul", dar, desigur, pentru că mai are încă de încasat bani de la Centrocoop (vînduse cu plata în rate) şi pentru că are şi foarte mulţi bani personal investiţi la FNI, urmăreşte situaţia îndeaproape, cunoaşte starea fondului, care este foarte sigur şi profitabil, şi are suficientă "influenţă" asupra conducerii Centrocoop pentru a "pune o vorbă" sau a aranja o întîlnire cu aceştia sau cu conducerea SOV Invest. Aceeaşi poziţie o avea chiar şi faţă de persoanele angajate în Gelsor sau faţă de diferite persoane apropiate. Şi mie, cu ocazia cîtorva discuţii, mi-a prezentat la fel lucrurile.
Atunci cînd i se prezenta ames-tecul lui direct în activitate spunea că doar dă sfaturi, în calitatea celui preocupat de soarta banilor săi. "Sfaturile" sale, direct către salariaţii SOV Invest sau prin intermediul lui Popa, erau categorice, imperative, iar neexecutarea conducea la sancţiuni severe, mergînd pînă la concediere.
Cînd persoana atinsă de o astfel de măsură era cît de cît semnificativă (prin calităţile personale sau prin poziţia ocupată), Sorin Vîntu, prin relaţiile şi influenţa pe care le avea în diverse medii, se preocupa ca respectiva persoană să nu fie încadrată pe o funcţie superioară sau chiar pe orice funcţie într-o instituţie sau firmă cu care interesele sale ar fi putut veni în contact ("pentru a nu avea acolo un duşman"). Pe de altă parte, şi recompensele erau atributul exclusiv al lui Sorin Vîntu: avansări, măriri de salariu, prime, mutări, participări la conferinţe, cursuri, seminarii, promovare prin presă, deplasări în străinătate sau, adeseori, acordarea unor sume suplimentar faţă de retribuţie, în numerar. Totodată, pentru persoanele devotate, se alocau maşină şi locuinţă de serviciu, ba chiar şi de "protocol" şi se acordau şi împrumuturi fără dobîn-dă cu rambursarea în rate lunare reţinute din salariu.
Îmbinarea stimulentelor cu duritatea sancţiunilor, ca şi prezentarea continuă a elementelor pozitive ale fondului şi ale activităţii Gelsor au făcut pe aproape toţi salariaţii să considere că întreprinderile Gelsor - SOV sînt deosebite, joacă un rol social important iar "domnul Sorin" sau simplu "Sorin" este un om de afaceri deosebit, de o bogăţie extraordinară, cu relaţii în întreaga societate românească, priceput în afaceri, inteligent, sever, dar cel mai des uman şi generos, pe scurt, un lider care merită urmat şi nişte întreprinderi pentru care poţi fi mîndru că lucrezi.
Între timp, implicarea sa zilnică în activitatea curentă a SOV Invest, ba chiar şi a Gelsor, a început să se diminueze, pe de o parte datorită creşterii substanţiale a personalului, pe de altă parte datorită interesului său în creştere pentru activităţile părţii de presă a grupului său de firme. De asemenea, timpul său era din ce în ce mai ocupat cu întîlniri şi dis-cuţii diverse, cu oameni politici, cu personalităţi din presă, cultură, sport, cu oameni de afaceri şi reprezentanţi ai unor instituţii financiare, cu persoane cu funcţii diverse în administraţia centrală şi locală, etc. Toate aceste întîlniri aveau în comun preocuparea sa pentru imagine şi promovarea intereselor proprii, ale Gelsor, dar şi ale FNI, sub aceeaşi aparenţă a preocupării pentru un fond bun, performant, şi la care a investit şi el. În general, implicarea sa în problematica SOV - FNI începea să se rezume la preocuparea pentru "stabilizarea fondului" prin atragerea de investitori (respectiv stabilirea unei "creşteri" atractive, menţinerea unei imagini bune şi atragerea de investitori instituţionali). La biroul său continua să se transmită zilnic situaţia încasărilor şi răscumpărărilor, iar valoarea unităţii de fond, care se anunţa după încheierea operaţiunilor zilei de vineri, era supusă aprobării sale (în rarele ocazii în care nu era stabilită chiar de el). Cel mai frecvent deciziile lui erau comunicate de către Popa Nicolae. În ceea ce priveşte "afacerile" şi "investiţiile" FNI, respectiv plasamentele pe care le făcea fondul, a fost menţinută aceeaşi politică: practic, nici o investiţie, o cotă marginală de afaceri pe Bursă şi Rasdaq (practic, cursurile acţiunilor fiind în general în scădere şi piaţa prea puţin lichidă, riscul era prea mare, iar o implicare a unei părţi prea mari a fondului nu ar mai fi permis mistificarea "creşterii" în condiţiile în care situaţia activului net ar fi devenit perceptibilă de către specialişti), şi includerea în portofoliu a cît mai multe acţiuni necotate, pentru care valoarea putea fi calculată fără transparenţă şi "ajustată" după dorinţă. De altfel, pentru acţiunile necotate nu se anunţau niciodată deţinerile exacte (de la ce firme, în ce cantitate) către public, iar către CNVM, raportările erau "aranjate" şi cosmetizate cît se putea de bine (nu falsificate - cel puţin iniţial - dar fundamentate astfel încît pentru funcţionarii de acolo să pară plauzibile, în timp ce "bunele relaţii" menţinute cu şefii instituţiei făceau să fie evitat excesul de zel).
În acest mod, nici salariaţii Gelsor şi SOV Invest, nici prietenii apropiaţi sau chiar membrii familiei nu cunoşteau situaţia reală, iar în ceea ce priveşte plasamentele fondului, în mod foarte probabil doar Popa şi Vlas cunoşteau situaţia reală. Marian Petrescu ajunsese să creadă cu multă convingere (aproape ca într-o dogmă religioasă) că investiţiile FNI în acţiuni necotate sînt deosebite şi că valoarea lor justifică creşterea fondului. Începînd de la momentul "vînzării" fondului, în perioada în care a început să fie întreţinută ficţiunea că cei de la Centrocoop erau proprietarii şi "şefii" FNI şi că ei sînt cei care au adus-o înapoi la SOV Invest pe Ioana Maria Vlas, în mod aproape ridicol realitatea controlului absolut exercitat de Sorin Vîntu (direct sau/şi prin Popa şi alţii) ieşea în evidenţă atît prin practica de zi cu zi cît şi prin aşa numitele "convocări" care se desfăşurau de două ori pe an - primăvara şi toamna - cu tot personalul semnificativ din Gelsor, SOV Invest, Insomar şi alte întreprinderi controlate de Sorin Vîntu şi la care participau în calitate de invitaţi şi conducătorii Centrocoop şi la care, în faţa a circa 600 de persoane, de fiecare dată, Sorin Vîntu se comporta ca şeful absolut şi era recunoscut ca atare de toţi. Ultima întrunire de acest gen la care au participat SOV Invest şi CENTROCOOP alături de Gelsor şi alte firme şi persoane a avut loc în mai 1999 la Mamaia. De organizarea acestor întruniri, la care se discutau diferite aspecte organizatorice şi metodologice, se ocupa Nicolae Popa, iar cheltuielile erau acoperite atît din fonduri Gelsor cît şi SOV Invest. În afară de faptul că decidea în legătură cu plasamentele FNI, Vîntu decidea la fel de arbitrar şi asupra modurilor de utilizare a fondurilor proprii ale SOV Invest, realizate din comisionul de administrare, în principal. De multe ori, exista o tendinţă de acoperire a cheltuielilor preponderent de la SOV Invest, a cărei schemă, pînă la jumătatea anului 1999, a fost încărcată chiar şi cu persoane care lucrau personal pentru Sorin Vîntu (administratori, şoferi, menajere, şoferi ai soţiei sau copiilor sau puşi la dispoziţia unor personalităţi angajate în alte firme - de fapt, acestora li se pusese la dispoziţie cîte o maşină a "firmei" uneori chiar înregistrată la SOV Invest). La fel, multe dintre mijloacele fixe sau circulante care necesitau cheltuieli curente mari erau înregistrate la SOV Invest şi utilizate la Gelsor sau alte firme.
Această metodă de transfer al venitului din SOV Invest către Gelsor şi Sorin Vîntu era conjugată cu celelalte mijloace de a obţine venituri de pe urma fondului: contractele de publicitate, de consultanţă, de distribuţie, de brokeraj sau afacerile făcute mai degrabă în profit Vîntu-Popa (respectiv plasamentele în acţiuni Mindbank, Latina Plastics, Industrialexportimport, BIR, Hotel Bucureşti). Toate acestea presupuneau un venit cu atît mai mare cu cît volumul total al FNI era mai mare şi/sau rulajul mai rapid, deci creşterea valorii unităţii şi a numărului de unităţi în circulaţie, deci a activului fondului se făcea în avantajul direct şi/sau indirect al lui Sorin Vîntu şi al firmelor controlate de acesta sau de prieteni/ colaboratori apropiaţi ai săi. Practic, pe lîngă SOV Invest a fost replicat şi a funcţionat un sistem de spoliere ("căpuşare") identic cu cel practicat pe lîngă marile firme cu capital de stat."
(va urma)