MĂRTURIA UNUI INIŢIAT (EPISODUL 4) Doru Nicolaescu: "Ce cunosc în legătură cu afacerea SOV Invest - FNI"

• Declaraţie înregistrată la Direcţia Cercetări Penale a Inspec-toratului General al Poliţiei Române, la 1 aprilie 2003

"Venituri şi mai mari au fost realizate însă prin "investirea" fondurilor proprii în FNI. Aceasta s-a făcut atît din iniţiativă investiţională propriu-zisă, la început, cît şi din necesitatea de a susţine fondul, ulterior. Necesitatea decurgea din doi factori: pe de o parte, în unele perioade de stagnare, pentru a da un impuls fondului, iar pe de altă parte, în perioade de intensificare a răscumpărărilor, pentru a contrabalansa rapid efectul ieşirilor de lichiditate. De multe ori, în perioade critice, se dispunea de către Vîntu şi Popa ridicarea de numerar "de-a valma" din diferite conturi ale mai multor firme şi persoane, sau transferuri bancare către conturile SOV Invest de la bănci de unde se putea ridica numerar cu operativitate, iar înregis-tră-rile erau făcute ulterior în ceea ce priveşte "investitorii" care, prin cumpărarea de unităţi de fond, aduseseră lichiditate în FNI. Practic, nici Vîntu nu cunoştea cu exactitate situaţia, el doar dînd dispoziţiile generale, iar Popa fiind cel însărcinat cu executarea detaliilor.

Ştiu aceasta din discuţiile personale purtate atît cu Popa cît şi cu Vîntu, cît şi ca urmare a faptului că am asistat, de cîteva ori, la astfel de "instructaje" încercînd să mă implic în rezolvarea a ceea ce consideram că este o problemă pentru grupul de interese pentru care lucram, dar mi s-a spus "Nu te băga! Nu-i treaba ta", chiar dacă discuţia s-a desfăşurat în prezenţa mea în continuare. Ştiu, de asemenea, de cîteva ori că Dobre Cristian a fost chemat la Vîntu pentru acest gen de instructaje, în primele luni ale anului 2000, cînd Popa Nicolae nu mai lucra "la firmă".

În afara respectivelor "inves-tiţii" forţate şi care şi atunci cînd erau făcute din conturile firmelor erau trecute într-o oarecare măsură în "contul" lui Vîntu (sau Popa), au mai existat şi investiţii făcute chiar cu scopul majorării fondurilor proprii, în perioade în care riscul aglomerării răscumpărărilor era scăzut (de fapt - considerat ca fiind scăzut, potrivit cu indiciile furnizate de evoluţia sumarului zilnic al cumpărărilor şi răscumpărărilor, de analiza problematicii ridicate de inves-titori sau investitorii potenţiali prin scrisori sau la serviciul de comunicare telefonică directă), iar piaţa financiară nu prezenta practic nici o posibilitate de investiţie cu profit comparabil (şi ştiut dinainte, şi cu control exercitat asupra managementului). Astfel de situaţii au fost înregistrate în 1998-1999 (posibil şi în 2000), iar pentru unele s-a negociat un comision preferenţial, pentru a nu se reduce cîştigul. Practic, în perioada cuprinsă între august 1997 şi mai 2000, veniturile realizate de Vîntu şi firmele controlate de acesta au fost nesemnificative din operaţiuni altele decît cu FNI, FNA şi SOV Invest. Practic, din veniturile obţinute, direct sau indirect, de pe urma FNI, au fost finanţate cheltuielile personale (deosebit de mari: achiziţionarea de proprietăţi imobiliare şi autoturisme, articole de lux, acţiuni, participaţii minoritare sau chiar şi majoritare, sponsorizări, deplasări, sume însemnate plătite în numerar ca prime, salarii sau comisioane şi "stimulente" etc) şi ale firmelor controlate de Vîntu. Spre exemplificare, în primăvara anului 1999, diferenţa dintre cheltuielile şi veniturile lunare ale ziarului Curentul erau de circa 5 miliarde lei. Tot din venituri de pe urma FNI şi SOV Invest a fost finanţat FC Naţional din 1998 pînă în 2000 cu aproape 4 milioane USD, au fost vărsate alte 4 milioane USD ca aport de capital la Logic Telecom, s-au întreţinut birouri la Washington şi la Bruxelles cu cheltuieli de aproximativ 15.000 USD/lună, au fost făcute finanţări pentru partide şi personalităţi politice (mai ales UFD) etc. Uneori, în momente dificile, s-au efectuat şi atrageri de fonduri de către Gelsor pentru a fi utilizate la "investirea" în FNI - cum a fost cazul, de exemplu, al împrumutului obligatar angajat de Gelsor cu Banca Agricolă, din septembrie 1998, şi parţial (cam 40%) al celui similar angajat, prin Finarex, cu Bancorex în 1999. În încercarea de a susţine fondul, Vîntu a reuşit să convingă şi OMNIASIG şi sindicatele din PETROM. În cursul anului 1999, ansamblul de eforturi întreprinse, inclusiv obţinerea unui act normativ pe baza căruia, din 1998, persoanele disponibilizate care inves-teau în acţiuni sau titluri de participare la fonduri mutuale primeau integral, suma acordată de stat drept compensaţie - şi pe baza căruia personalul de specialitate de la Gelsor a pus la punct şi un produs financiar cu investire în FNI - se dovedea a nu mai fi suficient, întrucît, prin anunţarea şi aplicarea unei "creşteri" care nu mai menţinea nici măcar o aparenţă de legătură cu realitatea, o serie de specialişti a început să sesizeze că, în raport de reglementările în vigoare şi de mediul economic, FNI funcţiona cel puţin "ciudat". Pe de altă parte, cheltuielile şi eforturile de imagine şi implicarea în presă dăduseră rezultate: poziţionarea foarte bună în societate a lui Vîntu îi permitea să abordeze aproape orice personalitate a lumii politice, administrative, culturale, de afaceri etc. În aceste condiţii, s-a conturat planul separării definitive de SOV Invest. Pe baza eforturilor făcute, mai ales de Cornel Rudăreanu, dar şi alţii, între care Gheorghe Raţiu sau multe persoane mai ales din zona mass-media, speculînd dorinţa aproape maladivă a unor politicieni pentru prezenţa cu o imagine bună în mijloacele de informare în masă, a reuşit să intre în legătură cu Camenco Petrovici, beneficiind şi de recomandări bune din partea lui Remus Opriş şi a altor personalităţi, ca şi cu Constantin Cioşcu, din conducerea CEC, şi să-i convingă pe aceştia mai întîi să investească cîte 100 de miliarde în FNI şi în FNA, iar apoi să înfiinţeze societatea CEC Valori Mobiliare, care să preia distribuţia de la Gelsor şi chiar şi să preia o participaţie de 20% din capitalul social al SOV Invest. Rămînea, pentru o perioadă, problema băncii depozitare, dar se putea conta pe faptul că CNVM, care se temea să nu provoace o criză, va acorda o perioadă de graţie. Din momentul în care a fost finalizată înţelegerea cu CEC-ul, a fost iniţiată cu mai multă hotărîre acţiunea de separare SOV - Gelsor, inclusiv la nivel de imagine. Datorită nivelului necorespunzător al pregătirii profesionale al celor din conducerea CEC şi CENTROCOOP, a delăsării unora, a slăbiciunii în faţa influenţelor politice şi a cointeresării altora (în diverse forme, de la mita propriu-zisă pînă la crearea de imagine favorabilă sau promisiunea de sprijin politic), nici unul dintre cei implicaţi nu s-a interesat serios de situaţia de fapt a fondului. Aparenţele erau extrem de favorabile, iar numărul mare de susţinători era dat inclusiv de investitorii la fond (care erau deja în număr de circa 90.000). Pentru a menţine imaginea bună, pe lîn-gă publicitatea directă plătită de SOV Invest, prin TEMPO, către toate mijloacele audiovizuale, conform deciziilor luate de Vîntu, la propunerile lui Dragoş Grigoriu, se mai încheiau şi alte contracte de publicitate fără un obiectiv clar definit, între Gelsor (sau alte companii din grup) şi diverse firme indicate de unele persoane semnificative sau cu influenţă în mass-media.

Separarea fizică a sediilor, persoanelor şi a restului logisticii începuse mai demult, din 1998, dar în 1999 a fost accelerată. Astfel, sediul central al SOV Invest, ca urmare a dis-cuţiilor purtate de Vîntu cu preşedintele Angelescu, a fost mutat în clădirea centrală a CENTROCOOP din strada Brezoianu, unde a fost amenajată şi o agenţie de lucru cu publicul, ca şi la Hanul lui Manuc şi pe bulevard, către Palatul Parlamentului, iar punctul de lucru de la sediul Gelsor din Splaiul Unirii a fost desfiinţat. Mutările în sedii separate de Gelsor ale SOV Invest au fost conduse permanent în mod practic de Vîntu şi Popa şi executate de personalul adminis-trativ din subordinea lui Vîntu, coordonat de Gheorghe Raţiu şi Mihai Ţirigan. Vîntu a avizat, în cele mai multe cazuri, care să fie noile amplasamente, cheltuielile, modul de amenajare. Totodată, s-a efectuat şi separarea personalului, fiind păstraţi la Gelsor (sau în alte firme) cei care erau specializaţi pentru tranzacţii cu valori mobiliare, cei care erau mai vechi în firme sau mai devotaţi. Cu această ocazie, Vîntu a încercat şi să "scape" de o mare parte dintre "foştii securişti" care, în teritoriu, puseseră prea mult suflet în activitatea de atragere de inves-titori la FNI, şi să-i transforme în simpli "consilieri SOV Invest" dar cei mai mulţi, ataşaţi de ideea de a lucra pentru "domnul Sorin", care declara că nu mai are nici o legătură cu SOV Invest, au protestat, şi atunci s-a revenit asupra aces-tei măsuri, fiind păstraţi în calitate de "directori generali zonali", în subordinea personală a lui Vîntu, care şi-a creat în acest scop o societate nouă, însărcinaţi cu coordonarea tuturor activităţilor noului Grup Gelsor (de fapt, directorii "zonali" au fost iniţial încadraţi la Grup, şi apoi la noua companie) într-un judeţ - respectiv dezvoltarea activităţilor pentru bancă, asigurări, telecomunicaţii, presă, sondaje de opinie şi marketing, leasing şi altele. Pe parcursul anului 1999 au fost mai multe şedinţe cu personalul de la centru şi cu cel din teritoriu pentru a li se explica separarea şi noile orientări ale Grupului Gelsor. Vîntu le explica de fiecare dată că, deşi nu mai are nici un interes în legătură cu SOV Invest, atît el, cît şi Gelsor au sume mari investite la FNI şi au interes ca fondul să meargă bine. Între timp, ori de cîte ori erau probleme sau poticneli în derularea operaţiunilor cu CEC-ul potrivit planului, Ioana Vlas venea să apeleze la Vîntu şi la Popa pentru sfaturi, ajutor şi intervenţii. Vîntu o critica foarte des că nu este în stare să finalizeze şi să execute o treabă pe care el a gîndit-o şi a aranjat-o perfect în interesul tuturor, iar Ioana Vlas se văita de obtuzitatea celor de la Finanţe şi de la CEC şi de lipsa de profesionalism a celor de la CEC şi apela la Vîntu pentru deblocarea situaţiei şi dinamizarea lucrurilor. Ceea ce a mers foarte încet a fost mai ales constituirea propriu-zisă şi intrarea în faza operaţională a societăţii CEC Valori Mobiliare care, deşi înfiinţată şi înregistrată legal şi cu toate aprobările, se împotmolea în aspectele practice (încadrarea personalului şi desfăşurarea efectivă a activităţii curente), astfel încît se apropia sfîrşitul anului 1999 şi nu se putea realiza desprinderea definitivă a Gelsor (care mai era încă legat de SOV Invest şi FNI/FNA prin contractul de distribuţie). Abia în finalul anului 1999 lucrurile au ajuns în stadiul în care Gelsor putea să iasă din contractul de distribuţie şi pentru a finaliza separarea de imagine, să lanseze societatea proprie de administrare de fonduri (Gelsor Asset Management - GAM) şi primul său fond de investiţii (FIG). Cu această ocazie a fost pusă la punct o strategie de prezentare a FIG, astfel încît acest fond să fie poziţionat de la început drept "rival" al FNI, strategie care a fost convenită şi cu Ioana Maria Vlas".

(va urma)