Mecanica electorală şi reacţia de contrast

Sistemul electoral folosit la alegerile prezidenţiale din România conduce mecanic spre bipolarizarea celui de-al doilea tur. Ca o consecinţă a acestei bipolarizări electorale, care pare a împarţi societatea în două câmpuri mai mult sau mai puţin egale, s-a produs ciclic alternanţa, fie la nivel prezidenţial, fie guvernamental.

O consecinţă automată a alternanţei politice este coabitarea dintre preşedinte şi prim-ministru, care la noi s-a dovedit pe parcursul timpului un mecanism funcţional de echilibrare şi limitare a puterii. Pe ipoteza nevoii publice de alternanţă şi a reacţiei de respingere a cumulării întregii puteri s-a bazat strategia de campanie a lui Vasile Blaga pentru Klaus Johannis. Stimulată de bipolarizarea specifică celui de-al doilea tur, reacţia de contrast a basculat majoritatea electorală în doar câteva zile şi l-a condus pe Klaus Johannis la victorie.

Înfrângerea suferită de Victor Ponta s-a datorat neglijării "legii de fier" a bipolarizării. PSD, care nu a putut ajunge la guvernare decât prin USL, a crezut că nu mai are rival şi a fost tentat de întreaga Putere. A fost însă temperat de reacţia de ostilitate creată de o campanie negativă care a mobilizat votul de contrast. Supralicitând cifrele sondajelor de opinie, Victor Ponta a crezut că nu mai are niciun impediment şi a continuat campania electorală între cele două tururi cu o atitudine de superioritate agresivă pe care majoritatea românilor nu a apreciat-o. Mai mult, neînţelegând miza politică a votului din diasporă, după primul tur a continuat să-şi etaleze iluzoriile avantaje, creând condiţiile unei mobilizări electorale fără precedent.

Privind comportamentul electoral ca pe o simplă reflectare a statusului socio-economic, sondajele de opinie au încercat să analizeze într-o grilă raţională o reacţie emoţională. Deja rezultatele primului tur de scrutin puneau în evidenţă reactivarea unor clivaje adormite. Campania electorală negativă a dezgheţat clivajele - aşa că opoziţia generată de clivajul centru-periferie (care explică votul masiv al periferiei din Transilvania, Banat şi Bucovina împotriva Capitalei), precum şi clivajul urban-rural, care explică diferenţa dintre votul în marile oraşe şi zona rurală - care au produs o amplă mobilizare electorală. În acest caz, votul diasporei ar putea fi privit în opoziţie cu votul din ţară, dar de fapt nu a făcut decât să întărească forţa emoţională a clivajului urban-rural. Un şir de efecte perverse provocate de încrederea exagerată cu care a tratat alegerile prezidenţiale Victor Ponta a produs fenomene cumulative care au "trezit" electoratul, transformându-l în "popor".

Acum, după înfrângerea lui Victor Ponta, PSD a redevenit ceea ce era dintotdeauna, un partid închis şi vulnerabil. În faţa noii realităţi instituţionale provocate de alegerea lui Klaus Johannis, PSD şi aliaţii săi nu prea mai au multe soluţii. O primă soluţie ar fi retragerea de la guvernare. Dar în această ipoteză, atât PSD, cât şi PC şi PLR ar putea face implozie, lăsând România fără opoziţie. O a doua soluţie ar fi ca majoritatea actuală să se menţină şi să încerce, după depăşirea primului moment de derută, să reziste eventualelor moţiuni de cenzură deja anunţate de noul PNL. Dar această soluţie prezintă inconvenientul că pe termen mediu, în absenţa unor realizări guvernamentale spectaculoase, va duce la adâncirea crizei politico-instituţionale declanşate de alegerea lui Johannis şi va afecta şansele PSD la alegerile din 2016. De fapt, pentru moment, nici noul PNL, nici Klaus Johannis nu au vreun motiv să-şi asume guvernarea. Şi, dacă Johannis începe deja să se pregătească pentru cucerirea unui nou mandat prezidenţial în 2019, mai simplu ar fi să amâne preluarea guvernării încă doi ani. Astfel, la alegerile locale din 2016, PSD va fi atât de slăbit şi contestat încât îşi va pierde baza locală şi nu va mai putea aspira la o victorie parlamentară. Pe de altă parte, o parte a electoratului şi a militanţilor noului PNL şi-ar dori debarcarea cât mai rapidă a PSD de la guvernare. În aceste condiţii, singura necunoscută o va reprezenta durata şi tipul coabitării dintre PSD şi Klaus Johannis. Căci, deşi promisese în campanie o coabitare de catifea, după confirmarea victoriei, Klaus Johannis a lăsat să se înţeleagă că va prefera o coabitare de război.