MIHAI IONESCU, ANEIR: "Asistăm la o explozie a deficitului comercial"

Reporter: Cum a fost anul 2018, din perspectiva comerţului exterior?

Mihai Ionescu: Şi anul trecut, comerţul exterior a fost principala locomotivă de creştere a economiei naţionale - fiind o reconfirmare a ceea ce am consemnat în cartea editată de ANEIR cu prilejul Centenarului Marii Uniri, aparută sub auspiciile Academiei Române. Cartea este intitulată "100 de Ani de Comerţ Exterior Româ­nesc", iar din paginile sale rezultă că în toţi aceşti 100 de ani comerţul exterior a fost fanionul economiei româ­neşti, al creşterii economice.

România, cu evoluţia ei ascendentă sinuoasă, a fost legată indisolubil de evoluţia comerţului exterior, respectiv exporturi şi importuri. 2018 a fost un an bun pentru comerţul exterior, în sensul că am avut, şi în acest an, un ritm de creştere superior celui al PIB, aşa cum s-a întâmplat în toţi anii de după 1989. Din păcate, însă, anul care tocmai s-a încheiat a pus în evidenţă şi câteva slăbiciuni ale comerţului exterior românesc.

Reporter: Cum arată acum balanţa comercială a ţării noastre?

Mihai Ionescu: În primul rând, asis­tăm la o explozie a deficitului comercial, lucru care trebuie să ne îngrijoreze, pentru că dacă la balanţa comerţului cu bunuri vom avea, probabil, un deficit care se va situa undeva la circa 15 miliarde euro, avem şansa ca o bună parte din acest deficit (mai bine de jumătate) să fie acoperită de excedentul de la exportul de servicii. Vor rămâne, totuşi, cel puţin 6 miliarde de euro datorie externă rezultată din schimburile de bunuri şi servicii, care se vor adăuga deficitelor din anii anteriori şi care se vor transfera către generaţiile viitoare. Este un lucru care trebuie să preocupe toţi factorii decidenţi.

Reporter: Ce măsuri ar trebui luate pentru ca această evoluţie să fie stopată?

Mihai Ionescu: În încercarea de a diminua această evoluţie nesatisfăcătoare a deficitului balanţei comerciale, vom acţiona atât la nivelul Consiliului de Export al României, pe care îl conduc de la înfiinţare, acum 15 ani, cât şi în cadrul Asociaţiei noastre, pe cel puţin trei paliere. În primul rând, trebuie să reducem dependenţa României de importuri. Este nejustificat ca ţara noastră, care are potenţial de producţie, să aibă un deficit de peste 6 miliarde euro în sectorul industriei chimice şi de alte câteva miliarde euro în domeniul metalurgiei şi al industriei agro-alimentare, unde, repet, dispunem de capacităţi de producţie. Ca să putem repune în funcţiune aceste capacităţi şi ca să stimulăm noi investiţii în cele trei sectoare esenţiale, vrem să convingem şi să solicităm factorilor decidenţi ca, atât fondurile europene pe care le are România la dispoziţie, cât şi ajutoarele de stat acordate de Guvern investitorilor (fie ei români sau străini), precum şi fondurile de promovare a exporturilor să fie îndreptate spre respectivele domenii generatoare de grave deficite în balanţa comercială. Repet, aceste domenii sunt: chimie şi petro-chimie, metalurgie şi producţia agro-industrială.

Reporter: Care sunt zonele geografice unde ţara noastră exportă cel mai mult?

Mihai Ionescu: Un alt lucru care ne îngrijorează şi pe care va trebui să îl avem în vedere în 2019, pornind de la ceea ce s-a întâmplat anul trecut şi în ceilalţi ani anteriori, este dependenţa din ce în ce mai mare a României de piaţa UE.

Când am aderat la Uniunea Europea­nă, aproximativ două treimi din exporturile noastre depindeau de această piaţă, iar astăzi ele depind de piaţa UE în proporţie de circa 75%. Sigur, este un lucru pozitiv faptul că noi exportăm atât de mult în UE, deoarece acest lucru înseamnă că mărfurile româneşti sunt bine apreciate calitativ şi sunt şi competitive ca preţ - piaţa respectivă fiind una extrem de competitivă -, dar nu este bine ca o ţară şi o firmă să depindă doar de o singură piaţă.

Din această cauză va trebui ca Româ­nia să îşi îndrepte cât mai mult atenţia spre pieţele non-UE. În anii anteriori, aproximativ o treime din exporturile noastre mergeau în zona extra-UE, iar acum suntem undeva sub 25% - aici trebuie să fie bătălia noastră în perioada următoare.

Reporter: Cât reprezintă exporturile în PIB-ul ţării şi unde se plasează România la nivel european, din aceas­tă perspectivă?

Mihai Ionescu: Ponderea exporturilor în PIB şi raportul dintre exporturi şi importuri fac obiectul celei de a treia nemulţumiri de care vorbeam anterior.

În UE, exporturile ţărilor membre reprezintă 54% din PIB, în timp ce, la noi, exporturile de bunuri şi servicii reprezintă, în PIB-ul ţării, circa 40%. Suntem printre cele mai slabe ţări din punctul de vedere al volumului de export, raportat la PIB. Iniţial, speram că vom atinge media UE în 2020, dar nu vom reuşi, aşa că acest lucru ne rămâne ca obiectiv pentru perioada următoare şi probabil că intrarea României în zona euro va amplifica exporturile. În plus, din analizele făcute pe exemplele altor ţări, rezultă că, odată cu intrarea în zona euro, vom putea înregistra un plus de 9% la exporturi pentru că va dispărea stresul cursului de schimb şi va încuraja şi mai mult exportatorii să îşi vândă mărfurile în afara graniţelor ţării, dar, din păcate, tot în UE.

Reporter: Consideraţi că exportul de bunuri şi servicii româneşti beneficiază de sprijin suficient din partea guvernanţilor?

Mihai Ionescu: Din păcate, la nivelul unor factori de decizie de la nivel guvernamental, există percepţia că exporturile nu au nevoie de sprijin, pentru că ele sunt dominate de marile companii multinaţionale, ceea ce este adevărat, întrucât acestea realizează aproximativ 87% din totalul exporturilor ţării, în timp ce capitalul româ­nesc ajunge la un procent de doar 13%. Doar că respectivul capital străin, repet preponderent şi dominant în exportul realizat de ţara noastră, are o mare hibă: face nu doar export de bunuri şi servicii, ci şi de venit.

Reporter: Care sunt măsurile de care au nevoie firmele exportatoare de la noi din ţară pentru a creşte?

Mihai Ionescu: În privinţa promovării la export, România are, la ora actuală, aproximativ 22.000 de firme exportatoare, dintre care în jur de 2.000 sunt firme străine şi din restul de 20.000 de firme Guvernul României, prin programul de promovare, nu poate susţine decât în jur de 1.000 de firme (în anul 2018 s-a înregistrat un record în această privinţă), prin participare la târguri sub pavilion naţional, şi alte câteva mii - prin participare individuală la târguri şi expoziţii internaţionale în cadrul Programului de internaţionalizare. Acest lucru înseamnă că un număr impresionant de companii, circa 80%, deşi figurează ca firme exportatoare, se rezumă la statutul de simpli executanţi,de tipul atelierelor meşteşugăreşti, de prelucrare a comenzilor date de firmele străine, care impun nu numai condiţiile tehnice, ci în primul rând preţul. Dacă aceste companii autohtone ar fi ajutate să poată să promoveze propriile creaţii şi branduri, atunci ar dicta ele preţurile şi nu s-ar rezuma la nişte preţuri de subzistenţă, în timp ce sistemul bancar (care pe hârtie spune că spijină mediul economic) a realizat, în 2018, o profitabilitate de peste 17%, conform Băncii Naţionale a României, iar firmele exportatoare (care apelează la bănci pentru credite) au avut o profitabilitate de aproximativ 5-6%. Aşadar, la toată această situaţie, pe lângă scurgerea de substanţă generată de politica preţurilor impuse de cumpărătorii străini aces­tor firme, contribuie şi sistemul bancar, care grevează asupra costurilor finanţării.

Reporter: Ne puteţi enumera câteva măsuri favorabile adoptate recent în domeniu?

Mihai Ionescu: Ne bucură că Minis­terul Finanţelor Publice (MFP) a iniţiat un program pentru anul 2019 prin care şi-a propus ca forţa de control a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) să fie îndreptată nu către buticari, ce fac evaziune fiscală de câţiva bănuţi la câţiva covrigi, ci la marii contribuabili, care fac export de venit naţional, aparent legal, dar cu certitudine imoral. Aşa se explică de ce capitalul românesc ocupă, în cifra de afaceri a ţării, aproximativ o treime - spre 40%, dar alimentează bugetul de stat cu două treimi din veniturile anuale, în timp ce capitalul străin, care deţine aproape două treimi din cifra de afaceri a firmelor din Romania, contribuie la bugetul de stat doar cu o treime din sursele de venituri. Se adaugă la această constatare faptul că enorm de multe firme străine raportează, an de an, pierderi, astfel încât mă întreb de ce mai rămân aici dacă pierd bani, dar răspunsul este simplu: pierd doar pe hârtie, prin aceste operaţiuni de optimizare fiscală (după cum le numesc ei), dar în realitate transferă profiturile realizate aici în afara ţării, ceea ce este şi ilegal, dar în primul rând imoral. Sperăm ca noua conducere a ANAF să descurajeze, prin organele de control, asemenea practici şi să găsească soluţii de impozitare corectă a marilor contribuabili, fie ei străini sau români.

Reporter: Vă mulţumesc!