Modelul Erdogan, exportat în Rusia şi Belarus

Se ştie că liderul turc Recep Erdogan s-a confruntat, în urmă cu mai mulţi ani, cu o tentativă cât se poate de reală de lovitură de stat, care viza înlăturarea lui de la putere şi chiar suprimarea sa. A ştiut să profite din plin de eşecul loviturii. Nu există nicio îndoială că iniţial a existat intenţia, de altfel declarată, de înlăturare a lui Vladimir Putin de la putere, printr-o rebeliune transformată în puci. Există însă semne serioase de întrebare în ceea ce priveşte situaţia Belarusului. Se încearcă, aşa cum afirmă Lukaşenko, o lovitură de stat vizând înlăturarea lui?

Erdogan a ştiut să profite din plin de eşecul loviturii de stat îndreptată împotriva lui, după ce Vladimir Putin l-a avertizat, oferindu-i toate detaliile necesare. Sub pretextul puciului organizat împotriva lui, şi-a consolidat poziţiile politice într-o manieră fără precedent, suprimându-şi, rând pe rând, toţi adversarii şi toţi contestatarii din armată, din poliţie, din mediul politic, din presă şi din organizaţiile societăţii civilile. Şi, fireşte, din justiţie. Unda de şoc a lovit inclusiv învăţământul. Astăzi, Erdogan este mai puternic decât oricând şi deseori devine un jucător global. Este fără dubiu că marşul coloanelor blindate ale lui Prigojin asupra Moscovei nu a fost o simplă butaforie. Intenţia acestuia de a-l răsturna pe Putin de la putere a fost cât se poate de explicită. A fost însă întors din drum. În perioada următoare, vom afla detaliile necesare. În ochii opiniei publice, Vladimir Putin nu numai că a devenit fragil, vulnerabil, dar într-un fel a fost şi victimizat. Chiar şi cei mai importanţi adversari ai săi s-au speriat de consecinţele destabilizării Rusiei. Acum este pe cai mari. Îl va urmări până în gaură de şarpe pe fostul său prieten şi aliat Evgheni Prigojin şi nu se va lăsa până nu îl va lichida. Aceeaşi soartă o vor avea şi unii dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai acestuia. Doar cei care nu s-au implicat în puci vor scăpa de anchetele penale şi se vor putea înrola în armata regulată sau se vor duce acasă. O parte dintre luptătotii lui Prigojin îl va urma în Belarus. Pe continentul european, organizaţia Wagner dispare. Dar în Africa? Răspunsul la această întrebare rămâne o enigmă.

Liderul belarus Alexander Lukaşenko, aflat de mai multe ori pe muchie de cuţit, întrucât împotriva regimului său mocneşte şi uneori izbucneşte o reală revoltă populară, a reclamat ieri, cu subiect şi predicat, că se pregăteşte intens o lovitură de stat, care îl are drept ţintă. De către Occident. Pentru moment nu există, spre deosebire de celelalte cazuri, nicio dovadă avansată în acest sens. Dar nici nu este nevoie. Invocând o tentativă de lovitură de stat şi fabricând câteva probe în acest sens, Lukaşenko împuşcă doi iepuri cu un singur glonţ. Justifică invitarea şi prezenţa lui Prigojin în Belarus, însoţit de o parte din armata sa paralelă, şi poate adopta, cu sau fără ajutorul acestuia din urmă, o serie de măsuri de mână forte în scopul consolidării puterii sale. Modelul Erdogan poate funcţiona şi în Belarus.

Situaţia din Africa rămâne nu numai extrem de tensionată, dar şi foarte încurcată. În esenţă, armata Wagner, condusă de Prigojin, a dat câteva lovituri notabile, nu numai în Siria, susţinând regimul Bashar al Assad, ci şi după 2017, în Sudan, Republica Centrafricană, Libia şi Mali, unde a susţinut dictaturi nepopulare în schimbul jefuirii acestor ţări şi chiar a creării unui proiect pro-rusesc de uniune, sub forma unei confederaţii a statelor africane. Evgheni Prigojin l-a acuzat pe Putin zilele trecute că banii trimişi pentru susţinerea regimurilor marionetă au fost jefuiţi tot de către ruşi şi că aceste regimuri, care scârţâie din toate încheieturile, au fost devalizate şi abandonate. Situaţia în Africa continuă să fie pe cât de explozivă, pe atât de nesigură, până când statele occidentale, prin NATO sau independent, vor decide să pună piciorul în prag.

Asistăm la un final de etapă. Şi este cât se poate de natural să stăm cu ochii pe măsurile represive iniţiate de Putin, care va profita de tentativa de puci pentru a-şi consolida puterea, dar şi pe mişcările pe care urmează să le facă Lukaşenko, în înţelegere sau nu cu Prigojin. Lumina vine de la Ankara.