Modificarea legislaţiei penale, din nou pe masa CCR

Preşedintele Klaus Iohannis a atacat la Curtea Constituţională a României modificările la Codul penal şi Codul de procedură penală. Este vorba despre modificările făcute pe repede înainte de Comisia Iordache din Parlament şi care au fost votate după doar două săptămâni de simulacru de dezbatere. Ambele legi i-au fost transmise preşedintelui pentru promulgare pe 2 mai.

Preşedintele consideră în că modificarea Codului penal, Parlamentul a adoptat legea criticată cu depăşirea limitelor fixate prin Decizia CCR nr. 650/2018, prin ignorarea obligaţiei cons-tituţionale de a pune în acord textele din legea criticată cu deciziile anterioare ale Curţii Constituţionale. În privinţa procedurii punerii de acord, Klaus Iohannis susţine că Parlamentul nu a realizat corelările necesare, adoptând reglementări ce contravin principiului legalităţii.

Şeful statului se referă şi la procedura de punere în acord a art. 297 Cod penal, privind infracţiunea de abuz în serviciu, cu dispoziţiile Deciziei CCR nr. 405/2016. În urmă cu trei ani, magistraţii constituţionali au stabilit că dispoziţiile art. 297 Cod penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii", fără a menţiona că ar fi necesare şi alte modificări. În loc să se limiteze la această sintagmă, coaliţia PSD-ALDE a decis şi alte modificări ale infracţiunii de abuz în serviciu, pe care a dezincriminat-o parţial, se arată în sesizarea înaintată de Klaus Iohannis la CCR.

În sesizare se arată: "Prin urmare, reconfigurarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu este contrară art. 1 alin. (3) din Constituţie, lipsind statul de o pârghie legală importantă care să descurajeze încălcarea îndatoririlor de serviciu atunci când funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, ceea ce, prin amploarea sa, poate reprezenta chiar o ameninţare la adresa statului de drept".

Şeful statului consideră că modificările preconizate sunt contrare exigenţelor statului de drept, tocmai pentru că odată intrate în dreptul pozitiv afectează capacitatea statului de a lupta în mod eficient împotriva fenomenului corupţiei. Or, obligaţia pozitivă a statului este aceea de a-şi crea un sistem normativ apt să răs-pundă la ameninţările la adresa valorilor sale constituţionale, să asigure buna şi corecta funcţionare a autorităţilor şi instituţiilor sale şi să protejeze securitatea juridică a cetăţeanului.

Klaus Iohannis afirmă că punerea de acord a legii cu decizia Curţii Constituţionale nu poate depăşi cele statuate expres prin dispozitivul şi considerentele deciziei Curţii Constituţionale.

"Orice altă interpretare ar însemna că, în esenţă, Parlamentul în cadrul procedurii de punere de acord a legii cu decizia Curţii Constituţionale, are dreptul de a decide, dincolo de cele statuate de considerentele Curţii Constituţionale, care, potrivit jurisprudenţei acesteia se impun cu aceeaşi forţă obligatorie (Decizia Plenului CCR nr. I/1995)".

Preşedintele critică şi modul în care se vor calcula noile termene de prescripţie penală, precum şi reducerea acestora şi, dispoziţiile privind confiscarea extinsă, considerând că normele sunt impredictbile, lipsite de claritate şi inechitabile pentru părţile procesului penal.

În privinţa obiecţiilor de neconstituţionalitate a modificărilor Codului de procedură penală, Klaus Iohannis arată că Parlamentul, pe de o parte şi-a ignorat obligaţia constituţională de a pune în acord textele din legea criticată cu decizii anterioare ale Curţii Constituţionale, iar pe de altă parte, în procedura punerii de acord nu a realizat corelările necesare, adoptând reglementări ce contravin principiului legalităţii, principiul bicameralis-mului şi depăşirea limitelor fixate prin Decizia nr. 633/2018.

Cu privire la contestarea deciziilor definitive date de completurile de 5 judecători de la Înalta Curte, care au fost alcătuite ilegal între 2014 şi 2018, preşedintele Klaus Iohannis consideră că trimiterea la procedura de soluţionare a contes-taţiei, cale de atac cu o fizionomie specifică, nu face decât să sporească neclaritatea şi imprevizibilitatea textului normativ, viciind în mod definitiv norma juridică penală.

De asemenea, şeful statului afirmă că textul privind momentul declanşării de către procuror a urmăririi penale trebuie să rămână aşa cum a fost iniţial, şi care prevedea "bănuială rezonabilă". Sintagma a fost înlocuită de Parlament, cu convingerea procurorului că persoana în cauză a săvârşit fapta - "din probele sau indiciile temeinice existente în cauză rezultă că a săvârşit o faptă". Conform lui Klaus Iohannis, modificarea textului are un efect contrar celor statuate de Curtea Constituţională cu privire la garanţiile procesuale ale persoanei acuzate şi va constitui temeiul amânării începerii urmăririi penale in personam, pe motiv că procurorul nu are încă formată convingerea, în camera preliminară, că din probele sau indiciile temeinice existente în cauză rezultă că persoana acuzată a săvârşit o faptă. Consecinţa ar fi nu doar pierderea garanţiilor procesuale menţionate mai sus, ci şi a remediului contestării legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Şeful statului consideră că, la modificarea Codului de procedură penală, Camera Deputaţilor a efectuat modificări diferite faţă de forma aprobată de Senat, ceea ce constituie o încălcare a principiului bicameralismului statutat de Constituţia României.

În sesizare, Klaus Iohannis arată: "Astfel, în timp ce Senatul a optat pentru o «decupare» aproape chirurgicală a dis-poziţiilor declarate neconstituţionale din cuprinsul fiecărei norme, Camera Deputaţilor a eliminat din conţinutul normativ al legii criticate dispoziţiile afectate de neconstituţionalitate, indiferent dacă aceasta viza norma în ansamblul ei sau era vorba doar despre o sintagmă. Ca urmare a acestei soluţii legislative a Camerei decizionale, legea rezultată după reexaminare nu mai conţine numeroase texte ale legii iniţiale, multe dintre acestea fiind înlăturate", ceea ce a dus la adoptarea unei legi cu o configuraţie şi un conţinut semnificativ diferite faţă de Senat, care se îndepărtează în mod substanţial atât de forma avută în vedere de iniţiatori, cât şi de Parlament, cu ocazia adoptării iniţiale a legii.

Dispoziţiile eliminate de Camera Deputaţilor din forma iniţială a legii adoptate de Parlament vizează o serie de aspecte importante din Codul de procedură penală, precum sunt cele referitoare la condiţiile de punere în mişcare sau de exercitare a acţiunii penale (art. I pct. 11), rezolvarea acţiunii civile în procesul penal (art. I. pct. 16), competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (art. I pct. 24), definiţia suspectului (art. I pct. 39), drepturile persoanei vătămate (art. I pct. 40), drepturile inculpatului (art. I pct. 41), drepturile avocatului suspectului şi inculpatului (art. I pct. 47), consemnarea declaraţiilor (art. I pct. 55), utilizarea datelor, informaţiilor şi rezultatelor mandatelor de supraveghere tehnică obţinute în baza Legii nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României (art. I pct. 76), măsurile privind obiectele ori înscrisurile ridicate (art. I pct. 95), condiţiile generale ale controlului judiciar (art. I pct. 121), începerea urmăririi penale (art. I pct. 192). În plus, faţă de forma adoptată de Senat, Camera Deputaţilor a eliminat art. 401 introdus de Senat referitor la competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dacă legea adoptată de Senat cuprindea 4 articole, primul având un număr de 245 de puncte de modificare şi completare a Codului de procedură penală, legea adoptată de Camera Deputaţilor cuprinde un număr de 4 articole, primul având un număr de doar 219 puncte de modificare şi completare a Codului de procedură penală.

Modificarea legislaţiei penale a demarat anul trecut, iar în sesiunea extraordinară din luna iulie, coaliţia PSD-ALDE şi UDMR au trecut noile coduri penale de votul Parlamentului. Codurile au fost contestate la Curtea Constituţională de PNL, USR şi PMP, precum şi de preşedintele Klaus Iohannis. În toamna anului trecut, CCR a decis că zeci de articole adoptate de majoritatea parlamentară în Codul penal şi Codul de procedură penală sunt neconstituţionale şi a trimis cele două proiecte de acte normative, spre reexaminare, Parlamentului. Modificările aduse Codului penal şi Codului de procedură penală au fost adoptate pe 17 aprilie 2019 de Senat şi pe 24 aprilie de Camera Deputaţilor, care este for decizional în acest caz. La Cameră s-au înregistrat 181 de voturi "pentru", 83 "împotrivă" şi o abţinere în cazul Codului de procedură penală şi pentru codul penal 180 de voturi "pentru", 81 "împotrivă" şi 2 abţineri. Cele două acte normative au trecut cu sprijinul deputaţilor UDMR şi de la alte partide, deoarece coaliţia PSD-ALDE nu mai are de anul trecut majoritate în Camera Deputaţilor. În timpul votului pe articole, ministrul PSD al Dezvoltării, Daniel Suciu, a stat în aceeaşi bancă cu liderul deputaţilor UDMR, Attila Korodi, cel care indică modul în care votează parlamentarii formaţiunii. De altfel, UDMR a votat şi în comisia Iordache modificările aduse de PSD şi ALDE celor două Coduri penale.

Prin noile modificări, coaliţia PSD-ALDE ar realiza o amnistie mascată, fapt pentru care PNL a depus o sesizare de neconstituţionalitate.