Promisiunea reducerii impozitului pe profit de la 25%, la 19%, începînd cu prima zi a anului viitor, se regăseşte realmente în propunerile Ministerului Finanţelor pentru modificarea Codului Fiscal, infirmîndu-i pe sceptici.
În plină campanie electorală (între turul întîi şi cel de al doilea), ministrul finanţelor, Mihai Tănăsescu, a anunţat intenţia acestei diminuări. Răutăcioşii susţin că numai pierderea alegerilor locale a făcut ca PSD să se ţină de cuvînt, dar realitatea este că, încă de la începutul acestui an, Adrian Năstase a menţionat intenţia diminuării impozitului la acest nivel (20%).
Oamenii de afaceri au fost plăcut surprinşi la momentul anunţului lui Mihai Tănăsescu, pentru că, pînă atunci, purtaseră negocieri de reducere în jurul procentajului de 22-23%, iar diminuarea propusă le întrecea aşteptările. Cu toate acestea, la două săptămîni după anunţul care le dăduse satisfacţie, simţind probabil vulnerabilitatea partidului de guvernămînt, oamenii de afaceri au solicitat o reducere şi mai substanţială a impozitului pe profit, (la aproximativ 17%), invocînd nivelurile practicate în ţările vecine (16-16,5%) şi faptul că altfel afacerile româneşti n-ar putea deveni atrăgătoare de investiţii străine în raport cu mediul fiscal din regiune.
Liberalii au apreciat că aceasta ar fi o oportunitate politică şi imediat (la 1 iulie) au depus o iniţiativă legislativă de diminuare a impozitului pe profit pînă la 16%.
Epopeea acestei cifre se va încheia oficial în septembrie, cînd modificările vor fi validate de Parlament, dar, în realitate, Ministerul Finanţelor şi-a spus ultimul cuvînt (şi cifra este un cuvînt...) încă de acum. Iar acesta este 19%.
Nivelul impozitului pe profit este dependent de (cel puţin) trei factori importanţi: 1. competitivitatea regională (condiţii de afaceri cît mai bune în raport cu ţările vecine); 2. capacitatea de plată a afacerilor la bugetul statului;
3. competitivitatea nivelului de impozitare în raport cu costurile evaziunii fiscale.
Diversele metode de evaziune fiscale presupun şi ele costuri, care sînt cu atît mai ridicate cu cît metoda se apropie de muchia legalităţii operaţiunii. După unii specialişti, operaţiunile de diminuare a impozitului pe profit aflate în marginea legii (iar nu cele primitive, de-a dreptul ilegale) conduc la costuri care aproximează 10-12% din profit. Sub această perspectivă, nici nivelul de 19% şi nici cel de 16% nu vor reuşi să aducă masiv afacerile în legalitate, ci doar vor ameliora situaţia. Este probabil că numai o diminuare pînă la 12-13% să îi decidă pe afaceriştii sofisticaţi să intre în deplină legitimitate (dar, este cert că evaziunea fiscală nu va fi stîrpită complet nicicînd).
În realitate, nivelul de impozitare al profitului nu este chiar atît de important, ci definiţia fiscală a noţiunii de "profit". Căci din jocul cheltuielilor "nedeductibile", Codul fiscal poate conduce la impozit asupra pierderilor, pretinzînd că acelea ar fi profituri.
Patronatele au solicitat diminuarea marjei de 5-10% a impozitelor locale pe clădiri amortizate complet, la intervalul de 5-7%.
•
Patronatele au solicitat diminuarea accizelor la motorina destinată lucrărilor agricole (ceea ce presupune o operaţiune tehnică de marcare a motorinei - fie prin introducerea unor compuşi, fie prin colorare).
•
Patronatele au cerut simplificarea impozitelor pe venit, aducînd în discuţie, din nou, cota mică.
Sindicatele au arătat că sînt indiferente dacă impozitul pe profit ar rămîne la nivelul actual de 25%, dar că sînt interesate să fie reduse contribuţiile sociale nu cu două puncte procentuale, cît este propus acum, ci cu 4-5 puncte.
•
Patronatele au cerut menţinerea cotei de 10% la impozitul pe dividend, nefiind de acord cu creşterea la 15% cum Ministerul Finanţelor a propus.
•
Patronatele şi sindicatele au solicitat Ministerului Finanţelor să limiteze competenţele fiscale ale administraţiilor locale la localităţile pe care le administrează. Această formulare este doar aparent paradoxală: de exemplu, "taxa Mazăre" de la Constanţa nu se aplică localnicilor, ci celorlalţi locuitori ai ţării, asupra cărora primarul Radu Mazăre nu are nici o competenţă, situaţie care trebuia curmată din faşă.