Moş Crăciun m-a părăsit

Era logic să se întâmple aşa. Eu nu îl mai sărbătoream oricum, de mulţi ani, din spirit de frondă. Ca un fel de protest, printre altele, faţă de comercializarea crasă a Crăciunului. Dacă cineva întreba, declaram că eu îl sărbătoresc doar pe Moş Gerilă. Ori-cum, nici aces-ta nu mă mai vizita de la o vreme. Anul acesta, însă, m-a abandonat şi ultimul "moş" de pe vremea copilăriei, Moş Nicolae. Îl simpatizam pentru că era un personaj mai discret, mai domestic. Cred acum că era înţeles cu ceilalţi. Anul acesta, în pantofi nu am găsit, dimineaţa, decât propriile şosete.

Nu îmi plângeţi de milă. Totul a funcţionat conform planului. De ceva timp nu trimit şi nu primesc cadouri. Nu primesc şi nu trimit felicitări. SMS-urile festive le şterg, practic fără excepţie, imediat. Moş Crăciun, din câte am auzit, este şi el om. Atunci şi răbdarea lui trebuie că are nişte limite, nu-i aşa? Normal că s-a săturat şi el, într-o bună zi.

Pentru mine însă, n-a fost rezultatul unui impuls, ci al calculului. Raţional. Tot acest ritual al cartolinelor, colindelor şi cutiilor de bomboane mi s-a părut întotdeauna suspect. Însă până acum eram singur, izolat. De curînd, însă, când mi-am făcut singur un cadou, am aflat că nu sunt singurul care are o problemă cu Moşul. Şi, în felul meu asocial, m-am bucurat...

În fond, acesta este scopul cadourilor. Să aducă bucurie. Însă profesorul american de economie politică ce a scris cartea pe care mi-am făcut-o cadou (Joel Waldfogel, Scroogenomics. Why you shouldn"t buy presents for the holidays, Princeton University Press, 2009) are o teorie despre felul în care cadourile de sărbători generează insatisfacţie şi pierderi economice considerabile. O teorie pe care, în lipsă de alt cadou pentru cititorii mei, am să o prezint acum, pe scurt.

Într-o piaţă perfectă, consumatorii plătesc un cost pentru bunurile pe care le achiziţionează şi se bucură de acestea. Sau suportă consecinţele, în cazul în care calculele lor economice nu sunt corecte.

Cu cadourile însă, este, în principiu, altceva. Aici este vorba despre bunuri pe care le deţine şi de care se bucură altcineva decât acela care plăteşte costurile.

De aici o serie de consecinţe. Una dintre cele mai grave este o pierdere economică netă ce poate fi cuantificată. De unde provine aceasta? Din faptul că valoarea bunului care ajunge la utilizator este, ca regulă, mai mică decât valoarea sa de piaţă. Altfel spus, cadourile, privite pe fondul sis-temului economic, distrug valoare.

Cum se explică acest lucru? Priviţi la o tranzacţie oarecare. O cutie de bombooane, să spunem. Pentru ca aceasta să fie cumpărată trebuie ca utilitatea acesteia să fie mai mare decât preţul. Altfel spus, dacă ea este evaluată la 10 RON, eu, cumpărătorul, trebuie să deriv utilitate peste această sumă. În condiţii normale, dacă nu sunt amnezic, calculul aces-ta nu îmi pune probleme. Cumpărăm lucruri care ne sunt (sau credem că ne sunt) mai utile decât banii pe care îi dăm vânzătorului.

Cine cumpără în pierdere? Se vede treaba că tot noi, când facem cadouri. Şi nu e vorba doar că transferăm banii noştri altora. Nu aceasta este problema. În fond, generozitatea e un lucru de nepreţuit. Problema este că distrugem astfel valoare economică prin tranzacţii sub-optimale.

Cutia de bomboane din exemplul nostru ar fi putut fi cumpărată şi de cel căruia i-o ducem cadou. Dar cei 10 RON sunt bine cheltuiţi doar dacă cel care primeşte cutia nu ar fi luat altceva, mai valoros pentru el, de această sumă.

Logica elementară ne arată că, de regulă, cadourile au un randament negativ faţă de cash. În fond, noi nu avem cum să ştim preferinţele altora mai bine decât ei înşişi, nu-i aşa? Eu nu suport, spre exemplu, ciocolata aceea stupidă, amăruie, de pe bomboa-ne. Cu cei 10 RON aş lua altceva decât ceea ce unchiul Ionel mi-a pus sub brad... Studiile experimentale arată că, în medie, pierderea este de 18%. Mai mare în cazul cadourilor făcute între străini şi rude îndepărtate, mai mică sau nulă în cazul rudelor foar-te apropiate şi a soţilor/soţiilor, ale căror preferinţe ne sunt bine cunoscute. Cadourile făcute acestora au un randament aproape identic cu al sumei cheltuite care ar fi înmânată cash.

18% este un procentaj mare. Raportat la vânzările de zeci de miliarde anual, înseamnă un minus de pes-te 10 miliarde de dolari, doar în Statele Unite. Un program guvernamental care ar produce asemenea pagube ar fi declarat imediat inac-ceptabil şi iresponsabil.

Acestea fiind spuse, credeam că am terminat cu Moş Crăciun. Însă am avut o surpriză. Ajuns zilele trecute în Lemberg (actualul Lvov), capitala Galiţiei, am constatat că dau, peste tot, de simpaticul personaj în costum roşu şi de brazi împodobiţi. Locuitorii de acum, majoritatea ucraineni, sărbătoresc Crăciunul pe stil vechi, în Ianuarie. Iată că Moş Crăciun tot mi-a ieşit în cale, într-un fel. E şi acesta un fel de cadou, mai economic, dar pe care, inconsecvent principiilor mele, l-am primit cu plăcere. La anul şi la mulţi ani

Opinia Cititorului ( 11 )

1. Teoria chibritului pe tema cadourilor...
(mesaj trimis de B.G. în data de 11.01.2011, 02:30)
1. In atentia dlui Make: Rog ca webmasterul dvs sa nu-mi mai elimine textul opiniei privind editorialul dlui consilier C.Avramescu,afisand o harta cu nu stiu ce date! Asta inseamna disparitia impartialitatii ziarului dvs on-line ! 2 . Referitor la continutul articolului, autorul opiniei de fata crede ca sfideaza orice bun simt. Cand romanii nu mai au bani sa-si cumpere alimentele necesare unui trai minimal,cand se imprumuta la CAR pensionarii jecmaniti incepand cu acest an cu cei 5,5% contributie la asigurarile sociale,pentru a avea ce pune pe masa de sarbatori dvs vorbiti de cadouri ? Cu ce bani sa cumpere cadouri dle consilier prezidential ? Politica de genocid impotriva poporului roman,dirijata de seful dvs face pe multi romani sa regrete epoca antedecembrista! In timp ce romaniiu nu au dupa ce bea apa sefii dvs se ciorovaesc intre ei pentru ca unul dintre ei a deconspirat conturile in euro ale celorlalti Iata topul,invers al valorii conturilor fiecareia : Elena Udrfea,un miliard euro,Traian Basescu, 2,5 miliarde euro, Vasile Blaga 4 miliarde euro, Adr.Videanu 5 miliarde euro. Valorile sunt luate de pe 2 site-uri. Unul,curajos,dl gral Opris seful STS ,incearca sa-l blocheze prin mijloace informatice! Under este ibertatea presei, garantata de Constitutiedle consilier prezidential? In final ,sa stiti ca romanii s-au saturat de voi si asteapta sa va duceti fiecare unde ii este locul ,urmarind cu interes paruiala dintre componentele sorcovei pilitice postdecembriste .3. Continutul editorialului de fata ,este, repet, sinistru, de o nepasare crasa fata de cotidian. ! Dle Natafletz, daca sunteti pe faza ,aveti cuvantul!.
2. Otoshidama
(mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 11.01.2011, 08:31)
Am observat diferenţe mari între preţ şi valoarea intrinsecă, în special la "tacîmul" diverselor sindrofii organizate la restaurantele din România. Nu mi-a fost greu să compar, ţinînd seama că am şi date istorice, şi geografice.

În Japonia, contrastul dintre preţ şi (in)satisfacţie se numeşte bottakuri. Bottakuri flagrante am descoperit mai ales la bîlciuri. Obiecte care altminteri nu fac mai mult de cîţiva ţechini, se vînd cu de la 300 de yen în sus. În celelalte zile, am întîlnit bottakuri practicat mai ales la torturile festive. Prin natura meseriei, sunt uneori nevoit să comand torturi pentru grupuri de clienţi, întrucît nu am timpul necesar confecţionării lor. Cele dedicate zilelor de naştere sunt şi cele mai inconsistente calitativ. Mai că-mi vine să le fac eu. :)

Japonezii au intuit demult discrepanţa dintre preţ şi satisfacţie. De aceea, preferă ca în multe circumstanţe să ofere bani. În felul acesta, valoarea nominală a cadoului se conservă. Nu e o ruşine să oferi unui nepot, de pildă, bani, cu diverse ocazii. De anul nou, cadoul în bani poartă şi un nume: otoshidama (bani de anul nou). Bottakuri se rezumă astfel doar la suprapreţul plătit pentru un plic mai acătării în care să bagi banii.

Desigur, totul are o limită. Sunt destule restricţii. Nu te poţi duce la primărie nici măcar cu un buchet de flori, întrucît asta s-ar numi şpagă în natură. Recent, un candidat la primăria din Takehara (60Km de la Hiroşima) a fost arestat numai pentru că a împărţit cîteva sute de cutii de detergent (frumos ambalat) potenţialilor săi alegători.
1. 2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de M în data de 11.01.2011, 09:33)
  "Recent, un candidat la primăria din Takehara (60Km de la Hiroşima) a fost arestat numai pentru că a împărţit cîteva sute de cutii de detergent (frumos ambalat) potenţialilor săi alegători."
  A meritat sa citesc articolul, chiar daca numai pentru fraza asta. Nu ar fi corect ca acelasi lucru sa se intample si pe la noi?
3. Utilitate si valoare, fara omisiuni
(mesaj trimis de Natafletz în data de 11.01.2011, 09:35)
Teoria profesorului dumitale nu e noua, e o variatiune pe tema utilitatii de care e saturata literatura si, in plus, ma'ndoiesc ca profesorul a pus'o ca pe'o proclamatie fara context desi n'am citit cartea...banuiesc ca dumneata te'ai excitat asa tare cu ideea din primul capitol incat le'ai lasat pe celelalte. Ia sa vedem DACA E CHIAR ASA.
1. Teoria valorii s'a mai schimbat putzin de la Ricardo incoace, nu e numai cost vs utilitate sau o fi asa doar ca, Utilitatea e ceva mai mult decat satisfactia directa a bunului prin consum. Utilitatea fiind "necorporala" are alte reguli de contabilizare in economie si anume prin "amortizare" in timp. Profesorul greseste ca se ia de dezutilitatea beneficiarului cadoului. In fapt, aceea este pentru el o utilitate "bonus" (e adevarat, suboptimala") dar banii platiti pe cadou nu sunt pierdere PENTRU CA EL PRODUCE UTILITATE PENTRU CEL CARE FACE CADOUL, bunaoara este in cel mai rau caz bun de investitie (cazul bun fiind cand primitorul isi si dorea acel cadou). Si demonstratia rationamentului e simpla. La natiile crestine, si nu numai, (iar capitalismul e dominant in lumea crestina) darul produce inclinatie spre "intoarcerea darului" deci efectul multiplicator este EVIDENT. Tocmai de aceea PIATZA, care stie MAI BINE ECONOMIA DECAT PROFESORUL, GEME DE REDUCERI. Poate ne si indici studiile care "au calculat" 18% pierdere medie ca sa vedem pe ce ne bazam.
2. Daca citesti oarece literatura despre cadouri, afli ca... o reteta de cadou este sa daruiesti "un bun pe care ai sentimentul ca primitorul SI L'AR DORI, DAR NU AR FI DISPUS SA DEA ACEI BANI PT ACHIZITIONAREA LUI". Intrucatva, e cam ce zice profesorul dumitale (pt ca ca asta inseamna subutilitate) DAR este posibil ca sa nu fie dispus sa'l cumpere PT CA NU SI'L PERMITE, drept care discutia e mai larga pt ca atunci devine "externalitate pozitiva" care poate fi internalizata (daca e prea greu, imi spui si zic mai rar).
3. Ce este valoarea Cataline? In conditiile de azi (nu la vinul si postavul lui Ricardo) ca acuma ponderea informatiei in bunuri este mult mai mare decat pe vremea aia. Cum evaluezi dumneata un soft? Dupa care utilitate? Ca daca'i fac la o porcarie reclama doua saptamani pe tv, in acele doua saptamani porcaria devine "utila" Cum masori valoarea muzicii lui Florin Salam? Si, mai ales, cum masori utilitatea castigata de cumparatorii unui disc cu Florin Salam dupa cumparare?Ce utilitate avea IPhoneul in stadiul facerii? Raspuns. Nu mai mult decat un telefon mai sofisticat. Ce valoare a avut dupa ce'a aparut cu el in mana un anumit baiat la tv? Zi dumneata ca esti destept... ia zi si noua metodologia dupa care au masurat baietii aia 18% pierdere? ca sa ne luminam si noi, prostii.
1. 3.1. Excelent japonezul (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de Natafletz în data de 11.01.2011, 09:38)
  ....desi nu tzi'a zis'o... el se face ca te aproba dar zice altceva. Ce te faci cand cadoul e bani? ...sau un alt bun pe care il potzi valorifica in bani?
  3.2. Ca sa zic asa io sunt cam tralala (răspuns la opinia nr. 3.1)
  (mesaj trimis de Natafletz în data de 12.01.2011, 18:19)
  Aparusi si io aici...
4. fără titlu
(mesaj trimis de Mihai Farcas în data de 12.01.2011, 22:02)
"!8% este un procentaj mare". Corect, chiar foarte mare, un procentaj care nu va mai fi niciodata atins de PDL daca o tineti tot asa ...
1. 4.1. io e Nata (răspuns la opinia nr. 4)
  (mesaj trimis de Mihai Farcas în data de 12.01.2011, 23:33)
  Am uitat sa va spui ca tot io's Mihai Farcas si io's cam tralala...
  4.2. Jenant (răspuns la opinia nr. 4.1)
  (mesaj trimis de gheorghe în data de 13.01.2011, 10:31)
  Absolut jenate unele comentarii. Dezechilibratii au timp, din cite se pare. La munca!
5. SiFi
(mesaj trimis de greta în data de 13.01.2011, 11:54)
Trateaza-te avramescule, esti dus definitiv cu sorcova
1. 5.1. io e greta (răspuns la opinia nr. 5)
  (mesaj trimis de MIhai Farcas în data de 13.01.2011, 22:23)
  Acu' semnez ca postaca ca poate crede cineva